@Wall-Street Lunch este un feature editorial deja traditional: interviuri inedite acordate jurnalistilor nostri de catre cei mai reprezentativi oameni din businessul romanesc, intr-un cadru informal si relaxat.

O mai intalnisem pe Violeta de cateva ori, in diferite conferinte de presa, si in acele ocazii si-a exprimat concis, calm, ideile. Pe vremea aceea, cu mai putin de un an in urma, ocupa pozitia de director de marketing al companiei, proaspat venita de la Whirlpool. In tot acest timp a devenit director executiv adjunct si apoi director executiv, conducand un business de peste 110 milioane euro si peste 800 de angajati.

In timp ce traversam Bulevardul Aviatorilor, spre restaurantul Gallo Nero, locul ales de ea pentru a ne intalni, ma gandeam ca va fi interesant sa aflu toata povestea ascensiunii sale si momentele “picante” din aceasta – voiam un interviu relaxant si care sa motiveze tinerii sa lupte pentru a ajunge la varf.

La doua minute dupa ce m-am asezat la o masa mai ferita, din afara restaurantului, a venit, neinsotita de PR, si Violeta Luca. “Stiu ca Flanco are firma de relatii publice care o reprezinta si totusi vii singura. E putin neobisnuit!”. Zambeste si spune ca este sigura pe ea si nu ii este teama ca va spune ceva gresit sau neadevarat, plus ca “nu are o agenda de PR” si una non-PR.

Ne-am asezat fata in fata si, inainte sa putem rosti prea multe cuvinte, chelnerul vine si ne intreaba daca dorim ceva de baut inainte sa ne hotaram asupra mancarii. Am luat doua ape, am schimbat cateva amabilitati si imi spune ca ii place formatul acestor interviuri, mai relaxa(n)te. “Sincer, a spune mereu cat ai vandut, cu ce marja de profit mergi si tot asa, devine la un moment dat obositor. Parca vrei la un moment dat sa vorbesti si despre altceva”.

Acesta era si scopul meu asa ca fara sa ezit “iau taurul de coarne” si o rog sa imi povesteasca, inca din studentie, parcursul sau profesional, fara sa omita partile din care se poate invata, paralele cu prezentul si momentele dificile prin care, fara indoiala, a trecut.

Studentia si primul job – asigurari de viata

Asa cum deseori se intampla, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Violeta Luca s-a pregatit din liceu (terminat in Bacau – n.r.) sa fie medic, insa situatia familiala generala si conditia mai modesta a parintilor nu i-au permis sa-si urmeze visul initial. In clasa a 12-a a renuntat si pasii au trimis-o spre Academia de Studii Economice din Bucuresti.

“Cred ca in facultate, la acea data, am prins o perioada mai buna decat cea de azi. Inca mai gaseai profesori care sa te poata inspira si care sa iti transmita lucruri diverse, mai departe de simplul predat”. A dat la sectia de Comert, sperand “sa se intample o minune” si sa poata sa dea la medicina anul ulterior. Din pacate, nimeni nu a gasit o comoara si atunci a fost “nevoita” sa urmeze acelasi drum si sa renunte la vise si la “Povesti Nemuritoare”.


Ea recunoaste ca nu prea se ducea la cursuri ci venea mai ales la examene. In schimb s-a apucat sa studieze multe teze de doctorat, carti economice, statea mult in biblioteca, citea mult si cunostea oameni interesanti. “Am incercat sa evit putin sistemul, si-asa rigid”.

La jumatatea anului doi s-a angajat, in asigurari, la AIG. A fost providenta si norocul care au trimis-o acolo. Intr-o zi vorbea cu o prietena in autobuz de angajare si dintr-o data un domn vine la ele, le intinde o carte de vizita si se prezinta ca fiind team leader in asigurari de viata la AIG. Initial, Violeta a ignorat intamplarea dar apoi, curioasa, a inceput sa cerceteze informatii despre companie.

