10 lectii pe care bancile din Romania le-au invatat pe calea cea grea dupa criza financiara

Practicile bancare solide pot imbunatati alocarea fondurilor catre partea generatoare de valoare a economiei, dar finantarea bancilor nu poate inlocui lipsa formarii de capital intern.

Dat fiind masurile de restrictionare a capitalului bancilor romanesti dispuse de banca centrala in ultimii ani, bancile active din Romania pot continua sa finanteze economia si statul. Ca urmare a efectului combinatiei dintre numarul mai scazut de proiecte viabile si evaluarile mai bune ale proiectelor, eficienta procesului de alocare a fondurilor s-a ameliorat, avand drept efect direct cresterea sustinerii sectoarelor cu perspective de crestere mai mari.

Totusi, proiectele eligibile sunt rare si factorii de multiplicare sunt inca scazuti, bancile continuand sa fie obligate sa finanteze proiectele cu performante slabe din portofoliile lor in cadrul strategiei de reducere a riscurilor. Data fiind formarea insuficienta de capital intern, nivelul scazut de concurenta din diferite sectoare si investitiile directe straine inca prudente, economia privata si pietele de capital nu au forta sa asigure componenta de capital necesara pentru lansarea unei cresteri sustenabile, ceea ce limiteaza astfel serios cererea eligibila si accesul la finantarea bancii.

In absenta unor economii interne si a unei formari de capital suficient, dependenta excesiva de finantarea externa creeaza un dezechilibru local semnificativ si o dependenta excesiva de pietele straine.

De la colapsul Lehman Brothers', lichiditatea si stabilitatea au fost gardienii fiecarei banci, de la cel mai mic actor local pana la institutia financiara globala. Drept urmare, bancile romanesti au intreprins un proces semnificativ de reducere a gradului de indatorare, reducand astfel dependenta de finantarea externa de la 22,1 miliarde EUR in 2008 la 14,9 miliarde EUR in 2014, ceea ce le-a obligat sa faca o serie de alegeri in legatura cu clientii si expunerile care nu corespundeau riscului de finantare.

Intrucat economiile persoanelor fizice continua sa fie sub presiune, obtinerea de noi depozite continua sa fie dificila. In pofida reducerii semnificative a gradului de indatorare din ultimii ani, date fiind circumstantele, problema dependentei excesive de finantarea externa este partial nesolutionata.

Shutterstock / Economii

Cresterea dezechilibrata a creditelor comparativ cu economisirea interna limiteaza si mai mult cresterea economica. Inainte de 2007, sectorul dispunea de lichiditati insemnate si bancile mama acordau finantari fara limite pentru a sustine nevoile de convergenta ale tarii. Aceasta situatie favorabila a facut posibila cresterea creditelor inregistrate intr-un ritm mai rapid decat cel al depozitelor, iar turbulenta financiara resimtita in 2008 a accelerat si mai mult aceasta tendinta astfel incat raportul credite/depozite a atins cel mai inalt nivel de 122% (date BCE), printre cele mai ridicate din regiune.

Necesitatea unei ajustari in materie de finantare, combinata cu reducerea accelerata a gradului de indatorare din 2012 a determinat o corectie in ultimii ani; totusi, cresterea lenta a influentat in mod semnificativ cresterea creditarii, care continua sa fie mai lenta comparativ cu restul regiunii.

Supraexpunerea la credite in valuta este unul dintre factorii generatori de niveluri ridicate ale creditelor neperformante si turbulente de piata. Creditele in valuta continua sa reprezinte aproximativ 45% din totalul creditelor inregistrate in Romania, iar o tranzitie necontrolata a expunerii de la valuta la RON ar putea avea consecinte nedorite asupra situatiei valutei straine a tarii si asupra stabilitatii sectorului bancar. Volatilitatea cursurilor de schimb, combinata cu impactul reducerii continue a fortei de munca din Romania si cu supraindatorarea unei parti semnificative a populatiei, contribuie la cresterea surselor de ingrijorare ale clientilor si la tulburarea pietei, generand o presiune legislativa si administrativa suplimentara asupra bancilor.

Pentru a remedia situatia, in ultimii 2 ani majoritatea bancilor romanesti au intreprins noi eforturi de educare financiara si si-au schimbat in mare masura pozitia principala la RON, sustinute, de asemenea, de noile reglementari ale bancii centrale din acest domeniu si de trecerea programului guvernamental „Prima Casa”, de asemenea, pe RON. In urma acestui impuls puternic din partea bancilor de a trece creditarea in RON, limitele curente in valuta locala pentru noile credite sunt la cel mai scazut nivel in randul tarilor omoloage din Europa Centrala. Desi situatia a fost adaptata pentru noile credite, acest lucru nu rezolva problema portofoliului atat timp cat optiunile de refinantare sunt limitate eficient de corectia serioasa a valorilor imobiliare dupa 2009.

Franc elvetian / Shutterstock

Transparenta nu este o amenintare competitiva ci o conditie obligatorie pentru incredere si profitabilitate. Transparenta insuficienta a marjelor de dinainte de 2010 a dat nastere unei presiuni asupra bancilor, din partea autoritatilor de reglementare si a clientilor, pentru a reduce marjele – ducand la o corectie globala a marjelor aplicabile portofoliului existent cu peste 15% ca medie la nivelul sectorului.

Reactionand la reglementarea pietei si la cererile clientilor, bancile au accelerat revizuirea aranjamentelor contractuale cu clientii pentru a se asigura de respectarea prevederilor Directivelor Europene referitoare la informare si transparenta si au implementat programe de perfectionare pentru personalul “front office” astfel incat acesta sa fie pregatit sa le ofere clientilor informatii clare si usor de inteles despre produsele si serviciile lor.

