Discriminarea persoanelor juridice in cazul impozitului pe cladiri
Diferenta de taxare intre persoanele fizice si juridice in cazul imobilelor este o tema intens criticata in ultimii ani de specialistii in fiscalitate. O persoana fizica care detine o cladire plateste anual un impozit derizoriu, in timp ce o firma trebuie sa achite catre Fisc 1,5% din valoarea contabila a imobilului.
Majoritatea avocatilor si specialistilor din domeniul fiscalitatii considera ca ar fi mai corect sa se faca distinctia intre cladirile folosite in scop comercial si locuinte.
Statul cere reevaluarea cladirilor, dar nu tine cont de criza
Din acest an, cota impozitului pe cladirile care nu au fost reevaluate creste pana la un maxim de 40% din valoarea cladirii, daca imobilul nu a fost reevaluat in ultimii 5 ani.O cladire care nu a fost reevaluata in ultimii trei ani este supusa unui impozit cuprins intre 10% si 20%.
Impozitul mare pe cladiri nereevaluate are si el o origine in istorie: inflatia. In anii cu inflatie mare exista un interes al autoritatilor locale pentru ca imobilele sa fie reevaluate, dar in conditiile in care nu mai avem parte de rate ale inflatiei cu doua cifre, iar criza a muscat adanc din valoarea cladirilor noi, prevederea merge in defavoarea statului, care va incasa mai putini bani.
Practic, in timp de criza, nereevaluarile ar trebui stimulate.
Fiscul pune bete in roate antreprenorilor corecti in cazul vanzarii SRL-urilor
O alta masura de combatere a evaziunii fiscale vizeaza transferul partilor sociale in cazul societatilor cu raspundere limitata (SRL). Statul a impus prin lege o perioada de opozitie de 30 de zile pentru ca Fiscul sa poata sa se opuna in cazul vanzarii firmelor cu datorii.Legea introdusa la 1 iulie 2010 prevede faptul ca nu poti sa instrainezi partile sociala ale unui SRL decat dupa ce publici hotararea in Monitorul Oficial si astepti sa treaca perioada de 30 de zile.
Problema este ca legea permite oricarui creditor sa se opuna, ceea ce inseamna ca un antreprenor corect poate fi blocat in instanta prin rea vointa. In schimb, un evazionist nu ar fi incurcat pentru ca are la dispozitie cel putin doua mijloace prin care sa poata vinde firma.
Fie majoreaza capitalul social cu o suma derizorie si aduce ca asociat un tert si apoi poate sa o vanda acestuia, pentru ca legea nu interzice decat vanzarea catre terti. De asemenea, un evazionist poate sa transforme SRL-ul in SA si rezolva din nou problema, intrucat perioada de opozitie se aplica decatin cazul societatilor cu raspundere limitata.
Registrul operatorilor intracomunitari nu descurajeaza evaziunea
Din august 2010, statul a infiintat registrul operatorilor intracomunitari, prin care firmele care desfasoara activitati in cadrul UE trebuie sa se inregistreze ca platitoare de TVA.Astfel, statul vrea sa reduca evaziunea fiscala in cazul firmelor care fac operatiuni intracomunitare cu scopul de a beneficia de rambursari ilegale de TVA.
Totusi, masura este inutila, intrucat nu se aplica decat la firmele noi si nu mai este valabila daca o firma isi schimba conditiile de autorizare.
Spre exemplu, cineva poate sa isi faca o firma de consultanta si sa o inregistreze pe o persoana fizica care nu are nicio problema cu Fiscul. ANAF isi da acordul pentru infiintarea firmei si elibereaza codul de inregistrare ca platitor de TVA.
A doua zi, respectiva persoana fizica vinde firma catre un evazionist, acesta schimba obiectul de activitate si ramane cu acel cod de platitor de TVA. Ca urmare, un evazionist poate beneficia de rambursari ilegale de TVA, pentru ca in cazul acestei scheme financiare el nu mai trebuie sa se inregistreze, cum ar fi fost normal daca legea era bine facuta.
Masurile de control indirect sunt frap in ochii FMI
Anul trecut, Guvernul a introdus cu mare tam-tam masurile de control indirect, adica verificarea marilor averi, ceruta insistent de Fondul Monetar International (FMI). In cazul in care se descopera discrepante mari intre cheltuieli si venituri, Fiscul va trimite inspectorii in control.Problema in cazul acestei masuri este ca nu exista un punct de referinta, mai exact statul nu are o situatie initiala a averilor.
Ca urmare, un evazionist poate sa spuna ca a facut averea acum 12-15 ani. Mai mult, poate chiar sa recunoasca ca a facut averea din evaziune, intrucat infractiunea s-a prescris.
Fiscul ar fi trebui sa ceara depunerea unor declaratii de patrimoniu si abia dupa aceea, avand un punct de referinta, sa aplice masurile de control indirect.
Vom fi taxati daca folosim masina de serviciu in scop personal
In noul Cod Fiscal s-a abrogat articolul care prevedea excluderea din baza de calcul a contributiilor sociale a unor beneficii in natura acordate angajatilor, cum ar fi utilizarea unei masini de serviciu.Codul Fiscal mentioneaza obligatia de a calcula beneficiile folosirii unui activ din patrimoniul firmei in scopul personal al angajatului, iar in cazul unui autovehicul acest lucru se poate calcula pe baza unei foi de parcurs, pe care orice sofer al unei masini de firma ar trebui sa o aiba la el.
Din acest an, angajatii care folosesc masina de serviciu si in scop personal risc sa plateasca contributii sociale si pentru acest beneficiu. Practic, odata calculate, beneficiile utilizarii unei masini de serviciu se adauga la celelalte venituri salariale pentru a forma baza de impozitare.
Totusi, firmele vor putea sa eludeze legea, in timp ce statul ar trebui sa cheltuieasca prea multi bani pentru a dovedi neregulile in cazul firmelor.
Balbaiala cu centralele eoliene: sa fie sau nu taxate precum cladirile?
In actuala versiune a Codului Fiscal, turbinele eoliene au un statut neclar, nefiind prevazuta clar impozitarea acestora.Legislatia reglementeaza doar centralele termice si hidroelectrice si nu are prevederi speciale in ceea ce priveste cele eoliene.
Aici apare si neclaritatea, speculata de unele comunitati locale care percep taxe locale ca si cum centralele eoliene ar fi cladiri, adica un impozit de 1,5% din valoarea contabila a acestora.
Ca urmare, desi statul vrea sa incurajeze investitiile in energia verde, legislatia fiscala descurajeaza investitorii.