“Am mers pe net, am vazut ca este o companie foarte mare, puternica. Mi-a placut personalitatea lui Maurice Greenberg care pe atunci era seful companiei. Imi place ideea de a cerceta bine o companie inainte de a initia contact cu ei, e bine sa le vezi filozofia, de la manangement in jos”, subliniaza sefa Flanco.

O intrerup din povestire si, agatandu-ma de aceasta idee, o provoc sa imi spuna ce crede ea ca ar afla un om “de pe strada” daca ar cerceta compania Flanco si pe Violeta Luca, din pozitia de CEO al companiei. Ce ar sari in ochi unui client sau partener de business?

“Cineva care se uita pe CV-ul meu o sa vada o ascensiune foarte rapida si, estimez eu, o sa gandeasca faptul ca sunt foarte ambitioasa si poate ar intui ca ard etape. De fapt chiar am facut asta. In egala masura ar putea sa spuna ca imi place industria aceasta intrucat exceptand primii doi ani si ceva din asigurari, urmatorii zece-unsprezece i-am petrecut in acest mediu”, considera Luca.

Chelnerul vine si ne intreaba daca suntem gata sa comandam. Tragem rapid un ochi pe meniuri si Violeta cere o portie de paste cu fructe de mare si eu imi iau paste “Gallo Nero” cu carne. Dupa scurta intrerupere, revenim “pe subiect”.

Zeita Fortuna surade Violetei Luca

Inca de la inceputul carierei sefei Flanco i se parea “super interesant sa fii lider”, sa conduci o echipa de oameni. Inceputul anilor 2000 nu era insa cel mai bun pentru vanzarea de asigurari de viata. Oamenii erau reticenti, era greu sa-i convingi de utilitatea acestui sistem.

In primele luni nu a reusit nimic. Nu exista “piata calda”, isi lua clientii din reviste, pe atunci din Capital. Citea despre companii, suna la secretariat si cerea o intrevedere cu managerii. Tactica ar merge si astazi, crede Violeta Luca.

(Click pe foto pentru marire)

Primele trei luni nu a vandut nicio asigurare si ajunsese sa se intrebe daca ceea ce face este bine si daca merita. “Este o regula in asigurari care spune ca pe o piata emergenta la cinci clienti vizitati faci o asigurare. Or, eu vazusem foarte multi oameni si nu se intamplase nimic!”.

Perseverenta Violetei a dat roade pana la urma, si, in iunie 2000, a realizat o asigurare cuiva din Asociatia Berarilor, dintr-o intamplare. “Ei aveau o intalnire cu LG si la telefon nu au inteles AIG – au confundat numele – si, in lift, ma intreaba domnul care m-a primit daca poate sa isi ia aere conditionate cu nu stiu ce condensare. Ii raspund ca «sigur ca da! Puteti sa va luati ce vreti din banii de asigurare!». La care el s-a uitat la mine si ma intreaba…de ce am venit?!”.

M-au primit din politete. Erau cinci oameni in sala. Au ras putin de intamplare si de sistemul de asigurare, dar pana la urma Luca a reusit sa incheie o asigurare foarte mare – de fapt cea mai mare din Romania, la acea data – prima de asigurare de 5 miliarde de lei. Din pacate clientul nu a putut sa pastreze toata asigurarea intrucat avea o problema de sanatate. Actuala sefa a Flanco isi aminteste ca a primit, dupa acea reusita, o scrisoare de felicitari si de la Violeta Ciurel, fost director general la ING Asigurari (actual CEO Axa Asigurari).

Norocul Violetei Luca s-a schimbat radical dupa aceasta reusita. A inceput sa fie chemata la conferinte si sa povesteasca cum vinde ea asigurari, sa primeasca oferte. Dupa aceea, per total, a vandut catre circa 600 de clienti – secretul? Onestitatea. Nu vindea mai mult decat isi permiteau oamenii, nu “se incalcea” in schite ci pur si simplu intreba potentialul client ce nevoi are, ce este important pentru el si, in functie de acestea, explica in ce consta asigurarea de viata.