Transparenta / Shutterstock

Riscul si potentialul variaza in mare masura intre sectoare, regiuni si categorii socio-demografice. Dezvoltarea si bunastarea in Romania sunt foarte inegale pe segmente - clienti si regiuni - doar 12 centre urbane generand crestere economica si 50% din populatie aflandu-se inca sub limita de subzistenta. In faza de expansiune, bancile locale au supraestimat viteza convergentei si au subestimat disparitatile structurale sociale si economice existente in Romania, ducand la investitii si alocari de fonduri disproportionate raportat la potentialul economic pe regiuni, sectoare si categorii sociale.

Drept urmare in ultimii cinci ani, bancile si-au ajustat semnificativ portofoliile, retele de sucursale si modelele de afaceri si servicii pentru a aborda eficient diferenta dintre nevoile si asteptarile clientilor, avand in vedere considerente geografice, socio-demografice si economice.

Existenta legilor, regulamentelor si instituțiilor armonizate formal nu garanteaza o infrastructura de afaceri eficienta. Ineficientele structurale la nivel national limiteaza eficacitatea initiativelor individuale.

Pentru a-si asigura rolul economic de alocare a resurselor catre activitati generatoare de valoare in Romania, bancile trebuie sa acopere, in prezent, pe propria lor cheltuiala, lipsa de maturitate a pietei si slaba infrastructura publica in ceea ce priveste datele si studiile sectoriale, analizele si prognozele, digitalizarea informatiilor publice - esentiale pentru a asigura o alocare eficienta a finantarii si o elaborarea politicilor si interventiilor publice.

In plus, pentru a deservi din nou pietele, bancile trebuie sa se ocupe de o serie de ineficiente structurale la nivel national care, pentru a fi solutionate, necesita actiunea convergenta a tuturor partilor interesate, precum:

• absenta unei scale mari a pietei (din cauza bancarizarii scazute, concentrarii ridicate a cresterii si bunastarii si prevalentei economiei subterane);
• abuzuri in cazul corporatiilor cu privire la cazurile de insolventa si absenta legilor privind insolventa persoanelor private;
• povara administrativa excesiva, si
• un nivel scazut de coerenta si predictibilitate fiscala si legala

Economii / Shutterstock

In absenta scalei si a cresterii, consolidarea si reducerea investitiilor sunt esentiale pentru a asigura profitabilitatea si o alocare eficienta a capitalului.

Situatia globala a pietei este dificila intrucat bancile au ajuns la limita in ceea ce priveste reducerea infrastructurii fara sa le fie afectate operatiunile principale. In acest context, pentru a crea forma si marimea necesare pentru supravietuire, alocarea eficienta a capitalului si profitabilitatea adecvata, bancile trebuie sa ia decizii drastice cu privire la segmentele de clienti si produsele care sunt sau nu esentiale in modelul lor de afaceri. Acest lucru duce la reducerea investitiilor in activitatile secundare a caror finantare este costisitoare si la consolidarea pietelor si produselor identificate ca esentiale.

Astfel, in concentrarea lor pe mai multe niveluri si pe o alocare mai eficienta a capitalului, actorii de pe piata fie urmaresc in mod agresiv oportunitatile de achizitie pentru a-si consolida pozitia si a crea alte economii de scala si a favoriza eficienta, fie adopta strategii de reducere sistematica a gradului de indatorare implicand vanzarea portofoliilor neperformante sau secundare.

Shutterstock / monede, banci

In absenta unei cresteri solide si a unor mecanisme eficiente de recuperare a datoriilor, solutionarea cu intarziere a problemelor legate de creditele neperformante reprezinta o bariera nu numai impotriva profitabilitatii imediate, ci si a cresterii ulterioare.

Ultimii ani au subliniat efectul negativ al deteriorarii calitatii activelor, care reprezinta principala povara asupra profitabilitatii. Din nefericire, in aceeasi perioada s-a observat si o deteriorare mai accelerata a disciplinei de plata a societatilor, iar deteriorarea din acest domeniu a generat o vulnerabilitate a stabilitatii financiare pentru toate segmentele.

Bancile au ajuns la concluzia comuna ca nivelul curent al creditelor neperformante (NPL) din Romania este principalul obstacol impotriva relansarii creditarii. In urma recomandarii BNR, bancile din Romania au trecut la eliminari masive din bilant ale NPL mai vechi, reducand astfel cea mai ridicata rata a NPL de la 21,9% in 2013 la aproximativ 14% la sfarsitul lui 2014 - deschizand astfel calea spre crestere economica.

Credite / Shutterstock

Garantiile colaterale nu sunt un inlocuitor pentru planurile solide de afaceri. Valoarea bunurilor nu inlocuieste veniturile stabile. Aceasta lectie dureroasa a trebuit sa fie invatata de catre banci in urma unui numar mare de cazuri in care neregulile in evaluarea capacitatii de rambursare a persoanelor sau ineficienta ipotezelor din planurile de afaceri - si acordarea unei increderi prea mari garantiilor colaterale in detrimentul afacerii si fluxurilor de numerar - au cauzat probleme in ceea ce priveste performanta si recuperarea creditelor.

Din nefericire, aceasta este o lectie la fel de dureroasa atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, care asista la injumatatirea valorii bunurilor lor si la deteriorarea pozitiei financiare globale intrucat nu pot mentine evolutia castigurilor personale sau comerciale la un nivel mai ridicat comparativ cu evolutia cheltuielilor aferente datoriilor.

Euro si dolarul, in balanta / Shutterstock