Povestea rock&roll a lui Doru Trascau (The Mono Jacks) sau cum sa te ridici si sa o iei de la capat

Ajung in centrul comercial AFI Cotroceni, unde urmeaza sa ma intalnesc cu Doru Trascau, fondatorul trupelor AB4, in anul 2000 si The Mono Jacks, zece ani mai tarziu. Am in minte un interviu cu Doru pe care l-am citit in timp ce ma documentam, in care fondatorul The Mono Jacks spunea ca, pentru el, cantaretul preferat este Kurt Cobain de la Nirvana. Acesta este unul dintre punctele comune pe care aveam sa le descopar pe parcursul interviului si unul dintre motivele pentru care mi-am dorit in mod special sa fac un interviu cu Doru Trascau. Un alt motiv este trupa AB4, una dintre ultimele trupe rock care mi-au ramas in memorie, pana sa redescopar, acum doi ani, muzica rock romaneasca, dupa o pauza de mai bine de zece ani in care acest gen muzical a intrat, pentru mine, dar si pentru publicul larg, intr-un con de umbra, intunecat in si mai mare masura de evolutia muzicii mainstream catre alte genuri muzicale.

Cu aceste ganduri in minte ajung la locul intalnirii, un restaurant de langa patinoarul din AFI Cotroceni, un loc ales de catre Doru Trascau dintr-un motiv simplu: lucreaza in zona, este designer grafic la Electronic Arts, companie la care este angajat de aproape sapte ani si in cadrul careia se ocupa de interfata celui mai popular joc din lume, FIFA. Doru Trascau deseneaza grafica de interfata, tot ce tine de interactiunea cu meniurile a celor care joaca, tot ce e la vedere, mai putin ceea ce tine de partea 3D si de desenul jucatorilor de fotbal, aspecte de care se ocupa un departament separat.

”In toti acesti ani, de cand exista The Mono Jacks, eu am mers zilnic la serviciu. Dupa ce s-a nascut Luca (fiul lui Doru Trascau – n.red.), in 2007, si am inceput si The Mono Jacks, prioritatile erau deja altele, nu mai imi permiteam sa nu am o siguranta a zilei de maine, eram casatorit si aveam un copil, responsabilitatea era cu totul alta. Asta a complicat lucrurile, pentru ca a insemnat un program draconic, de dimineata pana seara, de luni pana duminica. In vreme ce multi dintre cei care au un program sa-i spunem normal duminica, poate se relaxeaza sau gasesc si altceva de facut, eu si cu ceilalti nebuni care erau in aceeasi situatie cu mine, minus copilul si sotia, foloseam weekend-ul pentru a face mai multa muzica. Fie plecam la concerte, fie eram la sala de repetitii, in conditiile in care mai faceam asta de cel putin doua ori in saptamana respectiva. Repetitiile sunt cam trei pe saptamana, si doua dintre ele sunt seara, dupa serviciu, de la ora 18 pana cand ni se termina bateriile, in noapte”, povesteste Doru Trascau.

Ce legatura este intre Doru Trascau de la The Mono Jacks si Remus Truica?

Iar programul sau in weekend-ul care urma interviului nostru, de joi, 23 noiembrie 2017, este edificator in privinta lucrurilor pe care trebuie sa la faci daca vrei sa-ti urmezi pasiunea pentru muzica intr-un mod profesionist. Dupa interviu, care a avut loc in pauza de masa, Doru Trascau urma sa se intoarca la munca. La sfarsitul programului, cantaretul urma sa plece la gara, pentru a lua trenul catre Brasov, unde The Mono Jacks avea un concert. A doua zi, vineri, 24 noiembrie, Doru Trascau avea sa ia trenul catre Bucuresti, la 5 dimineata, ca sa ajunga la serviciu. Dupa terminarea programului, destinatia sa avea sa fie Aeroportul Henri Coanda, pentru un zbor la Iasi, unde trupa The Mono Jacks avea concert. Sambata, 25 noiembrie 2017, trupa avea concert in orasul Bacau, iar duminica, 26 noiembrie 2017, The Mono Jacks aveau programata o sedinta foto la Bucuresti, in a doua parte a zilei.