“Valorile acestea le-am pastrat – trebuie sa realizezi lucruri care fac sens pentru omul din fata ta, nu doar pentru tine. Trebuie sa fie o abordare de tip «castig-castig» pentru fiecare. In orice caz, nu trebuie sa faci rau”.

Lucrand si eu un timp in asigurari, sunt curios ce parere are Violeta Luca – conteaza mai mult carisma sau persuasiunea in acest domeniu, dar si cel actual, electroIT?

“Persuasiunea as pune-o prima data. Pe masura ce cresti, nu este bine sa ramai in zona personala pentru ca tu vinzi organizatia, ceva mai maret. Azi esti, maine nu mai esti acolo, de aceea este din ce in ce mai bine sa nu te mai vinzi pe tine insuti/insati cat alte valori, alte lucruri ce stau la baza unei idei, principiu, strategii”.

Role play: cumpara-ma, convinge-ma!

Discutia merge bine dar poate prea “lin” asa ca simt nevoia sa rup ritmul. Ii propun Violetei o provocare. Eu devin un potential partener de afaceri, poate distribuitor sau altceva, cu care Flanco si-ar dori sa faca business, sa devina partener. Am in cont sute de milioane de euro si forta internationala, background impecabil, companie serioasa. “Convinge-ma sa devin partener cu Flanco, ai un minut la dispozitie”.

O vad pe Violeta Luca surprinsa de provocare, zambeste si o simt cum isi intra in rol.

“Daca luam in calcul ca nu vrei return on investment rapid, pe termen scurt, ti-as spune ca la Flanco ai gasi o echipa foarte luptatoare, care face lucrurile corect si care mai are de imbunatatit foarte mult. Cu banii tai, ar face din retailul romanesc ceva de talie internationala, ceva care sa ramana si sa iasa, cu adevarat, in evidenta”.

De ce nu m-as duce, de exemplu, la Altex? – intreb eu, pastrandu-mi rolul de “sceptic potential partener”.

“Pentru ca Altex este intr-o faza a business-ului mai…mai putin emergenta decat este Flanco astazi, pe de o parte, pe de alta parte este un model de business mai traditionalist decat noi. Flanco este mai inovator, desi, este adevarat, facem si noi greseli”.

Ce greseli ati facut recent?

“Uneori renuntam la a duce pana la capat un proiect pentru ca nu ne plac rezultatele pe care le genereaza”.

Nu faceti simulari inainte? Aveti bani de pierdut in acest fel?

“Facem, evident. Cand e vorba de sume mari, le gandim mult in avans. Cand e vorba de idei care parvin in urma unei intalniri cu colegii, nu pe toate le probam atat de mult. Consider ca e prea mare compania pentru a putea sa mai inovezi foarte mult fara a sta sa cantaresti in prealabil. Dar nu vrem sa dam nici in latura super corporatista incat sa stai atat de mult sa cantaresti lucrurile incat oportunitatea s-a dus. Pana la urma, business-ul nu e format doar in castiguri”.

Unde plasezi Flanco intre eMag, Altex, Domo, ca viteza de reactie si adaptare la piata?

“Cred ca eMag e cel mai agil, pentru ca asa este modelul de business si apoi, ca si agilitate, am fi noi”.

La zece minute de la plasarea comenzii, chelnerul vine cu cele doua farfurii cu paste comandate, aburinde si apetisante. O intreb daca mananca picant, spune ca “uneori”, dar eu sunt singurul care toarna cu nemiluita piper si ardei iute peste paste. “Face viata mai picanta, astfel!”.

De la asigurari in industria electroIT

Un client de asigurari a intrebat-o intr-o zi daca nu vrea sa isi schimbe jobul. A acceptat, intrucat head office-ul din AIG i-a spus ca vinde bine asigurari si ca nu este ok sa ii schimbe pozitia. Ambitia actualei sefe Flanco a trimis-o pe aceasta la Whirlpool, ca si asistent de marketing.

“Nu ma speria foarte tare ca trebuie sa incep ceva de la Adam si Eva. La AIG aveam o echipa de vreo 40 de oameni, eram pregatita sa fac fata. Imi placea ca faceam lucruri noi, am fost ca «un mic burete» in perioada aceea, dupa 2002, cand mi-am dat licenta. Am invatat multe lucruri noi, dar am si dat”, povesteste ea.

