Romania se afla pe ultimul loc in UE la capitolul colectare de deseuri electrice si electronice, precum si in privinta colectarii selective. Cauza nu este la producatorii si comerciantii de astfel de produse, ci rezida in ”zona gri” a pietei de colectare a deseurilor.
Un zgomot infernal, de metal tarat pe astfalt, se aude din strada. Curiozitatea ma impinge sa ies din redactie, sa vad ce se intampla. Descopar o imagine neverosimila pentru centrul unei capitale din Uniunea Europeana: o femeie si un barbat, ambii intre doua varste, trag, prin mijlocul strazii cu sens unic, o masina de spalat veche. Cei doi ajung, cu tot cu masina de spalat, la o furgoneta, o incarca cu pretioasa prada si pleaca.
Mi-am dat seama ca tocmai vazusem la lucru doua dintre persoanele care activeaza pe ”piata gri” a deseurilor, asa cum o caracterizeaza Laura Grigore, senior associate in cadrul PeliFilip.
Citeste si:
”Este foarte greu sa atingi cotele de reciclare impuse de Uniunea Europeana, mai ales ca in Romania exista acea piata gri a deseurilor, piata nereglementata si aici nu pot fi invinovatiti producatorii, care sunt inregistrati si care isi indeplinesc obligatiile. Nu exista suficiente cai pentru a intra in legalitate cu aceste zone gri. Ar trebui sa existe mai multe actiuni din partea autoritatilor, la ce asistam acum este putin disproportionat, in sensul ca obligatiile de colectare si reciclare sunt in sarcina producatorilor sau a celor care pun produsele pe piata si care trebuie sa finanteze tot acest sistem in domeniul deseurilor de echipamente electrice si electronice. Marele adevar este ca aceste deseuri nu prea se gasesc pe piata, pentru ca sunt deturnate de la colectarea legala prin aceasta zona gri”, spune Laura Grigore de la PeliFilip.
Conform Directivei nr. 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei din 19 noiembrie 2008, Romania are obligatia sa atinga, pana in anul 2020, un nivel de reciclare de minimum 50% a deseurile de hartie, metal, plastic si sticla si un grad de valorificare de 60% a deseurilor de ambalaje. De asemenea, peste patru ani Romania ar trebui sa bifeze colectarea a 4 kg/locuitor de deseuri electrice si electronice, dar si sa colecteze separat biodeseurile in vederea compostarii si fermentarii lor.
In 2016, Comisia Europeana a lansat la Bruxelles studiul „Evaluarea schemelor de colectare selectiva in 28 de capitale ale UE (2015)”. Surpriza a fost ca doua dintre cele trei tari aflate in topul colectarii selective (la nivel de capitala) sunt din Europa Centrala si de Est: Slovenia si Estonia. Capitalele celor doua tari, Ljiubliana si Talin, alaturi de Helsinki (Finlanda), conduc clasamentul, cu rate de colectare selectiva de 55,4%, 42,2% si 38,6% respectiv. Bucurestiul, cu o rata de colectare selectiva de 2,5% este, evident, la coada clasamentului. Europa are o rata medie de colectare selectiva de 19%.
Citeste si:
Potrivit celor mai recente date ale Eurostat, rata de reciclare in Romania la nivelul anului 2013 a fost de 4,3, iar rata de reciclare si compostare este de 13,4%, in timp ce obiectivele de reutilizare/reciclare sunt de 50%.Comisia Europeana a lansat in mai o procedura de infringement impotriva Romaniei si a altor 13 state, pentru nerespectarea reglementarilor referitoare la deseuri.
Conform legii, orice agent economic care pune pe piata produse ambalate, este obligat sa recupereze deseurile de ambalaje rezultate in urma consumului. Legea este valabila pentru orice tara a Uniunii Europene, nu doar in Romania. Pentru asumarea acestei responsabilitati, agentii economici se pot organiza in cadrul unor structuri asociative de tip organizatie de transfer de responsabilitate, sau isi pot recupera deseurile puse pe piata prin resurse proprii.