”Nu ma plang, e o chestie pe care o fac constient, insa e un efort care de cele mai multe ori nu se vede. Intotdeauna perceptia despre lumea asta a showbiz-ului si a rock-ului are doar partea de glamour. Toata lumea crede ca la concerte sunt groupies, alcool si asa mai departe. Daca tu te duci in Timisoara sa canti, petreci 18-19 ore pe drum si doar sase in Timisoara. Asta e realitatea fiecarui artist, toti artistii care fac munca de turneu si de concerte de promovare prin tara trebuie sa treaca prin asta si gusta din plin lipsa infrastructurii din aceasta tara”, spune Doru Trascau.

Fondatorul The Mono Jacks si AB4 este obisnuit cu acest tip de ”naveta” si cu alternanta job/muzica inca de pe vremea activitatii formatiei AB4, la inceputul anilor 2000. Pe atunci, cand era mai tanar si isi permitea sa jongleze, dupa cum spune astazi, a avut, impreuna cu doi prieteni, un start-up – ”o firma, cum se numea pe atunci” – care activa in domeniul designului web. In timp, compania avea sa se dizolve, pentru ca niciunul dintre cei trei tineri nu aveau experienta si incercau sa faca business intr-o tara si intr-o lume care nu erau tocmai prietenoase cu mediul de afaceri, iar business-ul se facea dupa ureche. Dupa episodul cu firma de web design, Doru Trascau si-a dat de vreo trei ori demisia din diverse posturi, pentru a se putea ocupa de muzica, pasiunea sa cea mai mare, iar primul sau job stabil a fost la un provider de Internet.

”La momentul acela era cel mai mare provider de Internet prin fibra optica din Romania, compania binecunoscutului Remus Truica, marele aghiotant al lui Adrian Nastase, premier in functie la vremea respectiva. La Total Net, mi-am gasit primul loc de munca, tot pe design. Am tinut slujba asta de grafician destul de aproape de mine toti anii astia si m-a ajutat sa-mi platesc facturile. Nu am studii in domeniul designului web, eu sunt self taught, la fel ca la chitara si ca la toate lucrurile pe care le fac. Acolo am inceput sa fac acest job foarte serios, la Total Net”, povesteste Doru Trascau, fondatorul trupelor AB4 si The Mono Jacks.

Doru Trascau, Marrakesh si Kurt Cobain

Doru Trascau spune ca simte ca este aproape de a reusi sa traiasca doar din muzica, dar ca mai este ceva vreme pana la a-si indeplini acest deziderat pe care-l are inca de cand s-a apucat sa cante. Povestea sa muzicala a inceput undeva in copilarie, la 4-5 ani, lucru de care-si aminteste datorita unei fotografii din acea vreme, in care se afla in sufrageria casei parintesti, dansand langa o vitrina. Isi aduce aminte de momente, destul de frecvente, in care se juca cu cate un spray sau cu ce mai gasea prin casa pe post de microfon, imaginandu-si ca este un artist pe o scena.

”Din aceeasi perioada imi aduc aminte ca rudele de la tara, locul in care-mi faceam toate vacantele de vara in copilarie, imi cereau insistent sa le cant o melodie, pe care se pare ca o reproduceam foarte bine, era un slagar la moda in vremea aia, Marrakesh. Era cred foarte aproape de ceea ce facea Boney M in aceeasi perioada sau Abba. Eu auzisem melodia asta la petrecerile pe care le dadeau parintii si, ascultand aceasta piesa pe magnetofon, am prins-o din zbor”, spune Doru Trascau.

Copilaria si vacantele de vara in care canta Marrakesh au trecut si a urmat adolescenta, in care Doru Trascau a descoperit chitara – ”Am invatat sa cant la chitara destul de tarziu, de obicei dragostea asta pentru chitara am vazut ca cei mai multi o descopera mai repede, eu am descoperit-o la 17 ani in momentul in care eram intr-o excursie cu niste colegi de liceu ce aveau ulterior sa se constituie intr-o grupare rock sub titulatura Verso, formatie care avea sa scoata un hit in perioada in care unul dintre personajele din show-ul Big Brother era iubita unuia dintre membrii formatiei si s-au bucurat de o expunere mai mare” – datorita lui Kurt Cobain si a formatiei sale, Nirvana.

