Dupa aproape 2 luni in care am incercat sa ne sincronizam programele si sa gasim cateva ore libere pentru o discutie, Adrian Simionescu a ajuns la intalnire cu un sfert de ora inaintea orei stabilite. Relaxat, cu tigara aprinsa si o ceasca de cafea, seful Vienna Investment Trust isi butona smartphone-ul. Au urmat doua ore de discutii despre business si criza, agricultura si bursa, valori traditionale conservate, intr-o lume in continua modernizare.
Restaurantul ales a fost Hanul Berarilor, la piata Natiunilor Unite din Capitala. Era intr-o joi, la ora pranzului. O zi senina si calduroasa, care ii determinase pe majoritatea clientilor sa aleaga terasa, asa ca interiorul locaului era relativ lejer.
Discutia a inceput cu un dialog de acomodare, fara reportofon. La un moment dat, intre glumele despre denumirile felurilor de mancare si comanda, am pornit inregistrarea, trecerea de la off la on the record fiind relativ insesizabila.
Desi l-am avertizat de la inceput ca va fi o discutie relaxata, cu mai putin business decat de obicei, incepem sa vorbim despre piata de capital. In tonul optimist care l-a consacrat.
„Treaba nu merge foarte bine, dar sunt optimist”, spune Adrian Simionescu.
De la piata romaneasca, ajungem la discutii despre felul in care s-a schimbat psihologia si filosofia investitorilor, despre dominatia speculatorilor in defavoarea investitorilor de portofoliu.
Inevitabil, ajungem la subiectul Grecia, atat de la moda. Si de data aceasta, Simionescu isi exprima optimismul. Desi sunt voci care vorbesc de un al doilea moment Lehman Brothers, in cazul unui final nefericit al tragediei grecesti, managerul Vienna Investment Trust spune ca piata deja inglobeaza orice asteptari pesimiste, cu toate ca implicatiile unui faliment al Greciei ar fi mult mai mari decat in septembrie 2008.
„Solutiile au venit foarte repede pentru Lehman Brothers, ceea nu este valabil si pentru o tara. Nimeni nu stie ce se poate intampla”, spune managerul.
Dupa inca zece minute de discutii despre Grecia, ne reintoarcem pe meleaguri romanesti. Vorbim tot despre schimbari, de aceasta data despre cele de la Bursa de Valori Bucuresti.
Prima impresie despre noua conducere: „Este mai putina vizibilitate, vechiul management reusea sa se faca mai vizibil. Totusi, Bursa nu a dat rateuri, nu a aratat disfunctionalitati. Rezultatele mai slabe din primul trimestru nu tin de management, ci de context si de rezultatele financiare ale emitentilor, de dividende etc.”, mai spune Adrian Simionescu.
Discutia este putin intrerupta de sosirea fotografului, dar continui cu intrebarea „Cum ar trebui sa fie noul CEO al Bursei?”. Raspunsul vine rapid si cu zambetul pe buze: „Perfect!”. Dar, cum perfectiunea nu exista, am nevoie de mai multe detalii.
„Depinde care este perceptia despre perfectiune. Trebuie sa fie un om priceput. Nu cred ca, in contextul actual, ar putea face minuni. Peste tot se mentine o stare de tensiune, nu am scapat de ingrijorari, deci prea multe lucruri nu va reusi sa faca”, explica Adrian Simionescu.
De la elita societatii, in topul celor mai „urate” meserii
Pana de curand, perceptia de pe pietele straine, din filme si din carti, facea din piata de capital un domeniu elitist. Dar, ultimii ani, au schimbat radical perceptia populatiei asupra acestei meserii.
„Daca pana de curand avocatii erau cei mai urati, acum cred ca brokerii sunt. Faptul ca la originea crizei au stat anumite operatiuni financiare, a determinat aceasta schimbare. Cred ca perceptia este gresita, ar trebui separati brokerii cinstiti de cei care au generat criza. Majoritatea inca isi pastreaza verticalitatea. Dar, ca in orice padure, mai exista si uscaturi”.
Topul este completat de bancheri si de agentii imobiliari, mai spune brokerul. Dar face parte din riscurile meseriei, care are si satisfactii imense.
Au mai fost satisfactii in ultimii ani? Adrian Simionescu spune ca da, unele chiar la intensitati mai mari decat in anii anteriori crizei.
„Criza are si partile ei bune, ne pune mai mult la munca si ne face sa gandim mai mult. Daca n-ar fi fost aceasta perioada de scaderi, poate nu am fi ajuns pe bursa de mediu (Bluenext, unde Vienna Investment Trust este membru din 2009 n.r.) sau pe marile piete internationale, nu ne-am fi implicat in proiectele de energie regenerabila sau de eficienta energetica”.
Intre timp, soseste mancarea si schimbam discutia despre criza. „Prefer sa vorbim despre viitor. M-am saturat de criza, toata lumea vorbeste despre asta”, spune Simionescu, dupa ce a vorbit peste 20 de minute pe acest subiect.