Femeie intre barbati

In 2003 a trecut de la marketing la vanzari, dupa ce a castigat un concurs pentru acel post. “Eram printre putinele femei care era in acea divizie. A fost complicat pentru ca toti barbatii parca incercau sa-mi puna bete in roate, imi «incurcau/furau» marfa, sa-mi faca tot felul de sicane, sa ma pacaleasca”.

In mintea ei, atunci, si-a spus “lasa ca ajung eu sefa voastra intr-o zi!”.

“Am mai avut, in timp, probleme de a ma impune. Sunt femeie, si blonda pe deasupra! Da, oamenii au preconceptii, dar poti sa-i dovedesti cu fapte, nu cu piciorul sau cu forta”, spune Violeta Luca.

De principiu, Luca are un stil de management democratic dar daca este situatie critica, devine autoritara si directiva. Daca este ceva de creat, invita oamenii la discutii deschise, libere, sa isi spuna opinia. Nu isi propune sa fie “un manager popular”. Se considera un manager preponderent pragmatic desi daca ceva arata bine pe hartie si instinctul ii spune ca este ceva gresit, se gandeste mult pana sa accepte si sa mearga mai departe.

Rezultatele nu au intarziat sa vina – unul dintre clientii majori a fost Altex. In 2005, dupa cativa ani, s-a dus la seful ei si i-a cerut noi proiecte, ceva mai incitant sa faca in plus, sa o motiveze pentru a nu se plictisi. Din pacate, in acea perioada, nu erau astfel de proiecte.

Intamplarea face ca intr-o zi cand era in concediu in nordul Moldovei sa se intalneasca cu seful de la Marelvi, in Sucevita. Propunerea a venit pe neasteptate: “auzi, nu vrei sa vii tu si sa fii mana mea dreapta, sa lucrezi aici, cu noi?”. Tanara a realizat ca nu are nimic de pierdut, asa ca a acceptat.

Cand s-a intors la Bucuresti, avea un nou job.

Citeste si:

“A fost straniu, eram privita ca fiind «fata sefului, adusa pe pile». In fine. Am reusit sa imi castig oamenii cam in doua luni, insa. Impreuna cu echipa de acolo plus cei pe care i-am adus, am facut lucruri faine. Piata scadea in 2006 si Marelvi era pe crestere. Eu eram director executiv”.

La noul job facea naveta. Pleca la patru dimineata spre Radauti si apoi venea la Bucuresti. Dupa un an si o luna, a obosit insa si intr-o zi i s-a facut rau pe drum si si-a dat seama ca daca moare “inainte de termen” nu o sa ajute pe nimeni, asa ca, fara a avea ceva pregatit dinainte, a fost nevoita sa isi dea demisia. “Erau multe proiecte incepute pe care le lasam in aer, dar nu aveam ce face. Nici nu am reusit sa il conving sa deschida birou in Bucuresti”.

Dupa aceea a inceput sa isi caute job in Bucuresti. Era toamna lui 2006.

Intr-o dimineata s-a intalnit cu fostul sef de la Whirlpool, au baut o cafea si a venit oferta – “nu vrei sa revii la noi?”.

A fost o perioada dificila, toata lumea de la Marelvi a crezut ca totul a fost pregatit dinainte, ca voia sa afle contracte si secrete. A fost “o telenovela sinistra”.

In sase luni a ajuns director comercial la Whirlpool.

Sfaturi de management

“Trebuie sa iti faci treaba bine pentru a reusi. Munceam foarte mult, am pus cariera pe primul loc. Eu nu aveam nimic cand am venit la Bucuresti – nici pile, nici parinti care faceau una-alta, care sa aiba afaceri. In schimb am avut si am foarte multa vointa, mostenita de la parinti, un creier destul de bun si un dram de noroc”.