”Kurt Cobain este pe primul loc in topul cantaretilor mei preferati, pentru ca, desi in momentul in care m-am indragostit de muzica Nirvana si Cobain nu existau, Cobain si Nirvana aveau sa fie, la varsta adolescentei, motivul principal pentru mine de a ma apuca de muzica. Lui i sa datoreeza dorinta de a pune mana pe chitara, el era ceea ce acum se cheama, generic, un «guitar hero». Kurt Cobain n-a fost niciodata un chitarist excelent, dar este un «rock icon», un «rock hero» si asta m-a indemnat sa vreau sa trec la nivelul urmator, de la pasiunea pentru muzica la pasiunea pentru a face muzica”, povesteste Doru Trascau.

Un alt catalizator care a aprins si mai mult dorinta lui Doru Trascau de a se apuca de muzica a fost chiar excursia la munte mentionata mai sus, in care doi dintre membrii trupei Verso, colegi de liceu cu Doru, care cantau deja ”destul de bine si de destul de multa vreme la chitara”, au interpretat mai multe piese din repertoriul Nirvana, Green Day si Radiohead.

”Era cam toata muzica pe care o consumam si eu pe MTV Alternative Nation si a fost suficient cat sa ma convinga sa merg in directia asta. Eu la coltul blocului aveam foarte multi chitaristi, dar cantau Rapa si Andrii Popa si Mugur de Fluier si nu aveam neaparat o chestie impotriva acelor melodii, pe care am ajuns ulterior sa le cunosc, insa nu-mi transmiteau suficient de tare acel ceva care sa ma faca sa ma apuc de chitara. In schimb cu baietii astia m-am conectat instantaneu, pentru ca ei cantau muzica ce-mi placea foarte mult si imi aduc aminte ca l-am rugat pe unul dintr ei sa-mi arate cea mai simpla melodie de pe Unplugged-ul Nirvana si mi-a aratat «The Man Who Sold The World»”, spune Doru Trascau.

Povestea lui Naomi, prima chitara a lui Doru Trascau

Asa s-a apucat sa invete chitara, iar peste doi ani in Doru Trascau a incoltit ideea de a face ”treaba asta care se cheama muzica si cantat in mod organizat, adica sa-mi fac o trupa”. In tot acest timp, Doru Trascau ”isi facuse mana” cantand la metrou – inclusiv Andrii Popa si Mugur de Fluier –, perioada de care se leaga si achizitia primei sale chitare.

”Am platit-o in doua rate, am cumparat-o din banii facuti la metrou, de la o doamna. Imi aduc aminte si acum, a venit cu copilul ei de mana, destul de timida, dar infipta: «Baieti, va intereseaza o chitara?». Am zis da si am rugat-o sa vina cu chitara sa mi-o arate, a venit si ne-am inteles ca o sa i-o platesc in doua transe, iar ea a avut incredere in noi. I-am dat o prima parte din bani, iar dupa o saptamana ne-am vazut si i-am dat si restul de bani. Era o chitara Reghin, proasta, urata cu spume. Am decojit-o cu cioburi, e un procedeu foarte des folosit ca sa-i inlaturi lacul si vopseaua si am revopsit-o integral cu vopsea de masina intr-un service al SRI-ului, unde aveam un coleg care lucra ca mecanic si pe care-l stiam tot de undeva din coltul blocului. Chitara asta complet neagra avea sa primeasca botezul Naomi, care era o referinta la Naomi Campbell, un model de mare succes in vremea respectiva. Era prin 1998-1999. In momentul ala incepe ideea asta de a porni un proiect cu toatele elementele necesare. Usor-usor a luat nastere proiectul AB4, cu care si lansam un prim album in anul 2000”, povesteste Doru Trascau.