Citeste si:
Daca agentii economici nu-si indeplinesc tintele asumate, acestia sunt obligati legal sa contribuie la Fondul de Mediu cu 2 lei pe kilogram pentru cantitatile de ambalaje nereciclate. Legislatia privind obligatiile de reciclare este in vigoare, in Romania, de mai bine de 10 ani.
”Ai introdus pe piata o anumita cantitate de ambalaje si nu ai reusit sa reciclezi cantitatea impusa de lege, ca proportie din cea introdusa pe piata, atunci va trebui sa platesti la Fondul pentru mediu cuantumul care rezulta din diferenta dintre ce ai introdus pe piata si fata ceea ce ai valorificat, la o suma fixa, de 2 lei pe kilogram”, explica Laura Grigore de la PeliFilip.
De exemplu, un supermarket care cumpara o sticla de suc de la un producator si o pune apoi in vanzare are obligatia de a valorifica si recicla ambalajul, in proportie de 50%. Problema este ca operatorul supermarketului nu prea are cum sa recupereze chiar ambalajul in cauza. ”Sunt doua metode pe care ti le permite legea in prezent: fie angajezi o organizatie care sa-ti ia ea responsabilitatea, si atunci cotele de reciclare valorificare stabilite de lege se aplica la ceea ce face acea organizatie pentru tine, vorbim de asa-numitele OTR-uri de pe piata, fie ai un sistem intern suficient de bun poti sa-ti faci singur aceste obligatii. De cele mai multe ori, in practica, mai ales pe zona de retail, se opereaza transfer de responsabilitate pentru ca sunt niste cantitati foarte mari si obligatiile nu sunt numai de colectare, ci si de reciclare, valorificare, deci trebuie sa le supui unor procese foarte clare si sa vii cu documentatii justificative in spate, e foarte laborios”, precizeaza Laura Grigore de la PeliFilip, adaugand ca este foarte dificil sa determini consumatorul sa aduca ambalajul inapoi.
Citeste si:
Citeste si:
”Sa urmaresti ambalajul unui suc pe care-l vinzi in magazinul tau sub propriul tau nume e foarte greu, ar insemna niste eforturi si financiare si logistice disproportionate. Si atunci, ce se intampla este ca sistemul practic iti permite, mai nou, sa poti sa colectezi si sa valorifici ambalaje de acelasi tip in cantitatile respective. Obligatiile sunt stabilite per tip de ambalaj, adica plastic, hartie, carton samd. Daca eu am un ambalaj de plastic si trebuie sa-l colectez si sa-l valorific, atunci eu pot sa iau de pe piata acel ambalaj de pe piata deseurilor prin operatiunile de colectare, in limitele legii, de la agenti economice autorizati. Ideal ar fi sa fac asta cu propriile ambalaje si de aceea multe supermarketuri au puncte de colectare, dar practica arata ca proprortia de returnare este foarte mica, mai ales daca nu exista stimulente”, explica Laura Grigore de la PeliFilip.
Din ianuarie 2018, sistemul penalizarilor aplicat diferentei dintre cantitatea pe care producatorii o pun pe piata si cantitatea colectata de catre acestia se va aplica si in cazul deseurilor de echipamente electronice si electrice, ceea ce va afecta in special producatorii de electrocasnice.
”Nu prea ai cum sa nu platesti penalitatile, tot ce poti face este sa limitezi. Acum doi ani aceeasi problema a inceput sa se manifeste in domeniul deseurilor de ambalaje, unde piata este destul de fluctuanta, iar pentru cei care-si indeplinesc obligatiile este foarte greu sa adune acele deseuri si atunci automat recurg la o OTR, dar si aceleia ii este greu, pentru ca realitatea este una legata de sistem”, conchide Laura Grigore.
Infogram
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
