Un restaurant pe saptamana cu George Butunoiu: La Cena

Inca inainte de a ajunge la etaj am avut o presimtire despre ce ma asteapta, dupa vacarmul care se auzea in crescendo. Intr-adevar, acolo erau de cel putin doua ori mai multi oameni decat ai putea crede ca pot incapea intr-un astfel de loc. Ajungerea la masa rezervata din mijlocul restaurantului mi-a retrezit instinctele mele demult adormite de fizician, trebuind sa calculez rapid diverse trasee ingenioase catre destinatie, fiindca noi clienti ne impingeau din urma. Probabil din cauza lipsei exercitiului, nu am gasit nicio solutie imediata la aceasta neasteptata problema, asa ca am ridicat vreo doi clienti de pe scaunele lor ca sa putem sa trecem catre unde ni s-a aratat cu degetul. Spre usurarea mea, cei ridicati nici nu s-au uitat la noi si nici nu si-au intrerupt discutia, ceea ce m-a facut sa cred ca erau deja obisnuiti cu asta.