CEO si deopotriva antreprenor. Robert Popescu are un traseu profesional impresionant, care a inceput in domeniul IT-ului si a ajuns in industria farmaceutica „trecand" prin consultanta de business, atat in Romania, cat si in Canada. De trei ani si jumatate, el conduce A&D Pharma, cel mai mare grup farma local, cu afaceri de peste 800 milioane de euro.
@Wall-Street Lunch este cel mai nou feature editorial Wall-Street.ro: interviuri acordate jurnalistilor nostri de catre cei mai puternici oameni din businessul romanesc intr-un cadru informal si relaxat.

Robert Popescu soseste la intalnire, putin dupa ora 14. Am stabilit sa ne intalnim la Il Calcio, restaurant pe care l-a ales pentru friptura in sange gatita pe placul sau, ca in America. Imi strange mana hotarat si ma invita sa ne asezam la o masa mai ferita de soare.

Se cunoaste ca vine des aici; ospatarul deja stie ce bautura sa-i aduca – limonada cu miere – si ce salata prefera. Dupa ce scoate discret un reportofon, pe care il pune pe masa, si comanda primul fel – burrata con pomodorini (mozzarela cremoasa cu rosii cherry, imbaiate in ulei de masline) – Robert Popescu, CEO-ul A&D Pharma, este pregatit pentru tirul de intrebari. Dupa aparitiile din presa de pana acum, ai fi tentat sa spui ca este mai degraba un manager discret, caruia nu-i place sa se refere la sine prea mult. Descopar insa ca nu este asa; vorbeste repede, deschis, cu lux de amanunte, chiar si atunci cand e vorba despre viata personala.

Asa aflu ca s-a nascut la Ploiesti, dar ca de la cinci ani locuieste in Bucuresti. Tatal – avocat si economist, iar mama – medic cardiolog – i-au indrumat pasii spre performanta in matematica si fizica, dar si in sport. S-a inscris singur la scoala de muzica, a facut pian inca de la 10 ani si, in paralel, diverse sporturi, de la fotbal, tenis, hochei si pana la atletism.

Ii plac sportivii cu sclipire, de aceea il prefera pe Federer in locul lui Djokovic, dar nu uita sa precizeze, ca fost jucator de tenis, ca „putini se mai duc acum la fileu, pentru ca mingile sunt mai rapide”. Pe vremea cand juca tenis, intr-o echipa din divizia C, si-a descoperit latura care avea sa-i marcheze in mod decisiv traseul: competititivitatea. „Tenisul m-a pregatit foarte mult din punct de vedere psihic, pentru ca jocul trebuie sa se deruleze, mai intai, in cap. Daca esti convins ca poti, atunci vei face fata unora care, in mod normal, ar trece peste tine. Mi s-a intampla si mie sa castig atunci cand parea ca nu am nicio sansa”.

Povesteste apoi despre celalalt mare hobby al sau – muzica. Voia vioara, dar a facut pian, instrument care l-a pregatit pentru matematica si fizica, materii la care a excelat si la liceu, si la facultate. Absolvent de Politehnica, Popescu a gasit repede o solutie ca sa-si intretina pasiunea costisitoare pentru echipamentele audio: dadea meditatii si reusea sa castige chiar mai bine decat parintii sai la un loc.

Isi aminteste ca, pe vremea sa, in facultate erau doar doua calculatoare, si acelea tinute sub cheie. Cu banii din meditatii si-a cumparat primul calculator serios, un Spectrum, dar si aparatura audio. Citea tot ce-i pica in mana despre calculatoare, obtinea reviste de specialitate din afara si invata doar la materiile care il interesau. Din acest motiv, la terminarea facultatii, in ’89, nu a prins repartitie in Bucuresti, ci la Vulturul Comarnic, o fabrica de caramizi.

Omul de baza in Romania al Eisenberg


A reusit sa plece de la fabrica imediat dupa Revolutie si s-a angajat la Centrul de Cercetare si Instruire in Informatica al Ministerului Industriei Alimentare. A stat aici aproape un an, timp in care a facut programe si a mentinut echipamentele in functiune, iar apoi a fost ochit de un prieten de-al tatalui sau, care avea firma si care l-a chemat sa puna pe picioare un sistem IT. „Salariul mi-a crescut la 500 de dolari, eram mai bine platit decat un ministru”, isi aminteste Popescu. A avansat pana la functia de director adjunct, iar mai apoi, la numai 26 de ani, a devenit omul de baza al grupului de firme israelian Eisenberg in Romania.

Era o perioada tulbure pentru Romania, dar plina de oportunitati pentru tanarul care, in numele Eisenberg, se intalnea cu ministri pentru a pune la punct doua proiecte mari: privatizarea postului TVR2 si retehnologizarea centralei termice Grozavesti. „Am incercat sa preluam privatizarea TVR2. Inainte sa existe ProTV sau Antena1, eu am fost aici cu oameni mari din televiziunile din SUA si Marea Britanie”, imi spune CEO-ul.

