@Wall-Street Lunch este un feature editorial deja traditional: interviuri inedite acordate jurnalistilor nostri de catre cei mai reprezentativi oameni din businessul romanesc, intr-un cadru informal si relaxat.

O mai intalnisem pe Violeta de cateva ori, in diferite conferinte de presa, si in acele ocazii si-a exprimat concis, calm, ideile. Pe vremea aceea, cu mai putin de un an in urma, ocupa pozitia de director de marketing al companiei, proaspat venita de la Whirlpool. In tot acest timp a devenit director executiv adjunct si apoi director executiv, conducand un business de peste 110 milioane euro si peste 800 de angajati.

In timp ce traversam Bulevardul Aviatorilor, spre restaurantul Gallo Nero, locul ales de ea pentru a ne intalni, ma gandeam ca va fi interesant sa aflu toata povestea ascensiunii sale si momentele “picante” din aceasta – voiam un interviu relaxant si care sa motiveze tinerii sa lupte pentru a ajunge la varf.

La doua minute dupa ce m-am asezat la o masa mai ferita, din afara restaurantului, a venit, neinsotita de PR, si Violeta Luca. “Stiu ca Flanco are firma de relatii publice care o reprezinta si totusi vii singura. E putin neobisnuit!”. Zambeste si spune ca este sigura pe ea si nu ii este teama ca va spune ceva gresit sau neadevarat, plus ca “nu are o agenda de PR” si una non-PR.

Ne-am asezat fata in fata si, inainte sa putem rosti prea multe cuvinte, chelnerul vine si ne intreaba daca dorim ceva de baut inainte sa ne hotaram asupra mancarii. Am luat doua ape, am schimbat cateva amabilitati si imi spune ca ii place formatul acestor interviuri, mai relaxa(n)te. “Sincer, a spune mereu cat ai vandut, cu ce marja de profit mergi si tot asa, devine la un moment dat obositor. Parca vrei la un moment dat sa vorbesti si despre altceva”.

Acesta era si scopul meu asa ca fara sa ezit “iau taurul de coarne” si o rog sa imi povesteasca, inca din studentie, parcursul sau profesional, fara sa omita partile din care se poate invata, paralele cu prezentul si momentele dificile prin care, fara indoiala, a trecut.

Studentia si primul job – asigurari de viata

Asa cum deseori se intampla, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Violeta Luca s-a pregatit din liceu (terminat in Bacau – n.r.) sa fie medic, insa situatia familiala generala si conditia mai modesta a parintilor nu i-au permis sa-si urmeze visul initial. In clasa a 12-a a renuntat si pasii au trimis-o spre Academia de Studii Economice din Bucuresti.

“Cred ca in facultate, la acea data, am prins o perioada mai buna decat cea de azi. Inca mai gaseai profesori care sa te poata inspira si care sa iti transmita lucruri diverse, mai departe de simplul predat”. A dat la sectia de Comert, sperand “sa se intample o minune” si sa poata sa dea la medicina anul ulterior. Din pacate, nimeni nu a gasit o comoara si atunci a fost “nevoita” sa urmeze acelasi drum si sa renunte la vise si la “Povesti Nemuritoare”.


Ea recunoaste ca nu prea se ducea la cursuri ci venea mai ales la examene. In schimb s-a apucat sa studieze multe teze de doctorat, carti economice, statea mult in biblioteca, citea mult si cunostea oameni interesanti. “Am incercat sa evit putin sistemul, si-asa rigid”.

La jumatatea anului doi s-a angajat, in asigurari, la AIG. A fost providenta si norocul care au trimis-o acolo. Intr-o zi vorbea cu o prietena in autobuz de angajare si dintr-o data un domn vine la ele, le intinde o carte de vizita si se prezinta ca fiind team leader in asigurari de viata la AIG. Initial, Violeta a ignorat intamplarea dar apoi, curioasa, a inceput sa cerceteze informatii despre companie.

“Am mers pe net, am vazut ca este o companie foarte mare, puternica. Mi-a placut personalitatea lui Maurice Greenberg care pe atunci era seful companiei. Imi place ideea de a cerceta bine o companie inainte de a initia contact cu ei, e bine sa le vezi filozofia, de la manangement in jos”, subliniaza sefa Flanco.

O intrerup din povestire si, agatandu-ma de aceasta idee, o provoc sa imi spuna ce crede ea ca ar afla un om “de pe strada” daca ar cerceta compania Flanco si pe Violeta Luca, din pozitia de CEO al companiei. Ce ar sari in ochi unui client sau partener de business?

“Cineva care se uita pe CV-ul meu o sa vada o ascensiune foarte rapida si, estimez eu, o sa gandeasca faptul ca sunt foarte ambitioasa si poate ar intui ca ard etape. De fapt chiar am facut asta. In egala masura ar putea sa spuna ca imi place industria aceasta intrucat exceptand primii doi ani si ceva din asigurari, urmatorii zece-unsprezece i-am petrecut in acest mediu”, considera Luca.

Chelnerul vine si ne intreaba daca suntem gata sa comandam. Tragem rapid un ochi pe meniuri si Violeta cere o portie de paste cu fructe de mare si eu imi iau paste “Gallo Nero” cu carne. Dupa scurta intrerupere, revenim “pe subiect”.

Zeita Fortuna surade Violetei Luca

Inca de la inceputul carierei sefei Flanco i se parea “super interesant sa fii lider”, sa conduci o echipa de oameni. Inceputul anilor 2000 nu era insa cel mai bun pentru vanzarea de asigurari de viata. Oamenii erau reticenti, era greu sa-i convingi de utilitatea acestui sistem.

In primele luni nu a reusit nimic. Nu exista “piata calda”, isi lua clientii din reviste, pe atunci din Capital. Citea despre companii, suna la secretariat si cerea o intrevedere cu managerii. Tactica ar merge si astazi, crede Violeta Luca.

(Click pe foto pentru marire)