Cultivarea, pe pozitia secunda in cariera profesionala
In viziunea lui Liviu Papadima (foto), “a fi cultivat” este mai degraba o chestiune de calitate, decat de cantitate. “Conteaza, de pilda, mai putin cate carti ai citit, mai mult ce si inca si mai mult cum – ce a facut lectura lor sa se intample cu tine. Deprinderile dobandite in adolescenta si in tinerete – care dureaza mai mult sau mai putin, de la om la om – conteaza, fara doar si poate: bucuriile lecturii, curiozitatea pentru „experiente” noi ale mintii, placerea de a explora teritorii necunoscute... Se prea poate ca, ulterior, sa ai impresia ca nu era – sau nu e – nevoie de toate astea ca sa ai bani sau ca sa conduci. Eu, insa, cred ca e mai greu sa-i conduca pe altii pentru cei care nu se pot conduce pe ei insisi. Aici cultura are un cuvant de spus”, crede Papadima.
La randul sau, Gabriel Stanciu considera ca a fi cultivat nu reprezinta o tinta care odata atinsa “degaja un premiu”.
Cultivarea este un proces care incepe de la varste fragede, continua pe parcursul adolescentei, se completeaza in timpul studiilor, se perfectioneaza in activitatea profesionala si se rafineaza la varsta senectutii.
“Sunt manageri cultivati si sunt si manageri mai putin cultivati. Asta nu-I face pe primii mai capabili sau pe ultimii mai incapabili, ci doar diferiti. Tendinta este insa ca pe termen lung managerii cultivati sa fie cei care par sa aiba mai usor acces la arta inaltei conducatorii”, spune Stanciu.
Pe de alta parte, cultivarea va ramane totdeauna “pe locul doi” in competitia pentru functii manageriale, existand si situatii in care aceasta figureaza pe “planul n” sau este complet ignorata, considera Liviu Papadima.
“De fapt, cu putine exceptii – «profesionistii» din educatie, cercetare, mass media culturala – cultivarea se afla intotdeauna pe pozitie secunda in cariera profesionala. Dar poate asigura, de pe aceasta pozitie, un humus fertil din care sa germineze mai usor si mai viguros abilitatile cerute”, spune Liviu Papadima.
In opinia lui Gabriel Stanciu, managerii fac ceea ce li se cere sa faca. “Ramane de vazut (1) daca ceea ce li s-a cerut sa faca este ceva care rezista pe termen lung cerintelor multiplelor forte care actioneaza asupra conducatorilor unei companii sau asupra companiei insasi si (2) daca vor rezista in aceasta functie sau chiar in aceasta meserie pe termen lung. Daca managementul este despre organizare, atunci leadership-ul este despre duplicare. Poate ca mai putin cultivatul respectiv va fi un manager bun pe termen scurt, dar cu siguranta nu va fi un leader duplicabil pe termen mediu sau lung”, explica Stanciu.
Cultivarea reprezinta o activitate care poate continua indiferent de contextul economic in care ne gasim, considera Gabriel Stanciu si Liviu Papadima, care le-au recomandat managerilor romani o serie de lecturi.
“O carte de suflet: poate un roman de Paul Auster, unul dintre cei mai cunoscuti romancieri americani de azi. «Mr. Vertigo», «Leviathan», «Cartea iluziilor» sunt in librarii, in traducere romaneasca. Poate ca cea din urma se potriveste cel mai bine unui context de criza”, declara Liviu Papadima.
“Pentru business, pe langa Codul Fiscal 2009, Robert Kiyosaki, Sharon L. Lechter - Cadranul banilor. Pentru suflet, Andrei Plesu-Comedii la Portile Orientului”, adauga Gabriel Stanciu.
Cultivarea in leadership si politica
Cultivarea este un ingredient important in dezvoltarea leadership-ului, au argumentat invitatii Wall-Street Live-Text. Liderii au in primul rand o personalitate puternica, ce se slefuieste pe terenul culturii si al contactului cu valorile. Alte calitati de leadership sunt autenticitatea si credibilitatea in comportament, in contactul cu ceilalti, empatia – insusiri care se formeaza cu predilectie prin cultivare.
