Cum poate fi diminuat riscul de insolvabilitate?
Partenerii externi ai unei intreprinderi, precum bancile, detinatorii de titluri, furnizorii - susceptibili de a fi afectati de riscul de faliment sau de insolvabilitate - ar trebui sa recurga adesea la studiul echilibrului financiar al respectivei firme, incercand astfel sa detecteze principalele simptome ale disfunctionalitatilor, dat fiind faptul ca dezechilibrele fragilizeaza stabilitatea acesteia.
Cum intreprinderea reprezinta o entitate ce poseda un patrimoniu inventariat in activ (bunuri, creante) si pasiv (datorii), riscul de insolvabilitate consta in imposibilitatea firmei de a-si onora angajamentele asumate fata de terti, adica incapacitatea de a face fata pasivului exigibil cu activul sau disponibil.
Cum intreprinderea reprezinta o entitate ce poseda un patrimoniu inventariat in activ (bunuri, creante) si pasiv (datorii), riscul de insolvabilitate consta in imposibilitatea firmei de a-si onora angajamentele asumate fata de terti, adica incapacitatea de a face fata pasivului exigibil cu activul sau disponibil.
„Pentru a diminua riscul de insolvabilitate o companie trebuie in primul rand sa isi cunoasca foarte bine partenerii de afaceri, piata pe care activeaza si particularitatile acesteia. In contextul actual, componentele esentiale ale afacerilor sunt lichiditatile si modul in care acestea sunt gestionate, politicile de colectare fiind parte integranta din managementul cash-flow-ului. Este de asemenea esential sa isi supravegheze indeaproape gradul de indatorare, costurile fixe, modul in care se fac investitile (sursele de finantare, obiectul investitiei, costurile de oportunitate)", spune Anca Catrina (foto), credit risk manager in cadrul Coface Romania.
La finalul anului trecut erau inregistrate 18.421 de firme aflate in procedura de insolventa. Numarul acestora ar putea creste cu circa 63% in anul curent, la peste 30.000, mai ales ca urmare a inrautatirii situatiei economice. Nu exista o reteta standard pentru a evita insolvabilitatea, spun specialistii. Au existat insa puncte slabe comune ale companiilor aflate acum in insolventa: capitalizarea redusa, scaderea cifrelor de afaceri, rentabilitati reduse, costuri ridicate, blocaje ale cash-flowului.
"Desi in primul trimestru al anului 2010 numarul companiilor care se aflau intr-una din fazele procedurii de insolventa crescuse simtitor – pe de o parte datorita recesiunii si pe de alta parte datorita protestului magistratilor, care a condus la prelungirea termenelor acordate de instanta – fata de aceeasi perioada a anului trecut, in trimestru doi observam o stagnare a numarului de insolvente. Este posibil insa ca masurile de austeritate adoptate de guvern sa isi puna amprenta nefavorabil asupra companiilor si sa contribuie la cresterea numarului de insolvente", a mai spus Anca Catrina.
Incasarea creantelor la termen, poate reprezenta o sursa sigura de a mentine un nivel al lichiditatilor necesar desfasurarii operatiunilor comerciale curente ale intreprinderii, in timp ce neincasarea acestora si astfel includerea lor in bilant in categoria imobilizarilor sau a pierderilor, poate conduce la o deteriorare a situatiei nete a firmei (activ-datorii totale) si la cresterea riscului de faliment.
Cresterea importanta a numarului de cazuri de neplata a avut loc de la finalul anului 2008 si pe intreg parcursul anului 2009. In 2010 s-a observat o stabilizare a acestui indicator, datorata iesirii din piata a multor companii cu probleme, a restructurarii companiilor si repozitionarii acestora, schimbarea politicilor de achizitii, adaptarea la cerere si renuntarea la stocare excesiva, precum si adaptarea politicilor de risc management.
In prezent, „majoritatea covarsitoare a companiilor intarzie cu platile catre furnizori, iar o mare parte a acestor intarzieri se inscriu intr-un interval de la o zi la 30 de zile. Peste acest interval, scade simtitor numarul celor care intarzie. Numarul acestora este in scadere fata de anul trecut, ceea ce poate avea mai multe explicatii, dar una dintre cele verificate este ca asiguratii lucreaza actualmente cu companii lichide, cu un cash-flow care le permite plata furnizorilor foarte aproape de data scadenta”, spune Cristina Rusuleanu, director general in cadrul Euler Hermes Romania.