Adrian Simionescu spune ca stie restaurantul Hanul Berarilor de multa vreme, de cand era casino. Motivul principal pentru care vine este mancarea romaneasca gustoasa, atmosfera si apropierea de birou.
„De regula, afacerile se incheie la carciuma. Nu stau sa astept sa vina clientii peste noi la birou. Acum trebuie sa avem initiativa, atmosfera mai putin formala ma ajuta sa ii inteleg mai bine, sa le cunosc necesitatile, profilul. Formalitatea intervine la incheierea unui contract”.
De pe bursa, la cosit iarba
„Te-ai gandit vreodata sa renunti la domeniu sau sa pleci din tara?”. Raspunsul la intrebarea mea are nevoie de cateva momente bune de gandire.
„Au fost momente de furie, legate de modul in care autoritatile vad piata de capital, de la a o numi „carnatarie”, pana la a numi oameni fara experienta in functii cheie. Dar cred ca nu voi putea niciodata sa renunt la meseria asta. Imi place foarte mult”.
Piata financiara ramane prima, ultima si cea mai intensa dragoste. Chiar daca, intre timp, a facut si mai face si alte lucruri din pasiune. De exemplu, a fost cadru universitar, imediat dupa absolvirea facultatii. Cand timpul nu i-a mai permis sa se dedice in paralel ambelor meserii, desi i-a placut sa lucreze cu studentii, a ales brokerajul.
De cativa ani, face si agricultura, din pura pasiune. „M-am nascut si am crescut la tara. Agricultura nu merge asa bine, dar nu o fac ca business. Ma intereseaza ca pamantul meu sa arate bine, gospodareste, sa nu ma fac de ras in sat”.
Spune ca intentioneaza sa se extinda in anii urmatori, sa faca agricultura la o scara mai mare. Dar este destul de greu, pentru ca vrea sa faca agricultura stiintific, nu empiric, desi investitiile sunt destul de mari.
Stie sa conduca un tractor de la o varsta frageda. Conduce si acum. Si nu doar atat, ii place sa munceasca pamantul, sa coseasca iarba, sa planteze si sa curete pomii. Nu are nicio problema in a lasa hainele si masinile scumpe, pentru o zi de munca la tara. Ba mai mult, vrea sa fie un exemplu pentru oamenii care considera munca pamantului una grea si injositoare.
„Imi place, nu imi e rusine si ma pricep. Am muncit si in liceu si in generala, cand nu imi placea. Nici acum nu cred ca mi-ar placea, daca ar trebui sa o fac zi de zi. Dar, din cand in cand, este o relaxare”, spune Simionescu.
Pe langa agricultura, el a lucrat si in constructii in timpul liceului. „Nu imi este rusine de munca, de niciun fel, nu am de ce sa ma plang sau sa imi fie teama ca nu mi-as gasi de lucru, daca nu as mai lucra in mediul financiar”.
Ii place viata la tara pentru ca oamenii sunt mai simpli si iau grijile mai putin detasati. Asa ca intentioneaza sa se retraga la tara, la munte, atunci cand va veni momentul. Ba chiar a intentionat sa o faca mult mai repede, daca piata financiara ar fi evoluat mult mai bine. Dar scenariul pozitiv nu s-a adeverit, asa ca trebuie sa munceasca in continuare.
Criza inceputa cu 3 zile de dureri de cap
Simionescu povesteste cu zambetul pe buze momentele dramatice. A pierdut multi bani in 2008, bani pe care ii castigase inainte.
La acel moment, a avut dureri de cap 3 zile. A pierdut cea mai mare suma din istoria sa de investitor. Si a acceptat cu greu faptul ca a fost vorba de lacomie.
„Am intrat pe piata derivatelor, cu levier, stiam riscurile, dar am mers la sigur, avand si ceva informatii certe, care s-au dovedit gresite si insuficiente”.
Este vorba de Lehman Brothers. A facut plasamentul vineri, cand aflase ca au reusit sa atraga cativa investitori din Coreea, China, India. Actiunile se prabusisera. Duminica, dupa faimoasa sedinta a Fed-ului, planul de salvare a picat.
„Luni, am gasit contul gol. Initial, plasasem doar o parte din bani. Apoi, am zis ca e o prostie, cata vreme va fi cea mai mare lovitura, sa nu castig mai mult de 200 milioane dolari. Si am pus toti banii”.
A fost unul din cele mai dramatice momente din istoria sa de investitor. „A fost lacomia – am facut o greseala de incepator”.
Asa ca a inceput oficial criza cu 3 zile de dureri de cap. Care s-au repetat si in anii urmatori, dar nu doar din cauza pierderilor.
Timp liber? Un lux
Timpul liber a devenit un lux, mai ales in ultima perioada. In general, ziua de lucru se termina la 10-11 seara. Incearca si de cele mai multe ori reuseste sa recupereze in weekend.