“Trebuie sa stii cate ceva din domeniul fiecaruia (dintre angajati – n.red.), fie profesional, fie privat si cred ca aceasta este intrucatva definitia culturii generale. Conducerea prin forta merge o vreme, dar are moarte sigura. Conducerea prin duplicare merge tot timpul si este… sanatoasa”, declara Gabriel Stanciu (foto).
Leadership-ul slefuit prin cultivare este la fel de necesar in business ca si in politica. In ambele cazuri, societatea romaneasca are nevoie sa-si dezvolte mecanisme de apreciere calitativa – nu doar a nivelulului cultural-educational al managerilor, ci si a capacitatii lor de a-si indeplini cu succes misiunea pentru care sunt mandatati.
Multinationalele incep sa fie locuri unde cultivarea este apreciata si promovata. “Este vorba din ce in ce mai mult despre fidelizare, despre dorinta multinationalei respective de a se putea baza pe termen lung pe oamenii cheie retinandu-i nu numai prin mijloace pecuniare din ce in ce mai crescute, ci si prin personalitatea managerilor respectivi”, este de parere Stanciu.
Modelul de manager devenit afacerist intr-un fel de Caritas economic nu poate sa mai functioneze, aceasta fiind si una din cauzele crizei mondiale actuale.
“Criza, in opinia mea, nu este numai una economica sau financiara ci si una profund morala. Singurele obiective manageriale de profit pe termen scurt vor disparea in viitor, pentru ca sistemul de valori trebuie sa fie restabilit. Nu putem crede la infinit ca exista oportunitati de crestere nelimitata Cred ca exista numai oportunitati de crestere sustenabila, in perfect echilibru cu natura, societatea, moralitatea si etica sociala”, afirma Stanciu.
Cultivarea online. Viata managerilor, dependenta de click?
Potrivit lui Liviu Papadima, mediul online este “un fel de univers borgesian, de «carte a tuturor cartilor»”, unde pot fi satisfacute nevoie cultivarii. Insa, Internetul incurajeaza o anumita superficialitate.“Nu strica, asadar, macar din cand in cand contactul cu textul tiparit traditional. De altfel, in lumea editoriala s-a crezut la un moment dat ca textele digitalizate le vor scoate complet, rapid, din uz pe cele tiparite. Profetia s-a dovedit insa falsa. Cartea isi gaseste inca, e drept, nu se stie pentru cat timp, o multime de solicitanti”, spune Papadima.
La randul sau, Gabriel Stanciu sustine ca mediul online nu trebuie privit ca un inlocuitor pentru off-line, ci ca un complement pentru acesta.
“Trebuie, insa, foarte, foarte mult discernamant si concentrare. Soricelul acela mic aluneca prea usor de la o tentatie la alta”, declara Stanciu.
Fie ca vorbim de activitatea online sau de cea off-line, viata managerilor, si nu numai, se desfasoara zilnic pe pilot automat, fara a include deseori si activitatile culturale necesare.
“Am prea putina experienta de companie ca sa pot emite pareri avizate. Pot sa spun insa cu certitudine ca si in managementul universitar viata e stresanta si, adesea, epuizanta. Cred ca solutia unor companii sau institutii de a atinge performante distrugandu-si oamenii nu e una nimerita. Eu unul, in orice caz, fac tot ce pot ca sa o evit”, explica Liviu Papadima.
In aceste conditii, gasirea unui echilibru sau depasirea acelei linii subtiri de demarcatie intre efort si supra-efort, intre ocupatie si pasiune, intre misiune si emisiune par lucruri dificile de realizat.
“Sunt cateva principii, totusi, pe care ti le formezi mai ales dupa ce ai pierdut in fata unei astfel de forte. Mai intai trebuie sa inveti despre delegare (inutila fara control), despre planificare (inutila fara actiune), despre igiena muncii, despre intaietatea sentimentelor in fata rezultatelor de moment, despre termen lung versus termen scurt si despre hrana mintii versus satisfactii mercantile”, afirma Gabriel Stanciu.
