-
Raiffeisen postează anunțuri de angajare în Rusia, chiar dacă anunțau exit-ul
-
Băncile europene se plâng de legislația excesivă: a devenit "copleşitoare"
-
Salt Bank: Mesajele din online că mai sunt locuri de fondator sunt false
-
Salt Bank vs. Revolut: Cum arată ofertele celor două bănci puse față în față
-
Andrea Orcel, șeful UniCredit, votat pentru încă un mandat de trei ani
-
Raport: Economia României ar putea creşte cu 2,7% în 2024 şi cu 1,9% în 2025
O piata cu potential de crestere
Piata de asigurari medicale se afla intr-un stadiu incipient de dezvoltare, fiind dominata in principal de abonamentele medicale la clinici private, desi, de mai multi ani, sunt asiguratori specializati pe segmentul asigurarilor private de sanatate.
Numarul acestor abonamente a atins in ultimii cinci ani cateva sute de mii, iar dezvoltarea acestui segment a fost impulsionata de un avantaj fiscal important - Medicina Muncii. Aceasta este obligatorie si deductibila printr-un ordin al Ministerului Sanatatii.
Deosebirea dintre un abonament medical si o asigurare de sanatate consta in faptul ca cea din urma acopera si cheltuielile de spitalizare pentru un pacient, in timp ce abonamentele sunt destinate unor controale mai mult sau mai putin periodice si in general de preventie.
De asemenea, odata cu dezvoltarea abonamentelor de Medicina a Muncii, prin intermediul acestui avantaj fiscal, au aparut si furnizorii de diagnostic. Ei evita sa lucreze cu firmele de asigurari, pe baza asigurarilor de sanatate. „Medicina Muncii le-a dat posibilitatea furnizorilor de servicii medicale sa-si dezvolte niste planuri de afaceri, sa ia credite de la banci, de la fonduri pentru investitii si sa le arate ca prin medicina muncii ajung la break-even, adica pot sa-si recupereze banii. Asa s-a dezvoltat aceasta componenta importanta de diagnostic si de medicina primara, dar ea nu este una completa”, ne-a spus Theodor Alexandrescu (foto), director general Alico Romania, companie MetLife Inc.
Furnizorii de servicii medicale au aparut mai ales in orasele mari, unde exista masa critica de persoane. Treptat, au oferit pe langa analizele minime de baza pentru Medicina Muncii si alte servicii de diagnostic, impachetate sub cel de baza, si practic au atras o masa mare de oameni. Acestia din urma au inceput sa consulte, la randul lor, si alte servicii de diagnostic, dezvoltand aceasta industrie care a ajuns la 400 milioane de euro, care nu sunt impozitati, sunt total deductibili si care aduc un beneficiu clientului de servicii medicale.
In acelasi timp, facilitatile fiscale oferite de stat pentru asigurarile medicale sunt modeste, desi acestea acopera mai multe riscuri, in caz de invaliditate, in urma unui accident sau de imbolnavire si spitalizare. Pentru aceste riscuri sunt putine produse/servicii disponibile pe piata, in special pentru riscul de imbolnavire, care reprezinta o componenta importanta a vietii unei persoane, si sunt, de asemenea, foarte putini furnizori dispusi sa preia astfel de riscuri.
„Riscul de imbolnavire se distribuie pe patru arii importante care sunt acoperite de serviciile medicale: profilaxia, diagnosticul si medicina primara, tratamentul si reabilitarea. Acestea sunt cele patru mari arii pe care serviciile medicale le acopera. Aceste servicii trebuie sa aiba o legatura cu asigurarile, ele trebuie acoperite ca servicii de asigurari medicale”, a adaugat Theodor Alexandrescu.
Deductibilitatea singura, partiala sau totala, nu va rezolva insa problema asigurarilor medicale, dar ar creste nivelul contributiilor voluntare si poate oferi un start pentru investitii pe acest segment, atat din punct de vedere al furnizorilor de servicii medicale cat si al asiguratorilor.
„Oamenii ar plati practic din impozit acei bani, ma refer la ceva similar cu Medicina Muncii. Dar, totusi noi trebuie sa avem acces ca si furnizori de asigurari la o masa critica si pentru aceasta avem nevoie de ea de la inceput; nu sa o crestem de-a lungul anilor, pentru ca poate dura foarte mult numai din asigurari voluntare”, a spus el.
S-ar crea, astfel, un model similar cu cel al pensiilor private obligatorii, iar privatizarea partiala sau totala a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) si definirea unui pachet minim de servicii medicale reprezinta solutii pentru dezvoltarea pietei. Astfel, o parte din contributiile pe care le primeste si administreaza CNAS ar ajunge intr-o administrare privata.