Negocierea cu statul s-a dovedit dificila, asa ca proiectul nu s-a concretizat; la fel s-a intamplat si cu centrala termica Grozavesti. Presa din martie 1999 semnala ca Eisenberg este interesat de participarea la proiectele energetice din Romania si relata despre intalnirea dintre Popescu si Radu Vasile, premierul de atunci. In proiect erau implicate nume grele din domeniu, precum General Electric (SUA) sau Tomen (Japonia) si, desi premierul aratase ca „sprijina realizarea proiectului si saluta interesul grupului Eisenberg”, investitia evaluata la 100 de milioane de dolari, in urma careia avea sa ia nastere primul producator privat de energie din Romania, a ramas pe hartie.

„Era un proiect care, daca se facea, crestea atractivitatea mediului investitional in Romania in mod exponential. Dupa venirea CDR-ului la putere, focusul pe obiectivele economice era mic”, imi raspunde Popescu atunci cand il intreb motivele pentru care proiectul a cazut. Profund dezamagit de anii pierduti incercand sa realizeze proiectele, dar cu o experienta solida in domeniul comertului – vanduse, pentru Eisenberg, de toate, de la mingi, echipamente sportive si televizoare – si al IT-ului, Popescu s-a hotarat sa plece in Canada, in 1999.

In paranteza fie spus, intre timp a sosit si fotograful, dar si cel de-al doilea fel - Popescu a comandat friptura preferata „steak” cu rucola. Reusim sa facem si cateva poze. Managerul isi declara preferinta pentru aparatele Canon, il „scaneaza” pe cel al fotografului, iar apoi se asaza la loc pe canapea pentru poze. Se simte in largul sau, chiar daca bliturile atrag privirile celorlalti din restaurant, si zambeste larg.

Aventura canadiana


Revenind in 1999, Popescu avea 34 de ani deja cand a ajuns in Canada, la indemnul unor prieteni. Voia sa experimenteze „altceva” si nimerise tocmai in perioada de boom al dot-com. „Am plecat intr-un moment minunat. Acolo, daca vorbeai despre calculatoare in metrou, cand te dadeai jos ti se oferea un job”, povesteste Popescu. A facut acolo ce stia cel mai bine – consultanta in IT si business pentru companii ale unor prieteni, dar si pentru banci mari, precum American Express.

Nu s-a lasat pacalit de „visul american” – a stat o vreme si in SUA, pentru cateva proiecte punctuale, dar stia mereu ca va reveni, la un moment dat, in tara. In paralel, a facut si ceva trading, alimentandu-si magazinul de aparatura de pe Calea Mosilor, iar spre 2002 deja lega primele legaturi cu Relad, unul dintre cei mai mari distribuitori farmaceutici din Romania la momentul acela. A mai ramas in Canada pana in 2004, pentru a-si lua cetatenia, dupa care s-a decis sa se intoarca in tara.

Din „experienta Canada”, Popescu mentioneaza despre cursurile de pilotaj de la Porsche. A facut chiar drifturi la Cercul Polar, pe un banc de gheata, unde la 20 km/h „derapezi total”. O experienta despre care vorbeste cu inflacarare si pe care ar repeta-o, daca ar avea timp. Recunoaste ca iubeste viteza, ca-l pasioneaza masinile puternice, sport, dar si motocicletele. Nu merge cu motocicleta in Romania, pentru ca soselele noastre se transforma in adevarate capcane pentru motociclisti.

„Vanat” de concurenta


Revenit in tara in 2004, Popescu a preluat conducerea Relad, companie pentru care a lucrat pana in 2007. A reusit sa duca distribuitorul pe locul al doilea pe piata de profil – in trei ani compania a crescut de la afaceri de 75 de milioane de euro la aproape 200 de milioane de euro. Rezultatele au venit insa cu un pret. „Ajungeam sa dorm la birou, pe canapea, munceam 20 de ore pe zi, iar uneori atipeam si in masina, in fara blocului. Nu mai aveam putere sa urc”, imi spune Popescu. Constitutia robusta si faptul ca nu a renuntat niciodata la sport l-au facut sa-si recapete din vitalitate.

A facut concurenta acerba numarului unu – Mediplus, companie aflata in grupul A&D Pharma, iar in vara lui 2007, la putin timp dupa ce a renuntat la functia de CEO din cadrul Relad, a primit un telefon. Era Dragos Dinu, CEO-ul A&D Pharma, care venea cu propunerea sa se alature A&D Pharma. „Robert”, i-a spus Dinu, „nu stiu ce s-a intamplat, de ce ai demisionat, dar tu trebuie sa vii la noi”. Dragos Dinu l-a convins, asa ca, dupa un concediu prelungit – de 9 luni, timp in care a calatorit din America in Japonia – Popescu a devenit seful distribuitorului de medicamente Mediplus.