Constructiile si transporturile, cele mai riscante sectoare economice
In prezent, constructiile si transporturile raman cele mai riscante sectoare in opinia societatilor care comercializeaza polite de asigurari de credite, dar nu sunt departe de aceasta situatie nici domenii precum comertul (en gros/en detail), imobiliare sau cel de distributie.
De altfel, „cele mai riscante domenii raman in continuare chiar domeniile cele mai afectate de criza economica unde relansarea economica intarzie sau se face cu dificultate: constructii, distributie, transporturi, industria metalelor etc”, spune Anca Catrina, credit risk manager in cadrul Coface Romania.
Indiferent de tipul de activitate al unei companii - comerciala, industriala sau mixta - riscurile sunt aceleasi, direct sau indirect pentru fiecare entitate juridica, spun specialistii din domeniu. Odata cu neincasarea unei creante, pe lantul de furnizare se creeaza dezechilibre majore, care pot ajunge sa afecteze pana la 10 companii. De obicei, o companie de productie detine la randul ei o alta companie care face distributie. Daca aceasta inregistreaza intarzieri la incasari, automat acestea se reflecta mai departe si in cash-flow-ul producatorului. Astfel, depinde de fiecare companie in parte de modul in care isi alege clientii si de domeniul de activitate.
Desi se remarca o crestere a vulnerabilitatii companiilor in fata neincasarii creantelor, cu toate acestea o gestiune corespunzatoare a lichiditatilor, implementarea unor politici coerente de credit risc management cat si proceduri de colectare rapide, pot sprijini companiile, mai spun specialistii in domeniu.
„Cazurile de neplata continua sa fie numeroase la nivelul intregii piete. Probleme mai mari inregistreaza companiile mici-medii, fara putere financiara, care la randul lor sunt total dependente de incasari si nu au posibilitatea sa sustina din resurse proprii unul sau mai multe cicluri de vanzari”, spune Cristina Rusuleanu (foto), director general in cadrul Euler Hermes Romania.
De asemenea, companiile romanesti, ale caror produse se adreseaza preponderent pietelor externe, sunt supuse, in contextul actual, cam acelorasi probleme, desi aceste piete sunt mai putin supuse riscului de neincasare a creantelor. „Activitatea companiilor exportatoare este corelata cu evolutia pietelor pe care activeaza si este posibil ca acestea sa inregistreze un risc de neplata mai redus (daca discutam de pietele din vest); cu toate acestea exista si factori de risc care recomanda asigurarea comerciala - cunoasterea limitata a clientilor, dificultati in materie de drept international in eventualitatea recuperarii unei creante etc”, sustine Anca Catrina, credit risk manager in cadrul Coface Romania.
Insa, „depinde, in mare parte, si despre ce piata externa este vorba. De exemplu, daca ne referim la pietele din Franta si Germania, riscul este mai redus”, considera Lucian Marin, director tehnic non life non moto in cadrul Groupama Asigurari.
In ultimul an, inmultirea cazurilor de neplata a datoriilor catre furnizori sau alti parteneri de afaceri a condus la cresterea, cu o intensitate mai redusa insa, a cererii pentru asigurarile de credite comerciale, o parte din firme urmarind astfel sa acopere riscul de a nu-si incasa creantele. Se constata astfel o legatura directa intre cele doua variabile, dar cu intensitati de crestere diferite.
Totusi, „desi tot mai multe companii sunt interesate de produsele de asigurari de credite comerciale, numarul politelor incheiate nu a inregistrat cresteri. In contextul crizei economice, asiguratorii sunt mai prudenti iar procedurile de subscriere mai riguroase”, spune Lucian Marin.
De altfel, „cele mai riscante domenii raman in continuare chiar domeniile cele mai afectate de criza economica unde relansarea economica intarzie sau se face cu dificultate: constructii, distributie, transporturi, industria metalelor etc”, spune Anca Catrina, credit risk manager in cadrul Coface Romania.
Indiferent de tipul de activitate al unei companii - comerciala, industriala sau mixta - riscurile sunt aceleasi, direct sau indirect pentru fiecare entitate juridica, spun specialistii din domeniu. Odata cu neincasarea unei creante, pe lantul de furnizare se creeaza dezechilibre majore, care pot ajunge sa afecteze pana la 10 companii. De obicei, o companie de productie detine la randul ei o alta companie care face distributie. Daca aceasta inregistreaza intarzieri la incasari, automat acestea se reflecta mai departe si in cash-flow-ul producatorului. Astfel, depinde de fiecare companie in parte de modul in care isi alege clientii si de domeniul de activitate.