Daca ar fi jurnalist, nu l-ar intreba nimic pe Adrian Simionescu. „L-as lasa sa vorbeasca despre ce vrea el si probabil ca nu as avea suficienta memorie pe reportofon ca sa inregistrez tot”.
Am insistat, dar spune ca nu are nicio intrebare. Dar, daca ar fi in postura mea, ar incerca sa scrie despre toate greselile, de la decizii politice pana la decizii personale ale unor conducatori de companii, banci. Si ar incerca sa vina cu sfaturi pentru investitori, pentru populatie. De asemenea, s-ar concentra pe investigatii si dezvaluri de secrete.
Dar, ar ajuta aceste dezvaluiri piata, care deja este sensibila, intreb eu. Nu se pierde din incredere?
„Ba da, dar cred ca investitorii ar prefera sa piarda din incredere decat sa piarda bani. Iar increderea, incet, incet s-ar recastiga atunci cand vor vedea ca cei vinovati platesc pentru faptele lor si nu ar ramane cu impresia ca totul se face pe sub masa”.
Isi face timp sa citeasca in fiecare zi. Pe langa presa economica, pe care nu o rateaza niciodata, este pasionat de literatura stiintifico-fantastica. Ii plac animalele, in special caii. Primul cal l-a cumparat la 18 ani. Are 7 caini, din care doar unul singur de rasa– chow-chow. Toti sunt la casa de la munte, pentru ca prefera sa le dea libertate si spatiu de joaca.
Este si cinefil, desi nu are timpul necesar sa vizioneze pe cat si-ar dori. Ii plac filmele bune, de la cele SF sau de actiune, pana la o comedie romantica sau o productie psihologica.
Imediat dupa ce termina de mancat isi aprinde o tigara. „Este un viciu pe care il accept. Fumez de foarte mult timp si destul de mult. Dar nu cred ca este o dependenta, daca nu am tigari, nu disper si nu plec in miez de noapte sa imi iau. Daca cineva vrea sa se lase, tine doar de vointa”, spune Simionescu.
Nu este singurul viciu, dar nici nu vorbeste despre celelalte. Este prima intrebare la care evita raspunsul concret. Pe tot parcursul conversatiei, a ocolit subtil orice discutie sau referire despre viata personala.
Si muzica este una dintre pasiunile sale. Ii place in mod special muzica lautareasca si romaneasca veche, muzica ruseasca si greceasca. Dupa o discutie de doua ore, concluzia este ca apreciaza foarte mult valorile traditionale. „Le apreciez si pe cele moderne, cata vreme nu dauneaza. Dar s-a vazut ca majoritatea fac mai mult rau, nu duc la cultivarea valorii spirituale si personale.Nu iti mai ofera prea multa libertate de gandire, te determina sa iei lucrurile asa cum sunt. Daca este ceva ce urasc foarte mult, este blazarea”.
Natura il relaxeaza foarte mult: munca, plimbarea sau calaritul in natura. Alte moduri in care se relaxeaza sunt sportul, iesirile cu prietenii, bursa sau cititul.
Despre defectele sale, Adrian Simionescu spune ca este incapatanat, increzut, vorbeste mult si nu poate fi acuzat de modestie.
Cel mai mare regret?
Cel mai mare regret al sau se leaga de un om la care a tinut foarte mult. "Profesorul si dirigintele meu, cu care am avut o legatura speciala, caruia ii datorez foarte multe si care mi-a fost ca un tata, in conditiile in care eu mi-am pierdut tatal in copilarie. Mereu vroiam sa ii spun ce simt pentru el si cat de mult inseamna pentru mine, dar de fiecare data amanam acel moment. Si a murit subit, fara ca eu sa apuc sa ii spun aceste lucruri. Din pacate, nu mai pot schimba nimic”.
Cea mai mare satisfactie?
„Aportul la infiintarea pietei de capital. A fost prima institutie economica a capitalismului, un fanion. E doar una dintre satisfactii, sunt mult mai multe”.
Am incercat sa fac diferenta intre omul si brokerul Adrian Simionescu, dar nu a fost posibil. Nu exista aceasta diferenta, regretele si satisfactiile brokerului sunt si ale omului. Si invers.
Discutia se incheie in aceeasi nota optimista in care a inceput. Peste 10 ani se vede intr-o piata de capital mare, de care sa se vorbeasca cu mandrie, intr-o economie prospera, cu oameni veseli. Si poate, pana atunci, va reusi sa transmita si altor persoane optimismul care il insoteste intotdeauna.
Consumatie:
Doua supe Borsul pungasului - 20 lei
Salata Atena - 21 lei
Pulpe de rata rumenite la cuptor pe varza calita - 38 lei
Apa plata - 7 lei
Expresso - 7 lei
Caffe latte - 9 lei
Lipton Ice Tea - 8 lei
Total: 110 lei
Fotografii de Alex Goaga.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