Demo-urile cu care AB4 avea sa convinga casa de discuri Transglobal EMI sa semneze un contract cu proaspat infiintata trupa au fost ale melodiilor ”Hol” si ”Despre o tipa”, ce aveau sa devina si primele extrase de single de pe primul album, Toxic. Contractul semnat prevedea obligativitatea trupei de a livra un minimum de zece piese pentru primul material discografic, ceea ce s-a si intamplat. La un an de la semnarea contractului, a urmat o colaborare cu trupa de hip-hop Verdikt, semnata cu aceeasi casa de discuri, care s-a concretizat prin melodia ”Nu-ti fa griji”.

A urmat apoi primul album in limba engleza, Broken Trust si probabil cel mai important moment din istoria trupei, castigarea premiului Best Romanian Act la MTV Europe Music Awards 2003. Decernarea premiilor a avut loc la Edinburgh, Scotia, iar printre premiantii de la diverse categorii s-au numarat nume mari precum Beyonce, Justin Timberlake, Christina Aguilera, Coldplay, The White Stripes si Eminem. Nominalizatii din Romania, pe langa AB4, au fost Andra, O-Zone, Voltaj si Parazitii, iar faptul ca o formatie rock a castigat premiul arata locul pe care-l avea, pe atunci, acest gen muzical in ochii – sau mai bine spus, in urechile – publicului din Romania.

Ce a insemnat MTV Europe Music Awards pentru Doru Trascau?

Momentul castigarii premiului l-a determinat pe Doru Trascau sa incerce sa iasa cu AB4 peste hotare, insa lucrurile nu au fost deloc usoare. In trupa exista un membru italian, chitaristul Enrico D`Angelosante, ”un chitarist extraordinar de talentat si un bun prieten din momentul in care ne-am cunoscut”, dupa cum il descrie fondatorul AB4, asa ca Italia a fost tara spre care Doru Trascau si-a indreptat atentia.

”Tot faceam naveta asta Bucuresti-Roma, Roma-Bucuresti, iar componenta trupei a devenit mai mult italieneasca decat romaneasca, ajunseseram ca la fotbal, Italia 3, Romania 1. Dupa mai multi ani de stradanii de a tine chestia asta in picioare, mi-am dat seama ca nu mai functioneaza, pentru ca pur si simplu nu produceam suficient ca sa tinem lucrurile functionale si singura solutie pe care o aveam in momentul ala ca sa facem asta sa mearga ramasese creditul la banca, ceea ce era clar iesit din discutie. Drept urmare am ales sa ne oprim, sau eu am ales, eram destul de obositi cu totii, trecuseram si prin foarte multe schimbari de componenta, iar eu si sotia mea asteptam si un copil in anul 2007. Toate aceste lucruri m-au facut sa reevaluez toate optiunile pe care le aveam, indiferent ca incercaseram si munciseram pe branci, asta insemnand ca am luat-o de la zero in Italia. Acolo nu nu stia nimeni, am mers la toate festivalurile posibile si imposibile, mergeam la Posta saptamanal si trimiteam cd-uri si biografii si plicuri cu poze pe la promoteri ca sa-i reusim sa concertam, am livrat pizza cu scuterul, am facut tot ce era omeneste posibil. Nu a mers, in vreme ce de fiecare data cand eram acasa si faceam lucruri aici, totul parea sa se miste natural. Am ales sa ma intorc, s-a nascut Luca si mi-am pus si intrebarea daca nu cumva ar trebui sa ma opresc din toata treaba asta, pentru ca tot incercam de multi ani si nu parea sa mearga”, povesteste Doru Trascau.

Fondatorul AB4 descrie acea perioada drept ”crunta” din punct de vedere al efortului depus, in contextul in care Romania nu era inca in Uniunea Europeana, fapt care implica niste cheltuieli ”fantastice si legislativ vorbind era un chin”.

”Eu nu aveam drept de sedere mai mult de trei luni in Italia, trebuia sa ma intorc trei luni acasa si sa plec din nou. In 2001 salariul meu era 250 de dolari, iar biletul de avion Bucuresti-Roma era 400. N-am zburat cu avionul la Roma in primele dati cand am fost, pentru ca nu-mi permiteam sa fac asta, am plecat cu autocarul , care costa 190 de dolari. Dupa toti acesti ani de chin am zis sa vad daca mai continuu sa fac asta sau nu, am ajuns destul de usor la concluzia ca n-o sa reusesc sa ma opresc si in momentul ala m-am decis sa pun bazele unui nou proiect, asta si pentru ca il iubesc foarte mult pe Enrico si existenta AB4 ar fi insemnat si prezenta lui in trupa si stiu sigur ca nu avea cum sa vina sa stea in Romania. Asa a luat nastere The Mono Jacks”, explica Doru Trascau.

