Drobeta, Algeria, Gabon, Elveția, Franța

”Eu sunt un amestec, un amestec oltean. Mama mea e româncă de la Turnu Severin, unde m-am născut și eu, în 1968. Tatăl meu e camerunez, a venit în România pe timpul lui Ceaușescu pentru că a câștigat un concurs național pentru o bursă de studii aici”, povestește Jolyon Salvadore M'Bei.

A plecat apoi în Algeria, s-a întors în România, a plecat iar în Gabon iar în final a făcut școala în Elveția, la iezuiți. ”E o țară superbă, dar am fost foarte bucuros să mă întorc la românii mei”.

”Mama mea, ca orice mamă româncă, voia ce e mai bun pentru copii ei”, spune el. Așa că, deși își dorea să facă sport de competiție, părinții și-ar fi dorit să îl vadă mai degrabă medic. Ca urmare, a făcut o combinație: școală dimineața, sport după-amiaza, la un colegiu lângă Nisa. Am făcut și un an de drept, dar în final a mers la o facultate de sport până la doctorat.

”Adunat, am stat cam 15 ani în Franța, până m-a sunat mama cu ideea cu ciocolata”, conchide el.

Ciocolateria din România, pornită de la o discuție la celălalt capăt al lumii

Cum s-a ajuns de la sport la ciocolată? ”A venit mama mea în vacanță în România, înainte de 2000. Mergea în vizită la prieteni și a cumpărat ciocolată, cred că era Nestor. În acea vizită a gustat și ea din ciocolata pe care a adus-o și nu i-a plăcut deloc. Întorcându-se în Gabon, au discutat. Se gândeau deja să se întoarcă în România iar mamei i-a venit în gând, dat fiind că toți eram consumatori de ciocolată, să facem o ciocolaterie și în România. Nu am mai căutat în stânga, în dreapta, ne-am gândit direct la Leonidas. I-am contactat, le-am spus direct că nu suntem ciocolatieri sau comercianți, dar cunoaștem România, ceea ce nu era chiar 100% adevărat.”

Jolyon M'Bei recunoaște că nu știa ce îl aștepta în țară și că a fost o adevărată aventură. Nu avea nici măcar un business plan și, România nefiind încă în UE, trebuia să meargă în vamă – doar gândul la ăsta nelăsându-l să doarmă cu o zi-două înainte.

Livrări prea dese, logo prea mic

În plus, contractul de atunci prevedea că ciocolata trebuie adusă săptămânal. ”Era un calvar. Ca să putem să ne coordonăm nu aduceam ciocolata cu camionul frigorific, cum se face acum, ci cu avionul. Vă dați seama ce costuri. Doar taxele vamale erau 42% pe vremea aceea.”

Citește și: Franciza Leonidas România: cât de simplu este să deschizi o ciocolaterie belgiană care mizează pe calitate și prospețime

Cu timpul, Jolyon M'Bei a reușit să impună brandul pe piață - dar și să convingă compania să mai rărească livrările, fără să facă rabat la prospețime. ”A venit un brand concurent care și-a făcut magazin pe Moșilor. Pe mine m-a speriat puțin, magazinul era țiplă, au venit cu rețeta de acasă. Dar, când am mers să văd despre ce e vorba și le-am cumpărat ciocolata, cred că era aceeași de la primul import, făcut cu trei luni înainte. Era veche”, își amintește el.

Așa că, din 2001 până în 2009, ”a făcut piața”. Recunoaște însă că au fost și erori, deoarece pe atunci Leonidas nu avea, ca acum, un caiet de sarcini foarte precis – tot ce trebuia să facă era să trimită o fotografie cu spațiul comercial. De pildă, la primul magazin, cel de pe Strada Doamnei, avea un logo foarte mic la primul magazin – fiindcă Leonidas nu avea nicio structură.

Marea schismă a Leonidas

În 2009, a primit lovitura: a pierdut exclusivitatea. ”De când am început cu Leonidas și până azi cred că au schimbat 3 sau chiar 4 echipe și fiecare a venit cu stilul său. În 2009 era o germancă care se ocupa de noi cu care din păcate nu m-am înțeles absolut deloc. Tatăl meu era în spital, bolnav de cancer, acea persoană îmi cerea vânzările în fiecare magazin, și la un moment dat m-am trezit că nu mai sunt singurul importator pe țară, fără nicio scrisoare, fără nimic.”

Așa că 2009 i-a adus un nou început, un restart: acum erau doi masterfrancizori Leonidas pentru România. Recunoaște însă că a fost benefică competiția pentru brand. Dacă în 2001, România practic nu nu era luată în considerare de Leonidas, acum țara noastră a ajuns probabil cea mai importantă piață europeană după Franța și Benelux.

”Nu îmi acord tot creditul mie, fiindcă suntem doi pe piață, dar eu zic că am făcut amândoi o treabă bună. Dacă economia nu se scufundă, nu există niciun motiv să nu continuăm treaba bună”, spune Jolyon M'Bei.

Cât de mult îi place ciocolata unui ciocolatier

Ar lua de la început această aventură, dacă ar putea? Recunoaște că da, deși la un moment dat a avut îndoieli. ”A fost un moment, un «point of no return». Ne-am întâlnit cu toții, era și tata pe vremea aia, și am decis să continuăm. Privind în urmă, categoric nu îmi pare rău.”

În plus, nu poate ascunde faptul că îi plac dulciurile – și în mod special ciocolata.”Dacă aș lua studiile de la început, m-aș face patisier. Mănânc ciocolata ca și cum aș fi deschis ciocolateria ieri.” Pe de altă parte, admite că nu îl pasionează partea de cifre și că în continuare de aceasta se ocupă mai mult mama sa.

Cum se împacă viața personală cu cea profesională? Foarte ușor, spune Jolyon M'Bei. ”Sincer, sunt atipic în mai multe privințe. Nu sunt căsătorit, nu am copii. Deci, după ce mi-am terminat treaba, restul timpului îl am pentru mine. Am norocul să o am pe mama lângă mine în afacere. Sincer, după ce îmi termin treaba - și multe lucruri au devenit automatisme – am destul de mult timp liber, fiindcă e timpul meu și sunt foarte bine așa cum este”, conchide el.

Sursa foto: Leonidas România