Stiam inca dinainte ca Paunescu apreciaza aventura (pana la urma antreprenoriatul ESTE o aventura!), ca a urcat recent in Himalaya si ca ii place “sa traiasca extrem”. Totodata insa, nu ii place sa epateze, “sa iasa in fata”, sau sa ofere multe declaratii in presa, lucru care il face cu atat mai interesant.

Am ajuns cu zece minute mai devreme la restaurantul La Cantine de Nicolai si, dupa un tur de orizont cu ochii prin local, l-am zarit pe Catalin (facandu-mi jovial cu mana) undeva la o masa, afara. Imbracat la costum, zambitor, ma saluta si schimbam cateva amabilitati “de spart gheata”. Este de acord cu mine ca ar trebui, in tara numita Romania, sa fie mai multe restaurante cu nume autohtone precum “Bufnita”, “Hanul Ancutei” sau “La Mama”. “Intr-adevar, parca sunt prea multe restaurante cu nume italienesti, frantuzesti, spaniole. Unele chiar nu au nici macar meniu in limba romana! Eu sunt nationalist”, marturiseste el.

Ce am remarcat inca de la inceput la Catalin a fost faptul ca are o abilitate deosebita de a se apropia de interlocutor printr-un “truc” foarte simplu, dar pe care multi il ignora – a spune pe nume, in cadrul frazelor, omului din fata sa. De-a lungul a o ora si trei sferturi a avut grija, natural, sa imi spuna “Alex” in anumite fraze cheie, acolo unde dorea sa puncteze ceva important.

“M-am nascut alergand!”

Inainte de a comanda ceva de mancat, pana sa trecem la “lucruri serioase”, Catalin Paunescu alege sa imi povesteasca despre cele doua saptamani petrecute de el in Kilimanjaro si apoi in safari. “Am uitat cravata, pantofii de business si le-am inlocuit cu bocanci si slapi. Apoi, cand am intrat iar in armura corporatista…a fost foarte complicat”, povesteste el. Tine sa imi spuna ca are un motor pe care, din cand in cand, mai ales seara cand se elibereaza strazile, se da. Nu prea are timp insa, chiar de a incercat “sa intinda cat mai mult” de cele 24 de ore.

“Lupta cu muntele este incredibila si atunci cand ajungi in varf ai o senzatie fantastica, speciala. Pot face o paralela cu business-ul intrucat este vorba de munca, perseverenta, dar si un dram de sansa. Cu exceptia loteriei, nu prea exista lucru care sa se faca fara munca si perseverenta!”, spune el.