Desi se remarca o crestere a vulnerabilitatii companiilor in fata neincasarii creantelor, cu toate acestea o gestiune corespunzatoare a lichiditatilor, implementarea unor politici coerente de credit risc management cat si proceduri de colectare rapide, pot sprijini companiile, mai spun specialistii in domeniu.
„Cazurile de neplata continua sa fie numeroase la nivelul intregii piete. Probleme mai mari inregistreaza companiile mici-medii, fara putere financiara, care la randul lor sunt total dependente de incasari si nu au posibilitatea sa sustina din resurse proprii unul sau mai multe cicluri de vanzari”, spune Cristina Rusuleanu (foto), director general in cadrul Euler Hermes Romania.
De asemenea, companiile romanesti, ale caror produse se adreseaza preponderent pietelor externe, sunt supuse, in contextul actual, cam acelorasi probleme, desi aceste piete sunt mai putin supuse riscului de neincasare a creantelor. „Activitatea companiilor exportatoare este corelata cu evolutia pietelor pe care activeaza si este posibil ca acestea sa inregistreze un risc de neplata mai redus (daca discutam de pietele din vest); cu toate acestea exista si factori de risc care recomanda asigurarea comerciala - cunoasterea limitata a clientilor, dificultati in materie de drept international in eventualitatea recuperarii unei creante etc”, sustine Anca Catrina, credit risk manager in cadrul Coface Romania.
Insa, „depinde, in mare parte, si despre ce piata externa este vorba. De exemplu, daca ne referim la pietele din Franta si Germania, riscul este mai redus”, considera Lucian Marin, director tehnic non life non moto in cadrul Groupama Asigurari.
In ultimul an, inmultirea cazurilor de neplata a datoriilor catre furnizori sau alti parteneri de afaceri a condus la cresterea, cu o intensitate mai redusa insa, a cererii pentru asigurarile de credite comerciale, o parte din firme urmarind astfel sa acopere riscul de a nu-si incasa creantele. Se constata astfel o legatura directa intre cele doua variabile, dar cu intensitati de crestere diferite.
Totusi, „desi tot mai multe companii sunt interesate de produsele de asigurari de credite comerciale, numarul politelor incheiate nu a inregistrat cresteri. In contextul crizei economice, asiguratorii sunt mai prudenti iar procedurile de subscriere mai riguroase”, spune Lucian Marin.
Riscul neincasarii creantelor este transferat asiguratorului
Cu toate ca nivelul cererilor de asigurare a inceput sa creasca de anul trecut, multe dintre acestea nu au putut fi onorate de asiguratori din cauza neimplinirii criteriilor de bonitate a clientilor, acestia nefiind astfel eligibili pentru un astfel de produs.
In general, un asigurator segmenteaza piata tinta dupa sectorul de activitate si dupa dimensiunea companiei. Criteriile luate in considerare la stabilirea termenilor de asigurare sunt tipul de industrie (constructii, transporturi, industrie alimentara, energie), cifra de afaceri in perioada anterioara, clienti interni sau externi, termenele de plata, expunere pe client, date despre daunele inregistrate, politica de risc interna a companiei, etc.
„Companiile eligibile sunt cele care desfasoara acte de comert, cu termene de plata pana in 180 de zile. Exista cateva domenii sau tipuri de activitate excluse (cum ar fi leasing, inchirieri de bunuri, credite bancare, recuperari de credite)”, spune Cristina Rusuleanu.
De asemenea, raspunderea maxima a unui asigurator in urma incheierii unui contract de asigurare comerciala se stabileste ca un multiplicator de prima platita, intervalul fiind astfel de 10-30 de ori prima platita. Cu privire la prima de asigurare Eugen Anicescu, credit insurance manager in cadrul Coface Romania, sustine ca nu exista, in prezent, intarzieri importante la plata primelor de asigurare si se asteapta ca rata daunei sa se situeze la finalul acestui an in jur de 60%, in scadere fata de anul anterior cand s-a situat peste 100%.
