Piata trece printr-o criza profunda de imagine
Dupa ani buni de criza financiara care a scuturat din temelii piata de capital, 2012 a adus evenimente neplacute majore si cu efecte negative in piata. Anul care incepuse cu asteptari uriase s-a transformat in cel mai greu an pentru jucatorii acestei industrii. Pe scurt, 2012 poate fi considerat anul in care totul s-a schimbat, dar nimic nu s-a revizuit pe bursa. Scandalul Sima, revolutia de la SIF Muntenia, povestea fara sfarsit de la Sibex, inchiderile unor firme de brokeraj de top, amanarea privatizarilor sau esecul de la Oltchim sunt evenimente care eclipseaza total reusitele timide precum oferta Transgaz sau emisiunile GDF Suez.
Sirul acestor evenimente, care a culminat cu scandalul national al fugii lui Cristian Sima, a aruncat piata de capital intr-o criza majora de imagine.
In contextul in care oricum numarul de investitori este in scadere, comparatiile cu casino, joc de noroc sau “loc pentru excroci”, facute de diversi comentatori omniprezenti pe posturile de televiziune, a spulberat incercarile minore de atragere de investitori noi.
Mai grav este ca mai-marii pietei nu au reusit sa gestioneze aceasta criza de imagine atunci cand a izbucnit, au adoptat atitudine de tacere si au iesit cu intarziere, incercand sa ascunda gunoiul sub pres si sa nege ca piata ar avea vreo legatura cu Sima. Atitudinea n-a facut decat sa agraveze perceptia generala, mai ales ca era evident chiar si pentru nescunoscatori ca Sima a fost un produs al pietei de capital romanesti.
Ne place sau nu, este important ca liderii sa accepte aceasta situatia si sa vina cu solutii pentru reparare. Daca vor ramane cramponati in iluzia ca lucrurile nu sunt asa de grave, este posibil ca ele nu poate fi rezolvate.
Sursa foto: Shutterstock
Nu mai putem sta cu mana intinsa la stat
Aproape ca am pierdut sirul anilor care au inceput cu asteptari marete, promisiuni si calendare de privatizare ale companiilor de stat. S-au facut planuri si bugete, s-au aruncat estimari optimiste si viziuni ambitioase. Toti acei ani s-au incheiat, negresit, cu mari dezamagiri si cu mutarea promisiunilor de la un an la altul, de la un guvern la altul. Si cu un lung sir de articole in care toata piata blama guvernantii, explica avantajele privatizarii si efectele amanarii, in intr-un mod repetat obsesiv la nesfarsit.
De parca nu ne-am fi obisnuit deja cu aceste amanari, de parca ar fi o surpriza ca statul nu vrea si nu e capabil sa faca aceste listari, de parca in fiecare an ar fi oameni noi in piata.
De fapt, sunt aceiasi oameni, poate doar din pozitii diferite, care stau cu mana intinsa la stat. Si atunci cand statul le da peste mana, incep sa planga. O solutie ar fi sa nu mai avem asteptari, sa incercam sa gasim proiecte alternative si atunci cand vor veni si listarile, sa le privim ca pe un bonus. Aici ar putea aparea contraargumentul ca trebui sa fim pregatiti (pe care l-am auzit cu aceeasi repetitivitate). Dupa atatia ani insa, ar fi cazul ca toata piata sa fie pregatita. Alfel, va ajunge ca autoritatile locale care sunt tot timpul luate prin surprindere de zapezi si viscol…
Sursa foto: Shutterstock
Lupta de orgolii trebuie sa inceteze, piata are nevoie de actiuni comune
Lupta de orgolii din piata de capital este, de departe, una din cele mai mari probleme de atitudine. Cu totii stim sa gasim vinovati si sa aratam cu degetul, chiar daca atunci cand suntem in pozitii similare facem aceleasi greseli sau, mai rau, nu facem nimic.
Discursul “mai intai repar ce au stricat cei dinainte” este deja arhicunoscut si intalnit in multe situatii.
Asemenarea cu mediul politic este izbitoare: cei care sunt la putere repara raul anterior si cei care sunt in opozitie cauta vinovati si arunca acuze.
Principiul concurentei, atat de sanatos intr-o economie capitalista, s-a transformat intr-o lupta continua intre jucatori. Atunci cand intr-o piata in coma apare o idee, oricat de mica si timida, ceilalti ii dau in cap si o critica pe la colturi. Atunci cand cineva transmite o idee, prea putini sunt cei care recunosc ca o impartasesc.
In situatia actuala a pietei, este mare nevoie de actiuni comune, mai ales ca scopul ar trebui sa fie acelasi pentru toti: dezvoltarea industriei. Ar trebui sa existe planuri si actiuni comune, voci cat mai puternice care sa strige aceleasi lucruri si sa reuseasca sa se faca auziti.
Este valabil pentru toata piata dar si la nivelul de conducere, unde luptele interne s-au dovedit, de prea multe ori, mai importante decat obiectivele comune.
Sursa foto: Shutterstock
Tintele inalte sunt bune, dar trebuie sa fie si realizabile
Tot de multi ani visam cu ochii deschisi la diversi vecini. Bursa din Varsovia, de exemplu, este cel mai invocat model pentru piata romaneasca. Modelul polonez a devenit principala comparatie si o tinta pentru liderii pietei de capital locale. Reteta este foarte buna, dar trebuie sa fim realisti si sa constientizam ca nu avem ingredientele necesare si nici timpul nu ne este cel mai bun prieten.
In timp ce noi visam cu ochii deschisi sa ajungem precum Polonia dar nu facem mai nimic in acest sens, vecinii nostri se duc tot mai sus si decalajul este tot mai mare. Cata vreme nu avem sprijinul statului nici la 10% din cat l-a avut Polonia si nu reusim sa ne dezlipim de orgolii si interese personale, modelul polonez va ramane doar o tinta.
O varianta ar fi sa ne punem tinte realizabile, sa gasim modele pe care sa le urmam cu ingredientele pe care le avem sis a miscam lucrurile din aproape. Daca visam la Polonia sau Viena dar ajungem la nivelul unei burse din lumea a treia, visele nu ne vor ajuta sa supravietuim.
Sursa foto: Shutterstock
Timpul este cel mai mare dusman
Timpul nu trece deloc in favoarea pietei de capital romanesti. In cifre, bilantul celor 17 ani de existenta nu arata deloc bine, mai ales dupa ce perioada infloritoare a apus. In timp ce piata locala zace in aceeasi letargie, pe plan mondial tendintele de globalizare si deschidere sunt tot mai evidente. Accesul tot mai facil al investitorilor la tot mai multe piete mari ii va determina sa aleaga un gigant mondial in detrimentul unei companii romanesti blocata de zeci de procese, de exemplu.
Orice luna ratata mai bate un cui in coscigul pietei de capital…iar un an pierdut si dominat de evenimente negative poate fi fatal.
Piata are nevoie de un restart inainte sa fie prea tarziu, inainte sa piarda cursa in care oricum nu sta prea bine.
Sursa foto: Shutterstock
