Locuri spectaculoase, mai putin cunoscute
Potrivit legendelor sarde, dupa ce Dumnezeu a creat Pamantul, a luat bucatile ramase in plus din intreaga lume si le-a calcat in picioare pentru a crea Sardinia, scrie The Independent.
De atunci, insula a fost calcata in picioare de oricine traversa Mediterana. Invadata si pasata de la un imperiu la altul, spiritul Sardiniei nu a fost niciodata cucerit, insula reusind sa preia o parte din obiceiurile si civilizatiile celor care au trecut peste ea, fara a-si pierde din independenta.
Fiind destul de izolata fata de continent si mai degraba aproape de Tunisia decat de Italia, Sardinia a acceptat ca limba oficiala italiana, fara a renunta insa la vechea idioma locala, sarda.
Trecutul ei tumultuos se vede peste tot, de la bisericile crestine, la mozaicurile romane, castelele medievale si vinurile asociate de obicei cu Italia.
Desi majoritatea turistilor se opresc din vizitat odata ce ajung la bariera naturala a coastei de la Mediterana, cu plajele de o frumusete aproape nepamanteana, nu trebuie sa le urmati neaparat exemplul.
Localnicii, trecuti de-a lungul secolelor prin multe primejdii venite de pe mare, au invatat sa pretuiasca si interiorul misterios al insulei, cu vai abrupte si adanci, masive muntoase protectoare si vegetatia maquis, care ii ascundea, la nevoie, de invadatori.
Atat de bine s-au ascuns, incat mult timp nimeni nu a stiut nimic despre cele 7.000 de sate preistorice, construite de una dintre cele mai misterioase si avansate civilizatii ale Epocii de Bronz. Printre cele mai bine pastrate se numara Santu Antine, in Torralba, asezarea protejata de Unesco de la Su Nuraxi, in Barumini, Losa in Abbasanta sau Arrubiu in Orroli.
De atunci, insula a fost calcata in picioare de oricine traversa Mediterana. Invadata si pasata de la un imperiu la altul, spiritul Sardiniei nu a fost niciodata cucerit, insula reusind sa preia o parte din obiceiurile si civilizatiile celor care au trecut peste ea, fara a-si pierde din independenta.
Fiind destul de izolata fata de continent si mai degraba aproape de Tunisia decat de Italia, Sardinia a acceptat ca limba oficiala italiana, fara a renunta insa la vechea idioma locala, sarda.
Trecutul ei tumultuos se vede peste tot, de la bisericile crestine, la mozaicurile romane, castelele medievale si vinurile asociate de obicei cu Italia.
Desi majoritatea turistilor se opresc din vizitat odata ce ajung la bariera naturala a coastei de la Mediterana, cu plajele de o frumusete aproape nepamanteana, nu trebuie sa le urmati neaparat exemplul.
Localnicii, trecuti de-a lungul secolelor prin multe primejdii venite de pe mare, au invatat sa pretuiasca si interiorul misterios al insulei, cu vai abrupte si adanci, masive muntoase protectoare si vegetatia maquis, care ii ascundea, la nevoie, de invadatori.
Atat de bine s-au ascuns, incat mult timp nimeni nu a stiut nimic despre cele 7.000 de sate preistorice, construite de una dintre cele mai misterioase si avansate civilizatii ale Epocii de Bronz. Printre cele mai bine pastrate se numara Santu Antine, in Torralba, asezarea protejata de Unesco de la Su Nuraxi, in Barumini, Losa in Abbasanta sau Arrubiu in Orroli.