„Rata daunei depinde de tipul politei de asigurare. Astfel, la asigurarile de bunuri si la cele agricole rata daunei a crescut si din cauza conditiilor meteo din acest an, in timp ce in cazul altor asigurari aceasta a ramas constanta sau a scazut. Deoarece in ultimii ani cotele de prima (cu exceptia celor pentru asigurarile auto) au scazut, rata daunei a crescut usor”, spune Lucian Marin (foto), director tehnic non life non moto in cadrul Groupama Asigurari.
„Actualmente, aproximativ o treime din dosarele de dauna se datoreaza falimentelor. Restul reprezinta neplata prelungita, din diverse motive. Mai grav este ca avem asigurati care nu mai sunt in masura sa-si plateasca primele deloc, din lipsa de fonduri. De aceea, ar fi ideal ca fiecare companie sa-si bugeteze costul unei asemenea asigurari, pentru a putea sustine plata primei pentru intregul an de asigurare si pentru a putea beneficia de despagubiri in caz de nevoie” spune Cristina Rusuleanu.
Avantajul cel mai important al unei polite de asigurare de credit consta in faptul ca riscul este transferat asiguratorului.
Cateva avantaje enuntate de specialisti:
• Protectia impotriva pierderilor datorate neincasarii creantelor;In general, un asigurator segmenteaza piata tinta dupa sectorul de activitate si dupa dimensiunea companiei. Criteriile luate in considerare la stabilirea termenilor de asigurare sunt tipul de industrie (constructii, transporturi, industrie alimentara, energie), cifra de afaceri in perioada anterioara, clienti interni sau externi, termenele de plata, expunere pe client, date despre daunele inregistrate, politica de risc interna a companiei, etc.
„Companiile eligibile sunt cele care desfasoara acte de comert, cu termene de plata pana in 180 de zile. Exista cateva domenii sau tipuri de activitate excluse (cum ar fi leasing, inchirieri de bunuri, credite bancare, recuperari de credite)”, spune Cristina Rusuleanu.
De asemenea, raspunderea maxima a unui asigurator in urma incheierii unui contract de asigurare comerciala se stabileste ca un multiplicator de prima platita, intervalul fiind astfel de 10-30 de ori prima platita. Cu privire la prima de asigurare Eugen Anicescu, credit insurance manager in cadrul Coface Romania, sustine ca nu exista, in prezent, intarzieri importante la plata primelor de asigurare si se asteapta ca rata daunei sa se situeze la finalul acestui an in jur de 60%, in scadere fata de anul anterior cand s-a situat peste 100%.
„Rata daunei depinde de tipul politei de asigurare. Astfel, la asigurarile de bunuri si la cele agricole rata daunei a crescut si din cauza conditiilor meteo din acest an, in timp ce in cazul altor asigurari aceasta a ramas constanta sau a scazut. Deoarece in ultimii ani cotele de prima (cu exceptia celor pentru asigurarile auto) au scazut, rata daunei a crescut usor”, spune Lucian Marin (foto), director tehnic non life non moto in cadrul Groupama Asigurari.
„Actualmente, aproximativ o treime din dosarele de dauna se datoreaza falimentelor. Restul reprezinta neplata prelungita, din diverse motive. Mai grav este ca avem asigurati care nu mai sunt in masura sa-si plateasca primele deloc, din lipsa de fonduri. De aceea, ar fi ideal ca fiecare companie sa-si bugeteze costul unei asemenea asigurari, pentru a putea sustine plata primei pentru intregul an de asigurare si pentru a putea beneficia de despagubiri in caz de nevoie” spune Cristina Rusuleanu.
Avantajul cel mai important al unei polite de asigurare de credit consta in faptul ca riscul este transferat asiguratorului.
Cateva avantaje enuntate de specialisti:
• Posibilitatea de a dezvolta businessul in conditii de siguranta;
• Evitarea pierderilor datorita analizarii clientilor si monitorizarii comportamentului de plata, ambele servicii fiind oferite de asigurator in cadrul contractului;
• Servicii de colectare a sumelor cu scadenta depasita incluse in cadrul contractului;
• Imbunatatirea calitatii portofoliului de clienti datorita informatiilor furnizate de asigurator;
• Evitarea riscului ca falimentul unui cumparator sa atraga probleme financiare majore ale furnizorului;
• O reducere a provizioanelor de neplata ceea ce va duce la eliberarea capitalului blocat;
• Eficientizarea prevenirii riscurilor;
• Un acces suplimentar la finantari, polita poate fi folosita ca si garantie catre un furnizor sau catre un creditor;
• O mai buna targetare a potentialilor clienti - informatia oferita de noi poate fi folosita pentru a targeta clienti si piete noi si in acelasi timp pentru a monitoriza activitatea clientilor actuali;
• Reprezentare la intalnirile cu creditorii si consultanta privind repunerea in drepturi de proprietate prin sfaturi practice si legale.