„Acest pachet minim trebuie sa fie mutat la optiunea pacientului - ceva similar cu Pilonul II de pensii - astfel incat, sa isi poata alege un furnizor de asigurari, o casa privata de asigurari sau de Stat. In momentul in care ai ales o casa privata, contributia aferenta pachetului minim, se muta la casa privata impreuna cu riscul, iar de aici apar si particularitatile reformei: nu creeaza deficit bugetar si beneficiul resimtit de pacient este imediat. CNAS nu ar mai avea acel pacient pentru acel pachet. S-ar muta cu tot cu risc. Deci, riscul cu primele aferente ar merge la o casa privata”, a daugat seful Alico.
Numarul acestor abonamente a atins in ultimii cinci ani cateva sute de mii, iar dezvoltarea acestui segment a fost impulsionata de un avantaj fiscal important - Medicina Muncii. Aceasta este obligatorie si deductibila printr-un ordin al Ministerului Sanatatii.
Deosebirea dintre un abonament medical si o asigurare de sanatate consta in faptul ca cea din urma acopera si cheltuielile de spitalizare pentru un pacient, in timp ce abonamentele sunt destinate unor controale mai mult sau mai putin periodice si in general de preventie.
De asemenea, odata cu dezvoltarea abonamentelor de Medicina a Muncii, prin intermediul acestui avantaj fiscal, au aparut si furnizorii de diagnostic. Ei evita sa lucreze cu firmele de asigurari, pe baza asigurarilor de sanatate. „Medicina Muncii le-a dat posibilitatea furnizorilor de servicii medicale sa-si dezvolte niste planuri de afaceri, sa ia credite de la banci, de la fonduri pentru investitii si sa le arate ca prin medicina muncii ajung la break-even, adica pot sa-si recupereze banii. Asa s-a dezvoltat aceasta componenta importanta de diagnostic si de medicina primara, dar ea nu este una completa”, ne-a spus Theodor Alexandrescu (foto), director general Alico Romania, companie MetLife Inc.
Furnizorii de servicii medicale au aparut mai ales in orasele mari, unde exista masa critica de persoane. Treptat, au oferit pe langa analizele minime de baza pentru Medicina Muncii si alte servicii de diagnostic, impachetate sub cel de baza, si practic au atras o masa mare de oameni. Acestia din urma au inceput sa consulte, la randul lor, si alte servicii de diagnostic, dezvoltand aceasta industrie care a ajuns la 400 milioane de euro, care nu sunt impozitati, sunt total deductibili si care aduc un beneficiu clientului de servicii medicale.
In acelasi timp, facilitatile fiscale oferite de stat pentru asigurarile medicale sunt modeste, desi acestea acopera mai multe riscuri, in caz de invaliditate, in urma unui accident sau de imbolnavire si spitalizare. Pentru aceste riscuri sunt putine produse/servicii disponibile pe piata, in special pentru riscul de imbolnavire, care reprezinta o componenta importanta a vietii unei persoane, si sunt, de asemenea, foarte putini furnizori dispusi sa preia astfel de riscuri.
„Riscul de imbolnavire se distribuie pe patru arii importante care sunt acoperite de serviciile medicale: profilaxia, diagnosticul si medicina primara, tratamentul si reabilitarea. Acestea sunt cele patru mari arii pe care serviciile medicale le acopera. Aceste servicii trebuie sa aiba o legatura cu asigurarile, ele trebuie acoperite ca servicii de asigurari medicale”, a adaugat Theodor Alexandrescu.
Deductibilitatea singura, partiala sau totala, nu va rezolva insa problema asigurarilor medicale, dar ar creste nivelul contributiilor voluntare si poate oferi un start pentru investitii pe acest segment, atat din punct de vedere al furnizorilor de servicii medicale cat si al asiguratorilor.
„Oamenii ar plati practic din impozit acei bani, ma refer la ceva similar cu Medicina Muncii. Dar, totusi noi trebuie sa avem acces ca si furnizori de asigurari la o masa critica si pentru aceasta avem nevoie de ea de la inceput; nu sa o crestem de-a lungul anilor, pentru ca poate dura foarte mult numai din asigurari voluntare”, a spus el.
S-ar crea, astfel, un model similar cu cel al pensiilor private obligatorii, iar privatizarea partiala sau totala a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) si definirea unui pachet minim de servicii medicale reprezinta solutii pentru dezvoltarea pietei. Astfel, o parte din contributiile pe care le primeste si administreaza CNAS ar ajunge intr-o administrare privata.
„Acest pachet minim trebuie sa fie mutat la optiunea pacientului - ceva similar cu Pilonul II de pensii - astfel incat, sa isi poata alege un furnizor de asigurari, o casa privata de asigurari sau de Stat. In momentul in care ai ales o casa privata, contributia aferenta pachetului minim, se muta la casa privata impreuna cu riscul, iar de aici apar si particularitatile reformei: nu creeaza deficit bugetar si beneficiul resimtit de pacient este imediat. CNAS nu ar mai avea acel pacient pentru acel pachet. S-ar muta cu tot cu risc. Deci, riscul cu primele aferente ar merge la o casa privata”, a daugat seful Alico.