The Mono Jacks: din nou de la zero pentru Doru Trascau

Noua trupa fondata de Doru Trascau, The Mono Jacks, a insemnat un nou inceput de la zero, cu alti membri in componenta (astazi trupa este compusa din Doru Trascau, voce si chitara; Andrei Zamfir, chitara; Cristian Chiru, bas si John Ciurea, tobe) si, in mod special, care venea in urma unei mosteniri destul de mari, a unui impact destul de mare pe care-l avusese AB4, formatie care ajunsese la un anumit nivel, cantand, de pilda, pe aceeasi scena cu celebra formatie Placebo, la Arenele Romane.

”Mi-a fost foarte frica la inceput si teama venea din motivul asta: cum o sa fie, ce o sa se intample, cum o sa judece lumea? Din fericire, o parte din cei care veneau si ne ascultau stiau care este background-ul meu muzical, dar nu au judecat ceea ce faceam prin prisma acestui background si asta m-a ajutat fantastic. Intre AB4 si The Mono Jacks am avut o pauza de vreo sase luni in care m-am gandit ce fac eu cu viata mea, dupa care a mai urmat o perioada in care, desi staiblisem ca vreau sa fac un proiect, eram in cautare de oameni. Aceasta cautare reprezinta o poveste prin aceea ca nu doream sa colaborez cu artisti pe care-i stiam, cautam obsesiv oameni noi, cat se poate de necunoscuti, pentru ca ma interesa sa leg prietenii noi si sa am povesti noi de spus. Asta am si facut, cel mai mult a durat sa gasesc un chitarist, am vazut vreo opt sau noua, dar in cele din urma ne-am constituit intr-o forma functionala, pentru ca in anul 2010 sa scoatem si primul album cu The Mono Jacks, Now in Stereo”, spune Doru Trascau.

Din acel moment lucrurile au mers destul de bine pentru trupa nou infiintata, care in 2011 a mai scos inca un album, EP-ul Fortunes. In 2013, insa, The Mono Jacks s-a destramat.

”Am avut iar o pauza, am trecut din nou prin intrebarea daca sa ma opresc sau sa continuu, mi-am dat destul de repede raspunsul, mai vazusem filmul acesta odata, am ales sa-mi caut din nou oameni si am pus bazele unei noi componente pentru The Mono Jacks, intr-un moment foarte complicat pentru mine in viata – aveam sa-mi dau seama mai tarziu – care s-a suprapus cu anxietati, cu atacuri de panica, cu o viata de multe ori la limita depresiei si asta m-a consumat foarte mult pe toate planurile”, povesteste Doru Trascau.

Importanta erei digitale pentru The Mono Jacks

Lucrurile au mers insa bine pentru The Mono Jacks, formatie care a lansat, pe 3 noiembrie 2017, la Clubul Fratelli, un nou material discografic, intitulat Usor Distorsionat. Noul stil de promovare al muzicii, perponderent online, precum si apetenta in crestere a publicului pentru concertele live, au contribuit din plin evolutia trupei din ultima vreme, care-i da sperante lui Doru Trascau in privinta implinirii celui mai vechi deziderat al sau: sa reuseasca sa traiasca din muzica.