"In general, polita acopera furnizorul de produse sau servicii iar plata despagubirii se efectueaza in cazul in care acesta nu isi incaseaza facturile. Motivele pot fi diferite, insa in opinia noastra, principala problema o constituie lipsa de lichiditati", sustine Lucian Marin.
Dupa plata unei despagubiri un asigurator continua procedurile de colectare in incercarea de a diminua debitul restant. De asemenea, acesta beneficiaza de reasigurare in cazul in care suma totala a despagubirilor atinge un anumit nivel.
"In peste 90% dintre cazurile clientiilor nostri pentru care platim despagubiri, sunt sau ajung ulterior in insolventa. In foarte putine cazuri reusim sa recuperam debitele dupa plata despagubirii, atunci cand companiile au planuri de plata pe termen lung si reusesc sa se redreseze si sa stinga sumele datorate. Recuperarea, daca este posibila, se face in general in faza initiala, de recuperare amiabila si mai greu pe cale legala, deoarece cand se ajunge in aceasta faza apar atat probleme de intarzieri legate de sistemul judiciar, cat si dificultati datorate lipsei de lichiditati, active executabile, etc", spune Eugen Anicescu, credit insurance manager Coface Romania.
Unde se situeaza piata asigurarilor de credit comercial?
Piata de asigurare a creditului comercial este una slab dezvoltata, insa in piata se observa o crestere a cererii din partea companiilor pentru acest gen de produs financiar. Singura problema care persista in vederea emiterii acestor polite de asigurari ramane, in actualul context economic, bonitatea potentialilor clienti, fapt pentru care asiguratorii au devenit mai precauti.Astfel, preturile la asigurarile de credite comerciale au crescut cu cel putin 20%, de anul trecut ajungandu-se uneori la cresteri de 100% in cazul politelor cu o rata a daunei ridicata. „Anul trecut volumul pietei de asigurari de credite s-a situat in jurul cifrei de 6 milioane de euro. Numarul de contracte incheiate local probabil ca se situeaza sub 200, mai existand companiii multinationale care sunt asigurate in programul firmei mama, insa fara a avea un contract local”, sustine Eugen Anicescu (foto), credit insurance manager, in cadrul Coface Romania.
“Dintre companiile locale numarul companiilor asigurate este nesemnificativ, nici macar nu are rost sa estimam un procentaj. Penetrarea scazuta a acestor asigurari este datorata slabei organizari a companiilor in ceea ce priveste managementul riscului. Majoritatea companiilor au constientizat abia acum, cu ocazia crizei, ca in situatia in care nu iau masuri de preventie (analiza clientilor, colectarea rapida, asigurare) pot pierde sume enorme din neincasarea creantelor, pana la nivelul la care pot ajunge chiar si in insolventa”, a mai spus reprezentantul Coface Romania.
Evolutia economica negativa este cauzata mai ales de inrautatirea situatiei economice a companiilor, acestea inregistrand tot mai putine resurse pentru a se proteja in fata creditorilor, pe fondul unui mediu economic deosebit de instabil. Insa, „una dintre masurile majore necesare in vederea stimularii activitatii in sectorul privat o reprezinta stabilitatea in legislatia financiara”, este de parere Lucian Marin.
"Tinand cont de faptul ca mediul de afaceri s-a deteriorat in toate sectoarele, o imbunatatire profunda a economiei si a conditiilor de pe piata nu se poate petrece in lipsa unor politici sustinute de amploare care sa vizeze crearea unei infrastructuri performante, stabilizarea cadrului fiscal si adoptarea de masuri economice stimulative, simplificarea procedurilor de absorbtie a fondurilor structurale si marirea transparentei in accesarea acestora, stimularea consumului bazat pe productie prin sprijinirea antreprenorilor, precum si redresarea agriculturii", conchide Anca Catrina, credit risk manager in cadrul Coface Romania.