“Important este sa administrezi banii companiei ca si cand ar fi ai tai. Am avut bugete, in 2002, de peste 2 milioane de euro. Nimeni nu ma controla, dar intotdeauna mi-am facut treaba corect, sa fie bine brandului. Este un diferentiator, sa nu te sperii, sa muncesti constant, sa te inconjori cu oameni de incredere, eficienti, competenti. Sa te contrazica daca nu este de acord cu ceva, niciodata n-am cautat oameni comozi”, mai spune Violeta Luca, subliniind ca a fost dispusa sa sacrifice lucruri pentru rezultat.

Totodata, trebuie tot timpul sa ai mintea si ochii deschisi, sa studiezi companiile din afara, stilul de management – Fortune sau Forbes sunt doua reviste care este util sa le citesti. Mentorii sunt si ei foarte importanti. In prezent, Violeta Luca are un mentor din SUA care i-a fost sef la Whirlpool. “Imi plac oamenii care nu sunt absorbiti de puterea pe care o au. Imi doresc sa raman eu, asa cum ma stiu, indiferent unde o sa ajung”.

Defecte? Uneori, pentru ca vrea atat sa reuseasca, face unele greseli tactice. “E ca la un concurs in care iti doresti ATAT de mult sa castigi incat ratezi o saritura. Simt ca uneori mai fac si eu greseli din astea. E important sa balansezi emotiile si dorintele de succes cu pragmatismul si constientizarea faptelor asa cum sunt ele”.

Violeta destinde atmosfera printr-o scurta povestire/anecdota din copilarie.

“Cand eram mica, mama m-a dat la karting. Nu eram deloc buna. Dar deloc. Si am intrebat-o, cand eram mai mare, «de ce m-ai dat la asa ceva?». Raspunsul a fost ca trebuia sa invat si sa pierd in viata, sa plang, sa imi dau seama ca nu sunt buna la tot, nu doar sa castig si sa ma obisnuiesc doar cu gustul victoriei in viata. Era, practic, o lectie pe care am invatat-o, si inca bine”.

Cel mai ciudat interviu din cariera

A fost o perioada in care Violeta Luca a muncit peste poate, deseori dormea la birou, intinsa pe o canapea. Atunci l-a cunoscut si pe actualul ei sot, seara, intr-un bar, pur intamplator.

Cand a trecut pe segmentul comercial, Violeta Luca a trebuit sa treaca o serie masiva de interviuri cu cei din sediul central.

“Au fost oameni care au contestat decizia de a ma pune interim. Eram prea tanara, eram femeie, exista preconceptii. I-au convins si sefii mei. Apoi m-au trimis la un interviu, inclusiv cu unul dintre actionarii companiei”.

Ce urmeaza in povestirea Violetei Luca, recunosc, m-a uimit, si am lasat furculita in farfurie, sa se odihneasca.

“Am dat interviuri mai sus decat ar fi trebuit, pentru acest post. Acel actionar al companiei punea intrebari cam asa, ca tine, incrucisate, cu mai multe sensuri. Interviul a fost ceva de genul: au facut in asa fel incat m-au tinut nedormita aproape deloc timp de 24 de ore pentru a vedea daca rezist la stres si oboseala apoi la ora cinci dimineata, dupa o serie de interviuri de opt ore m-au dus intr-un birou”.

“A intrat in sala, a exclamat «aaahhh! You are Violetaaaa!!” – nu stiam ce sa cred. Apoi a urmat o serie de intrebari naucitoare si obositoare: de ce te-am pune pe tine? Cate masini de spalat ai vandut ieri? Cate frigidere ai vandut anul trecut pe vremea asta? Ce era rau la Marelvi? Ce te-a invatat mama ta cel mai bun? Ce margini ai pe nu stiu ce produs. Si a durat o ora jumatate, intrebari diferite, sarind de la una la alta, destul de solicitant! Apoi m-a condus la usa cu un zambet larg si eu, sincer, nu stiam ce sa cred, ce sa inteleg din zambetul sau”, povesteste, acum amuzata, jucandu-se cu furculita in farfurie, Violeta Luca.

Dupa seria de interviuri, a preluat o echipa de barbati.

Imediat dupa aceea, primul si-a dat demisia. In urmatoarele trei luni unii nu voiau sa vorbeasca deloc cu ea, altii ii puneau sub semnul indoielii capacitatea de a conduce si tot asa. A trebuit sa schimbe aproape jumatate de echipa.

“La Flanco nu s-a intamplat asta! Sau cel putin, nu inca!”, spune ea, zambind.

De la Whirlpool a urmat Flanco. Il cunostea pe Adrian Olteanu (fostul CEO Flanco – n.r.) de la conferinte, ca parteneri, si el i-a deschis portile si i-a facut o oferta pe care nu a refuzat-o.

“De atunci m-am simtit, intr-un fel, sub lupa. De la marketing, director executiv adjunct si acum, director executiv. Stiam de la Adrian, desi nu era ceva cert, ca as putea accede spre pozitia de CEO. Inainte de a primi aceste pozitii m-am intalnit cu Iulian Stanciu, am avut dialoguri umane cu el, deschise, nu prea tehnice, de decizi, viziune, abordare, principii, foarte mult eul meu interior. Mi-a placut pentru ca l-am descoperit mai bine, am aflat lucruri interesante, faine”.

De la un punct incolo conteaza mai mult partile umane, spontane, decat teoria – cum este el construit, ce principii de viata are, ce ar face in anumite situatii si ce nu ar face, stapanirea de sine. Conteaza daca ar face lucrurile cu orice pret. “Pentru mine este foarte importanta intrebarea daca ai calca pe un cadavru ca sa reusesti ceva. Dincolo de faptul ca daca ai face asta ai fi admirat pentru «drive-ul tau» eu consider ca trebuie totusi sa ramai om, inainte de toate”.

Cele mai “dubioase” intrebari la care a trebuit sa raspunda Violeta Luca au fost cele legate, mai mult sau mai putin direct, de faptul ca este femeie. Au fost chiar si intrebari mai intime, care au facut-o sa se simta stanjenita. A trecut insa cu bine peste toate.

Inainte de a fi numita CEO, a trebuit sa dovedeasca faptul ca poate face fata in pozitia de deputy CEO. Desi Adrian Olteanu nu a spus niciodata faptul ca se gandeste sa plece, Violeta Luca marturiseste ca banuia acest pas. “A fost natural, m-a chemat intr-o zi si mi-a spus. M-am bucurat. Am ajuns acolo unde vreau, este o companie mare”.

Prioritati la conducerea Flanco

La Flanco, Violeta Luca se concentreaza pe trei lucruri majore – capacitarea echipei, sa fie foarte buna in plan managerial si operational. “Am un program de lucru cu toata echipa de management dar si dedesubt. Sunt 100 de manageri – sefi de magazin, de zona, nu doar top. Pana la finalul anului, vreau sa livrez fiecaruia ceva care sa ii ajute in cariera si implicit pe clienti”.

“Nu ma consider niciodata vioara intai. Eu ma vad ca o rama pentru tablou, acesta din urma fiind oamenii si ei sunt in actiune, ei fac lucruri. Nu o sa ma apuc sa gandesc eu tot, sa ma consider cea mai desteapta, nu e ok. Prioritatea mea este sa ii dezvolt pe oameni”.

Violeta Luca are mana libera la conducerea firmei, desi se consulta o data pe saptamana, timp de o ora, si cu Iulian Stanciu, actionar al companiei. Practic, vorbeste doar in momentul in care ea nu este sigura ca o actiune majora ar avea un impact pozitiv. “Nu-l evit, dar nici nu-l bat la cap. Este o combinatie”.

A doua prioritate este implicarea mai eficienta la fiecare punct de contact cu clientii – atat pe site cat si in vanzarea propriu-zisa. Continuarea dezvoltarii magazinelor in zonele de testari, cresterea gamelor de produse.

A treia prioritate implica marketingul si comunicarea, incercarea de a fi mai inovativi. “Avem cateva planuri care se vor concretiza incepand cu ianuarie, or sa ne diferentieze de concurenta”.