”Acum e mult mai la indemana sa te promovezi, pentru ca e mediul acesta online care te ajuta sa arzi niste etape, insa, pe langa beneficii, el aduce si chestii nasoale. Mie cea mai nasoala mi se pare dependenta pe care o poate crea, faptul ca poate sa-ti mute atentia foarte usor de la muzica catre promovare si eu cred ca principalul motiv pentru care ma aflu aici este muzica si asta trebuie sa ramana in continuare. Pentru ca ustensilele astea de promovare sunt foarte la indemana, exista si tendinta asta de a le accesa. E foarte simplu sa trimiti un material undeva, sa postezi ceva despre trupa ta pe Facebook, lucru care te ajuta, fara doar si poate, insa care, in situatia asta de weekend aglomerat, iti adauga un grad de dificultate si complexitate pe care nu vrei sa-l mai gestionezi. Eu in conditiile de program pe care il am, ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e sa-mi fac selfie-uri si le postez pe Instagram sau pe Facebook, pentru ca nu mai am cand. Poti sa faci singur asta pana la un anumit punct, dupa care e obligatoriu se desemnezi pe cineva, sa ai o echipa de oameni care sa faca treaba asta. Din fericire, noi am gasit pe cineva, avem o agentie, Overground se cheama, ei se ocupa de tot ce inseamna promovare, booking, management si asa mai departe si aici sunt niste persoane cheie care acopera fiecare cate un filon, cineva se ocupa de PR, cineva de prezenta online, cineva de organizarea concertelor si altcineva de logistica in sine a intregului aparat si atunci e mai bine”, explica Doru Trascau.

Ce planuri (mari) are Doru Trascau pentru The Mono Jacks?

Despre posibilitatea ca trupa sa se autosustina, Doru Trascau spune ca sunt semne ca acest lucru sa se intample, insa ca probabil ca va mai trebui ”sa stranga cureaua” pentru o vreme. Veniturile trupei vin in cea mai mare parte din concerte, iar in curand va exista si merchandise The Mono Jacks.

”Eu, de cand m-am apucat de muzica, am trait cu senzatia ca inr-o zi o sa traiesc din muzica si nu mi-a pierit indarjirea, ideea este inca pentru mine valabila, se pare ca sunt aproape sa duc visul asta la bun sfarsit si ma bucur foarte mult, pentru ca daca se intampla asta inseamna ca tinerii care se apuca acum de muzica o sa aiba ocazia sa acceseze o realitate a showbiz-ului pe care noi nu am fi visat niciodata sa o avem. In trecut, industria functiona altfel, acum albumele nu se mai vand si rock-ul nu se mai difuzeaza. Singurul mod in care poti face lucrurile sa mearga e sa livrezi continut live”, explica Doru Trascau.

Si pentru ca a venit vorba despre tineri, il intreb pe Doru Trascau ce sfaturi are pentru trupele noi. Dupa o scurta ezitare si dupa ce imi spune ca nu ar vrea sa se pozitioneze ca un fel de guru care da sfaturi, imi spune totusi cateva lucruri.

”In primul rand, sa scrie cat se poate de mult, multa muzica, sa se inconjoare de oameni misto, cat mai misto posibil, de la cei care canta la cei care ar putea sa le reprezinte interesele si pe cat posibil, in masura in care acei oameni nu sunt misto, sa renunte repede la ei, pentru ca altfel iti mananca foarte multa energie. Eu am senzatia ca cea mai mare cruce pe care a trebuit s-o car a fost exact chestia asta: am avut si am incredere fantastica in oameni in general si am inghitit foarte mult balast si am acceptat o gramada de lucruri care la final nu m-au dus acolo unde am vrut”, spune Doru Trascau.

Interviul se apropie de final, cerem nota de plata si, pana sa vina, il mai intreb pe Doru Trascau ce planuri de viitor are cu The Mono Jacks. ”Mai intai de toate vrem sa acoperim cat mai mult ce inseamna promovare in Romania, pentru ca sunt foarte multe zone in care lumea a auzit mai putin de noi si muzica noastra, vreau sa ne apucam in curand de urmatorul album si, pe termen lung, urmatorul nostru pas este un Grammy”, raspunde Doru Trascau, cu o seriozitate care ma descumpaneste un pic.

”Grammy?”, il întreb. ”Da, Grammy!”, imi raspunde cu aceeasi seriozitate dezarmanta. Ne luam la revedere si, in timp ce il privesc cum pleaca, pe langa patinoarul din AFI Cotroceni, spre locul de munca de la Electronic Arts, imi spun ca nu ar fi chiar imposibil sa castige un premiu Grammy cu The Mono Jacks. Pâna la urma , este vorba despre omul care a castigat deja un premiu de prestigiu cu prima formatie pe care a fondat-o.

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Te-ar putea interesa și: