Potrivit comunicatului oficial, consultarea privind reforma organizării pieței energiei din UE ”se va axa pe patru domenii principale:

  • Reducerea dependenței facturilor la energia electrică de prețurile pe termen scurt ale combustibililor fosili și stimularea utilizării surselor regenerabile de energie;
  • Îmbunătățirea funcționării pieței pentru a asigura securitatea aprovizionării și pentru a utiliza pe deplin alternativele la gaze, cum ar fi stocarea și consumul dispecerizabil;
  • Consolidarea protecției și a capacitării consumatorilor;
  • Îmbunătățirea transparenței, a supravegherii și a integrității pieței.”

Termenul limită este 13 februarie. Iar ”scopul reformei este de a aduce rapid valoare adăugată cetățenilor și întreprinderilor din UE în timpul crizei actuale și al sezonului de încălzire 2023/2024”. Schimbarea modelului de piață ”se axează pe aspecte care necesită ajustări urgente pentru a spori reziliența pieței și pentru a reduce impactul prețurilor la gaze naturale asupra facturilor la electricitate, sprijinind în același timp tranziția energetică”.

Cum funcționează acum piața de energie din UE

Dincolo de limbajul de lemn specific birocrației de la Bruxelles, ce se propune, de fapt, prin această directivă? Transformarea mai mult sau mai puțin radicală a actualului model al pieței de energie, în care s-a ajuns la prețuri uriașe din cauza scumpirii gazelor, deși alte surse de energie – mai ales cele regenerabile – aveau prețuri mult mai avantajoase.

La ora actuală, piața de energie din UE are ca bază modelul tarifării marginale (sau prețului marginal). Foarte simplu prezentat, acest sistem funcționează prin introducerea pe piață a unor centrale electrice în ordinea prețului pe care îl oferă, începând cu prețul cel mai mic și mergând până la oferta ultimei centrale necesare pentru a satisface cererea consumatorilor. Această ultimă centrală este cea care stabilește prețul global. Or, atunci când cererea este mai mare, aceasta e, de obicei o centrală electrică pe bază de gaz.

În 2021, Comisia Europeană încă afirma că ”există un consens general cu privire la faptul că modelul de tarifare marginală este cel mai eficient pentru piețele liberalizate de energie electrică, deoarece producătorii au interesul să nu depună oferte mai mari decât costurile lor reale de exploatare”.

Principiul tarifării marginale, care încă domină sectorul energetic, trebuie să fie eliminat. Gazul crește acum prețul energiei. Electricitatea e mai ieftină, dar din cauza acestei tarifări, costurile cresc pentru toată lumea. Această idee poate era valabilă în anii ‘70, dar acum tehnologiile au evoluat. Iar tehnologia arată că cel mai simplu mod de a produce energia e prin energii regenerabile integrate într-o rețea digitală.

Alessio Menegazzo, director pentru Sustenabilitate și Afaceri Instituționale ENEL România.

Dar, cum prețul de referință al gazelor în Europa (TTF) a crescut foarte mult începând din 2021, el a tras în sus automat și prețul energiei. Acest lucru a provocat tot mai multe nemulțumiri, în condițiile în care energia din surse curate continua să fie mai ieftină. Mai mult, tarifarea marginală oferea o pârghie extremă de importantă Rusiei, principala sursă de gaze pentru europeni până la declanșarea războiului.

Tarifarea marginală, tot mai contestată

Încă din vara anului trecut se discuta despre renunțarea la tarifarea marginală. România a susținut atunci o propunere a Greciei privind o separare a pieței energiei electrice în două segmente: unul pentru electricitatea produsă din combustibili fosili (inclusiv gaze) și hidrocentrale cu acumulare prin pompaj și un al doilea, pentru electricitate produsă din surse regenerabile și centrale nucleare. Se preconiza astfel o reducere cu 50% a prețului energiei electrice.

În sfârșit, Comisia a decis acum să ceară propuneri privind modul în care ar putea fi reformată piața energiei, astfel încât facturile să nu mai fie trase în sus de prețul combustibililor fosili, iar regenerabilele să fie mai bine integrate. Reforma pe care o propune este foarte complicată din punct de vedere tehnic, dar ideea este că încearcă să modereze impactul piețelor pe termen scurt, extrem de volatile, asupra prețului energiei (România are unul dintre cele mai mari prețuri din Europa ale energiei tranzacționate astfel). În acest scop, Comisia propune stimularea contractelor pe termen lung și crearea unui tampon între consumatori și piețele pe termen scurt.

Cele 2 tipuri de contracte pe care CE le consideră esențiale pentru ca beneficiile regenerabilelor să ajungă la consumatori sunt PPA („power purchase agreements”) și CfD (”contract for difference”).