De-a lungul discutiei noastre am observat ca Violeta Luca, atunci cand nu manca, isi tinea des mainile sub masa, intr-o pozitie aparent defensiva, desi restul posturii si vorbelor subliniau deschidere si sinceritate. Spontan, am incercat sa pun in aplicare cele invatate de-a lungul anilor dar si a lecturarii cartilor de Freud, Stekel sau Jung si am intrebat-o de ce pare ca sta in pozitie defensiva. Raspunsul m-a facut sa rad: “sincer? Nu mi-am facut manichiura, nu am apucat! Si tin mult la acest lucru!”, spune, razand, Violeta Luca. “Am, de la 20 de ani, pasiunea sa am parul facut si unghiile la fel”.

Morgan Freeman si Eliade, fata in fata cu Violeta Luca

Am terminat masa, lasand foarte putin in farfurii si am comandat doua cafele, spre final.

Am discutat de hobbyuri si filme preferate. Violeta Luca il admira pe Morgan Freeman, “pe vocea lui pot sa adorm oricand”. Apreciaza de asemenea cinematografia Europeana, cum ar fi regizorul Kieslowski (Blue ii place cel mai mult din seria Celor Trei Culori).

Daca ar fi sa aleaga sa ia masa cu un om de business, Violeta Luca ar sta fata in fata cu Larry Page, cofondator Google. “L-as intreba ceva ce ma mai framanta uneori – cum face fata unei situatii in care nu sunt lucrurile cum ar vrea el si totusi trebuie sa continue sa zambeasca, sa avanseze. De la un punct, cand esti sef peste atatia oameni, nu-ti mai permiti slabiciuni umane, neisugrante, sa te vada angajatii slab. Transmiti semnale negative”.

Pe langa Larry Page, Violetei Luca i-ar fi placut sa il cunoasca pe Mircea Eliade. “Dupa ce a scris Istoria Religiilor, au fost o gramada de speculatii. L-as intreba daca el crede ca exista un singur demiurg sau nu, indiferent de cum il denumim. Cel mai trist ar fi sa zica ca nu crede in nimic!”.

De asemenea, daca vorbim de femei, Violeta Luca o apreciaza mult pe Angela Merkel. “Imi place mult. Este puternica…este destul de senzationala, asa, prin ce a facut. Recunosc ca unele din visele mele este sa ajung Prim ministru. As schimba foarte multe lucruri, pornind de la sistemul educational din Romania care este extrem de prost”.

Pana cand a venit nota de plata am intrerupt reportofonul (sincer, eram curios sa vad daca isi schimba sau nu atitudinea atunci cand atmosfera devenea clar informala - nu s-a schimbat) si am vorbit, relaxati, despre calatorii, magazine preferate, carti si ziare.

Ne-am ridicat de la masa si, zambind, ne-am luat la revedere. "Sper sa ne revedem curand! O sa mai organizam conferinte si te astept cu drag", spune, la plecare, Violeta Luca.

In drum spre redactie, asa cum jurnalistul isi educa mintea de-a lungul anilor, am rememorat cateva pasaje din dialogul nostru de o ora si jumatate. Am ramas usor surprins sa imi dau seama ca o sa imi fie mai greu sa gasesc un titlu potrivit pentru un interviu eminamente "de atmosfera", poate din pacate mai putin obisnuit la presa locala de business.

Stiu doar, sigur, ca Violeta Luca este, precum alti tineri antreprenori/manageri, un exemplu de cum POTI reusi sa ai succes si in Romania, fara sa parasesti tara cu coada intre picioare, pentru a face bani printre straini.

Cum ti se pare povestea sefei Flanco? wall-street.ro te incurajeaza sa comentezi.

Nota de plata:

Doua ape minerale - 18 lei
Paste Galo Nerro - 34 lei
Paste cu Fructe de Mare - 34 lei
Topping (2 portii) - 6 lei
Espresso - 10 lei
Cappuccino - 12 lei
_______________
TOTAL - 114 lei