Harry Antonopoulos este Managing Director al Cineplexx România, Grecia și Bulgaria.

”Când totul arată rău și îmi fac griji pentru viitor, mereu mă gândesc la ceea ce tatăl meu îmi spunea: «Cinematografele au funcționat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și au continuat să existe. Când Grecia era ocupată de nemți, cinematografele erau deschise»”, este una dintre frazele pe care Harry Antonopoulos mi-a repetat-o de două ori în interviul pe care l-am avut, unde altundeva, decât într-o sală de cinema.

Antonopoulos s-a născut în Africa de Sud, ”într-o fermă dintr-un sat aflat în pustietate”, așa cum chiar el o descrie. ”Mergeam la școală cu avionul; era o școală cu internat. Avionul venea, lua copiii din sat, ne ducea la școală și rămâneam acolo trei luni de zile”.

Primul contact cu ”industria” l-a avut la 7 ani, când mama acestuia i-a cumpărat un proiector de mici dimensiuni care rula filme de 16 mm, fără sunet.

”Cu acel proiector, și cu cele 4-5 filme pe care mi le cumpărase, i-am cerut voie mamei să vopsesc cotețul de găini pentru a face o mică ”sală” de proiecții acolo. I-am chemat pe toți copiii mici din sat să vadă un film în «cinematograful» meu. Nu aveam bilete de vândut, mama avea nevoie de ouă, așa că prețul intrării era un ou. Asta se intâmpla acum mai bine de jumătate de secol în urmă și încă îmi amintesc perfect momentul în care filmul rula pentru acei copii cărora nu le venea să creadă ce văd în fața ochilor”, spune Antonopoulos.

Nu voi uita nicioda scena în care Mickey Mouse se afla pe un tren și toți copii s-au lăsat în jos pentru că au crezut că îi va lovi acel tren. Toată lumea țipa, râdea și se agita. Este una dintre cele mai dragi amintiri pe care o am.

Harry Antonopoulos

În anii ‘80, Antonopoulos se mutase în Grecia și își finaliza studiile în finanțe. A lucrat în banking mai bine de 10 ani, inclusiv la Citibank, în New York, pentru ca apoi să revină în Europa.

”La un moment dat aveam un client care construia mall-uri. Atunci mi-am dat seama că cea mai profitabilă afacere din mall de la acea vreme erau cinematografele. Am fost angajat ulterior de o companie australiană (n.red. Village Roadshow) pentru a mă întoarce în Grecia să construiesc cinematografe”.

Din biroul băncii în studioul de film: ”Soția a vrut să producem un film fără sex, împușcături sau mașini. I-am spus că e nebună. Ulterior a devenit cel mai popular film din istoria Greciei”

Deși inițial era implicat doar în business-ul de construcție de cinematografe, Harry Antonopoulos a preluat apoi distribuția de film și a făcut și producție alături de soția sa. Rezultatul? ”A Touch of Spice”, filmul care și astăzi este cea mai bine vândută producție grecească.

”În Grecia, «A Touch of Spice» a devenit FILMUL. Îl poți vedea pe posturile TV o dată la două luni. Dacă îți place gătitul, îți va plăcea și acest film. Este un film sentimental”, îmi descrie el pelicula de la începutul anilor 2000.

Filmul este despre grecii care au locuit în Turcia și care, din cauza situației politice, au fost trimiși în Grecia. Când erau în Turcia, turcii îi denumeau ”greci”. Când au venit în Grecia, grecii le spuneau ”turci”, nefiind astfel acceptați cu adevărat în nicio țară.

”Întreaga lor viață se învârtea în jurul mesei de duminică pe care o pregăteau. Este o poveste de dragoste. Ar trebui să îl vezi!. Dacă nu vezi filmul, măcar ascultă coloana sonoră pe Spotify”, mă sfătuiește Harry Antonopoulos.

Lui Harry i s-a părut însă inițial că acest film nu este o idee bună:

”Eram în SUA și soția m-a sunat să îmi spună că are un film grozav pe care vrea să îl producă. Am intrebat-o:

  • «Ok, are sex?
  • Nu.
  • Este cu împușcături?
  • Nu.
  • Este cu mașini?
  • Nu.
  • Atunci despre ce este?
  • Este un film despre gătit.
  • Ești nebună!»

Aceasta a fost prima mea reacție la acest film, iar acum sunt extrem de atașat de el și îl revăd periodic. Este și unul dintre motivele pentru care susțin producția de filme locale. Am văzut rezultatele și știu că funcționează”.

Nu vindem detergenți, vindem divertisment. Când vinzi divertisment trebuie să fii pasionat de asta, să arăți ca un om căruia îi place să se distreze, căruia îi place divertismentul. Trebuie să se vadă pe fața ta că îți place filmul.

