În plină criză a energiei, a reușit România să își eficientizeze consumul de energie și să poată și exporta către țări aflate într-o situație mai proastă decât noi – cum ar fi Ucraina și Moldova? Cele mai recente cifre oficiale arată că răspunsul e în același timp ”da” și ”nu”. De asemenea, se tot vorbește despre epoca de glorie a sistemului energetic din timpul lui Ceaușescu. Cum stăm, în raport cu situația din 1989 (pe lângă faptul că poluăm mai puțin)?
Potrivit celui mai recent raport ANRE privind piața de energie electrică, în 2022 în România s-au produs 53,5 TWh și s-au importat 5,9 TWh. Pentru ambii parametri, cifrele sunt mai mici decât în 2021, când s-au produs peste 57 TWh și s-au importat aproape 7,6.
România, exportator sau importator de energie?
De asemenea, am exportat 4,64 TWh – și aici, o scădere față de 2021. Și asta cu toate că în toamnă s-a ajuns în situația în care producătorii din România au fost practic obligați să vândă energie în Republica Moldova la un preț de 3 ori mai mic decât cel de pe piața spot la momentul respectiv. S-a ajuns în această situație deoarece vecinii de peste Prut importau aproximativ 30% din energie din Ucraina, la un preț foarte avantajos. Chișinăul încerca astfel să reducă dependența de de centrala de la Cuciurgan aflată sub controlul separatiștilor transnistreni pro-ruși. Acest lucru nu a mai fost posibil din cauza atacurilor lansate de Kremlin asupra Ucrainei în perioada respectivă, atacuri care au afectat grav infrastructura energetică a țării.
Trebuie însă menționat că statisticile oficiale arată că între 1999 și 2018 România a fost un exportator net de energie electrică – abia de acum 4 ani importurile au depășit exporturile. De asemenea, puterea instalată în capacitățile de producție a energiei electrice a variat de-a lungul timpului: acum este puțin sub 19.000 MW, dar înainte de 1989 și în anii ‘90 trecea de 22.000 MW – și totuși, în acele decenii importam masiv energie și nu exportam aproape deloc. Motivul este simplu: industria comunistă era energofagă.
Legătura dintre energia verde și nevoia de importuri
Un alt aspect interesant este că România este o țară destul de verde din punctul de vedere al producției de energie. Mai puțin de 40% din producție a venit din combustibili fosili, un pic sub media europeană în 2022. La acest capitol am stat mai bine decât economii mai puternice precum Germania, Italia, Irlanda sau Polonia (cazul extrem din UE, 80% din producția de energie vine din combustibili fosili, în principal cărbune).
Sursa: ANRE
Dar tocmai ponderea mare a regenerabilelor în mixul energetic al României duce și la nevoia de importuri. Ține de volatilitate: există zile când e secetă, nu bate vântul, soarele e acoperit de nori. În astfel de zile producția nu acoperă cererea, deci e nevoie de importuri. Acesta e unul dintre motivele pentru care decarbonizarea - renunțarea la centralele pe cărbune, care nu sunt afectate de capriciile vremii - se face la noi destul de lent și fără mult entuziasm.
Evident, soluția nu este să renunțăm să trecem la energia verde, ci să avem capacități mai mare și mai diversificate. Pe partea de energie solară, de pildă, mai este foarte mult loc de dezvoltare. Într-un scenariu optimist, am putea avea 7 GW noi de putere solară instalată până în 2030.
Consumul de energie electrică, în scădere
Consumul de energie a scăzut și el în 2022. Cel al clienților casnici a ajuns sub 13,5 TWh – o scădere cu peste 5% - iar cel al clienților non-casnici a coborât de la 36,7 la 33,7 TWh, o scădere de peste 8%. Din păcate, aceasta nu vine neapărat din adoptarea de către companii a unor măsuri de eficiență energetică, ci și din suspendarea parțială sau totală a activității ca urmare a creșterii prețului energiei.
Ca termen de comparație, pe piața contractelor bilaterale prețul mediu al energiei era de 168 lei/MWh în 2020, de 388 lei/MWh în 2021 și de 1.000 lei/MWh în 2022. Pe piața pentru ziua următoare, prețul mediu a ajuns la 1.333 lei/MWh (539 în 2021, 196 în 2020) iar pe piața intrazilnică, la 1.329 lei/MWh (591 în 2021, 208 în 2020). Explozia efectivă a prețurilor pe piața spot, de unde cumpără marii consumatori, în anul care a trecut se poate vedea mai clar în acest grafic.
Sursa: ANRE
Cum ne comparăm cu ”Epoca de Aur” dinainte de 1989
Este interesant însă că, față de perioada comunistă și anii ‘90, consumul casnic este în continuă creștere. Practic, în ultimii 30 de ani el s-a dublat, deși populația a scăzut iar aparatele electrice și electrocasnice au devenit tot mai eficiente energetic. Practic, este un indicator clar al îmbunătățirii standardului de viață al românilor în comparație cu ”Epoca de Aur”, când penele de curent deveniseră parte a politicii energetice, ca o soluție la decalajul dintre consum și producție
În schimb, consumul de energie al industriei s-a redus din 1989 încoace cu aproape o cincime iar cel al sectorului transporturilor, cu aproape două treimi. De aceea, actuala producție de energie, deși mult mai mică decât cea din 1989 (care oficial era în jurul a 75 TWh, dar față de un consum de circa 83 TWh), pe lângă faptul că este mult mai puțin poluantă, acoperă în mare consumul, fără a fi necesare importuri masive. De asemenea, ne permite în multe zile chiar exporturi - în principal, atunci când e vânt și avem un excedent pe eolian.
Totuși, la ora actuală PIB-ul pe cap de locuitor în România este de 6 sau chiar 8 ori mai mare decât ”pe vremea lui Ceaușescu” – în valori ajustate la inflație. Și asta cu toate că producem mai puțină energie sau oțel, de exemplu. Producem însă alte bunuri, cu valoare adăugată mult mai mare, cum ar fi servicii IT, care în 1989 pur și simplu nu existau. De asemenea, unele industrii, cum ar fi cea extractivă, s-au restrâns fie din cauza epuizării resurselor (gaze, petrol), fie din cauză că erau extrem de poluante (cărbune).
Sursa foto: PexelsIn lipsa unui acord scris din partea InternetCorp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Câtă energie electrică a produs și a consumat România în 2022. Legătura dintre energia verde și nevoia de importuri.
