1 / 5

Capricciosa – Intrebati de Nicoleta

Cand am intrat acolo mi-am zis ca am dat peste o nunta, era plin de grupuri familiale, multe cu copii. Ne-a preluat o acritura de chelnerita (sefa de sala?) care era cat pe ce sa ma faca sa plec, daca nu ar fi fost curiozitatea mai mare decat indispozitia instantanee pe care mi-a provocat-o indispozitia ei la vederea noastra. Am crezut ca nu-i place ceva la mine sau la cei cu care am venit, insa a ramas la fel de bosumflata tot timpul, si cu toata lumea, asa ca mi-am revenit, mai ales ca am fost preluati, apoi, de catre Nicoleta.

Cladirea e facuta aproape in intregime din lemn, destul de joasa si de intunecoasa, si o parte din bucatarie (cuptorul si gratarele) e deschisa, chiar in sala. Decorurile sunt putine, singurul mai deosebit e un acvariu cu pesti mari, exotici, destul de scumpi. Mesele sunt inghesuite, nu de putine ori trebuie sa te apleci sau sa-ti sugi burta daca trece cineva pe langa tine. Scaunele sunt incomode si foarte apropiate unul de altul. Am fost destul de surprins sa vad fete de masa complete intr-un astfel de restaurant si, mai ales, albe si curate. De altfel, tot ce era pe masa parea curat, oarecum in contrast cu atmosfera generala de bistrot de mare trafic, in care nu eleganta e atractia principala. Un meniu jerpelit rau a restabilit, insa, echilibrul de imagine pe masa.

Inapoi la articol

Setari Cookie-uri