Contractele PPA, interzise în România ani de zile

Un PPA este practic un contract bilateral negociat direct în domeniul energiei, pe termen lung. În România, ele au fost interzise în 2012 și au redevenit legale abia în 2020. Motivul era atunci tot volatilitatea prețurilor energiei pe piața românească pe termen scurt (OPCOM), doar că în jos: pandemia redusese substanțial cererea, iar investitorii nu mai aveau niciun stimulent.

Acum, Bruxelles-ul propune un accent mult mai mare pe PPA-uri, prin licitații publice și chiar garanții de stat pentru credite în astfel de contracte și, în general, extinderea importanței PPA-urilor în piața de energie. Comisia afirmă că PPA-urile le oferă consumatorilor energie la prețuri competitive și îi protejează de volatilitatea prețurilor, iar dezvoltatorilor de proiecte în domeniul regenerabilelor le oferă o sursă de venituri pe termen lung.

CfD, mecanismul pe care România îl tot amână

CfD-urile sunt ceva mai complicate. Contractul pentru Diferență este un mecanism de piață care funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producătorii de energiei, la un nivel de preț fix stabilit fie în urma unor licitații pentru acordarea sprijinului de tip CfD fie prin negociere directă. Producătorii obțin venituri din vânzarea de electricitate pe piață: în cazul în care prețul obținut este sub cel fix, primesc diferența, dacă este peste cel fix, rambursează diferența.

Un exemplu de CfD sunt unitățile 3 și 4 de la Cernavodă: practic, statul român le garantează investitorilor creditele pentru construirea acestora prin contracte de acest tip. La nivel național se discută despre o schemă de tip CfD, care ar urma să fie implementată în 2023, împreună cu BERD. Ministerul Energiei a anunțat inițial că legislația va fi finalizată în 2022, dar noul termen este iunie 2023, când se preconizează și prima licitație prin acest mecanism de sprijin, pentru proiecte eoliene și solare.

Comisia Europeană sugerează mai multe abordări pentru CfD, cum ar fi aceea ca toate investițiile în energie cu sprijin de la stat să semneze astfel de contracte pentru diferenţă”. Mai radical, Bruxelles-ul sugerează și varianta ca autoritățile statelor membre să impună semnarea de CfD anumitor producători de energie, pentru a controla practic prețul. Practic, este vorba tot de o formă de plafonare – iar Comisia recunoaște că există riscuri, deoarece se va crea incertitudine la nivelul investitorilor în regenerabile.

Contoarele inteligente ar ajuta - dacă le-am avea

Alte propuneri vizează colectarea mai bună de date din sistemul energetic, astfel încât consumul să devină mai flexibil. Mai concret, Comisia nu vrea să consumăm mai puțin, per total, ci să nu mai fie cererea atât de mare în orele de vârf astfel încât să fie nevoie să se apeleze chiar și la cei mai scumpi producători (cei pe gaze, la ora actuală). Pentru aceasta ar fi necesar însă un sistem extins de contoare inteligente – a căror introducere a fost descurajată în România chiar de autorități, cel puțin până anul trecut. Un astfel de sistem ar face posibil, în cazul prosumatorilor, și ca producția și consumul de energie să nu mai fie obligatoriu în același loc. De exemplu, produc energie într-o clădire acoperită cu panouri solare, dar o pot consuma și într-o altă clădire pe care o dețin.

Bruxelles-ul propune folosirea mai bună a instrumentelor digitale pentru a-i ajuta pe consumatori să își gestioneze costurile. Altfel spus, dacă prețul curentului e foarte mare între anumite ore din cauza cererii, fac tot posibilul să-mi reduc consumul între acele ore și să îl mut către intervale cu prețuri mai mici. Evident, acest lucru e posibil doar în scenariul în care s-a introdus pe scară largă smart metering (nu este cazul la noi, momentan).

Politicile de plafonare la consumatorii finali ar putea fi menținute ca intervenții pe termen scurt în cazul unei creșteri a prețurilor peste un anumit nivel, mai propune Comisia. De asemenea, e nevoie de o protecție mai bună a pieței împotriva manipulărilor, inclusiv a interferențelor unor ”actori externi”.

Opiniile privind această propunere de directivă pot fi trimise până la 13 februarie. Consultarea vizează, în principal, autoritățile, actorii de pe piața de energie, marii consumatori și ONG-urile. Dat fiind că va fi o directivă și nu un regulament, ea nu se va aplica în mod direct, ci printr-o lege națională de transpunere, care lasă o marjă autorităților de la București.

Sursa foto: Unsplash