„Intre Relad si Mediplus a fost o mare concurenta. Dragos m-a remarcat in cadrul asociatiei distribuitorilor, cand am luptat impreuna impotriva autoritatilor. Nu ii cunosteam pe actionarii A&D Pharma, iar fara Dragos nu as fi ajuns ajuns aici, pentru ca la plecarea din Relad imi jurasem ca nu voi mai lucra in farma”, imi explica managerul.

In august 2008, Dragos Dinu, care lucrase in cadrul companiei timp de 13 ani, a renuntat la functia de CEO, dupa un an in care actiunile companiei – singura din Romania listata la Bursa din Londra – se confruntasera cu scaderi dramatice, iar profitul se diminuase cu peste 90%. Din momentul acela, Popescu a preluat pozitia de CEO, mai intai interimar, iar apoi „cu acte in regula”.

Demisia lui Dragos Dinu a adus o mai mare implicare a fondatorilor in business-ul A&D Pharma. Compania trecuse deja printr-un proces de reorganizare pe trei divizii de business – retail (farmaciile Sensiblu), distributie clasica (Mediplus) si marketing&sales, pregatindu-se astfel pentru momentul Lehman Brothers.

Sub conducerea lui Popescu, grupul farmaceutic si-a redus costurile, inclusiv cele cu personalul, asa ca in primele sase luni din 2009 a reusit sa-si sporeasca de zece ori profitul fata de perioada similara din 2008. La sfarsitul lui 2009, si-a anuntat expansiunea la nivel regional, prin preluare activitatilor de marketing&sales ale Ozone (producator de medicamente generice sub contract de manufacturing) din Polonia, Ungaria, Slovacia si Cehia, tranzactie cifrata la 23,15 milioane de euro. Din total, 12,75 milioane de euro erau destinati achizitiei distribuitorului de medicamente Arishop din Bulgaria.

In 2010, A&D Pharma a infiintat lantul de clinici Anima, iar in luna iulie a aceluiasi an au aparut primele declaratii privind delistarea de la bursa londoneza. „Au fost semne de intrebare privind utilitatea listarii”, declara atunci Popescu. In martie 2011, actionarii au decis scoaterea A&Pharma de pe bursa; incercarea de a obtine lichiditati in acest mod nu avusese succes.

„Gandesc ca un actionar”


Acum, la un an de la delistare, Popescu are in maini un grup cu afaceri de peste 800 de milioane de euro si soarta a aproape 4.000 de angajati. Ce este special l-a A&D Pharma, l-am intrebat. „Mi-a dat Dumnezeu si sansa, si forta astfel incat sa ajung in pozitia in care sa spun ca pot sa fiu eu. Nu multi isi permit acest lux”, imi raspunde CEO-ul.

Putinul timp liber pe care il are il petrece cu fetita sa, in varsta de un an, iar printre picaturi merge in locurile de vacanta preferate – in Italia, Spania, in general oriunde este cald. Isi incarca bateriile ascultand muzica, iar seara, in pat, citeste de pe tableta carti sau reviste. Citeste despre audio, masini si noutatile din IT. A fost chiar si la CES, la cel mai mare targ de tehnologie, la Las Vegas. Vrea sa fie la curent cu tot ce misca in domeniu, mai ales ca inca detine business-ul cu aparatura audio de inalta calitate. De fapt, Robert Popescu este o combinatie intre antreprenor si manager. Se descrie drept un manager cu gandire pe termen lung, de antreprenor.

Cat despre viitor, Popescu spune cu franc: „habar nu am”. „Daca voi considera ca locul meu nu mai este la A&D Pharma, ci sa fac incantatii budhiste pe muntele Himalaya, credeti-ma ca acolo ma duc. Intotdeauna trebuie sa faci ce te trage inima”, imi raspunde managerul.
E deja ora 16.00 si Popescu este in intarziere – raspunde la telefon grabit sa fie asteptat in afara restaurantului. Isi serveste rapid desertul – o salata de fructe de padure; nu incheie discutia fara sa sublinieze ca „nu am detinut actiuni la A&D Pharma si nici nu detin, dar gandesc ca un actionar”.

Ristorante Il Calcio (Herastrau)
  • Burrata con pomodorini 71 lei/portia
  • Bistecca alla Fiorentina 28 lei/100 grame
  • Risotto all Zaferano 36 lei/portia
  • Insalata tricolore con gamberi 42 lei/portia
  • Bauturi nonalcoolice si desert: ~ 100 lei
  • Total: ~ 500 lei

Fotografii realizate de Mircea Dragos (fotografii-profesionale.ro/)
Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Companii »


Setari Cookie-uri