Harry Antonopoulos

La vârsta de 65 de ani și după mai bine de două decenii în industria cinema, Managing Director-ul Cineplexx spune că acesta nu mai este un job pentru el:

”Este pur și simplu viața mea. Am 65 de ani, sunt la vârsta la care acesta nu mai e un job. Am atât de multă pasiune pentru film - și eu, și soția și fiul meu – încât totul a devenit viața mea”.

Îndrăznesc să îl întreb despre pensionare.

”În lockdown (n.red. la începutul pandemiei COVID-19) am fost practic pensionat. Rezultatul a fost că soția voia să mă omoare, iar mie îmi venea să mă arunc pe geam. Deci dacă mă întrebi despre pensionare, acesta este răspunsul meu”, îmi răspunde el zâmbind.

Îmi povestește că îi place în continuare să meargă la film și face acest lucru de cel puțin 3-4 ori pe săptămână, după ce termină munca de birou. Filmele sale preferate? Un ”oldie” clasic, Lawrence of Arabia, și binecunoscutul Heat, cu Al Pacino și Robert de Niro.

”Recunosc însă că mai adorm la filme, dar sunt fericit când merg acolo. Când merg la Cineplexx, nu mă duc să îi verific pe angajați. Din fericire am o echipă excelentă în care am încredere. Un manager bun are oameni buni în jurul său. Un manager bun nu face totul singur”, spune șeful Cineplexx pe România, Grecia și Bulgaria.

Harry Antonopoulos subliniază că nu merge la film doar în cinematografele Cineplexx, ci și la competiție.

”Mă duc să învăț de la competiție. Mă uit la tot: la popcorn, băuturi, toalete, servicii, nu îmi scapă nimic. Mereu învăț de la competiție. Ce fac bine, ce fac greșit, ce facem noi bine și unde greșim noi”, explică el.

Unde în lume sunt cele mai bune cinematografe? ”Nu în America”, este răspunsul lui Harry, care face și o scurtă caracterizare a acestora în funcție de continent:

”În SUA, majoritatea cinematografelor sunt slabe. Găsești cinematografe moderne în orașe mari, precum Los Angeles sau New York, dar în rest majoritatea sunt vechi și arată pur și simplu urât. În Europa sunt cele mai bune cinematografe – ca tehnologie și ca servicii. Și în Orientul Mijlociu sunt cinematografe bune, dar acolo vorbim mai mult de opulență. În Asia de Sud-Est, sunt de asemenea cinematografe bune și acoperă și o necesitate pentru populație, care pur și simplu nu poate să petreacă mult timp afară, în special vara, din cauza căldurii și a umidității ridicate”.

”În industria cinema nu vindem detergenți. Dacă vrei să te angajezi aici trebuie să se vadă pe fața ta că îți place filmul”

A fi pasionat de industria în care lucrezi este poarte cel mai vehiculat clișeu când vorbim de business-uri, dar Harry Antonopoulos subliniază că acest element este absolut crucial pentru oricine vrea să lucreze în industria cinema și pentru a-mi dovedi asta începe să îmi explice:

”Nu vindem detergenți, vindem divertisment. Când vinzi divertisment trebuie să fii pasionat de asta, să arăți ca un om căruia îi place să se distreze, căruia îi place divertismentul. Nu poți să mergi la cineva și să îi recomanzi să meargă la filmul ”Black Adam” având tristețea pe față. Dacă vrei să te angajezi aici trebuie să se vadă pe fața ta că îți place filmul, trebuie să fii cu adevărat pasionat de film”.

Trece apoi la un exemplu practic:

”Când am deschis primul Cineplexx din Salonic căutam un proiecționist. Nu voi uita niciodată când la interviu a venit un tip cu doctoratul de matematică într-o mână și cu o servietă în cealaltă. L-am întrebat «Pleci undeva în weekend?». Mi-a răspuns că nu, dar că mi-a adus în geantă niște albume. Erau albume cu biletele la toate filmele la care fusese. A fost cel mai scurt interviu. L-am angajat pe loc și acum este unul dintre cei mai buni manageri ai noștri”, povestește Antonopoulos.

Și totuși care este partea mai puțin plăcută a industriei? Ce nu îi place unui om care a ”respirat” filmul timp de mai multe decenii?

”Nu îmi place când oamenii nu se mai mișcă, când nu mai încearcă. La ce mă refer mai exact: să zicem că facem un film cu James Bond și ne gândim că sigur va avea succes. De ce nu? Și celelalte au avut succes, deci nu mai trebuie să facem nimic special! Urăsc mentalitatea aceasta. Este ceva ce se întâmpla des și se întâmpla mai ales înainte de pandemie, atunci când că industria mergea bine”, concluzionează Harry Antonopoulos.

Citiți săptămâna viitoare a doua partea a interviului cu Harry Antonopoulos, despre felul în care Cineplexx vrea să transforme experiența cinema din România într-una similară călătoriilor cu liniile aeriene de lux, precum și despre celelalte planuri pe care compania le are în țară.

Sursa foto: Cineplexx