Saptamana aceasta l-am invitat pe Stefan Nanu, directorul Trezoreriei romane, la unul din deja cunoscutele interviuri Wall-Street Lunch. In fata mea, un angajat din aparatul de stat total atipic fata de imaginea pe care acestia o au in general: un finantist relaxat, din noua generatie, care nu a lucrat niciodata in privat si a carui infatisare imi aduce aminte de… Raducioiu.
Restaurantul ales a fost Argentine, de pe malul lacului Herestrau, o locatie in care sushi-ul si friptura sunt felurile de baza.“Am mai fost aici si imi place foarte mult sushi-ul si mancarea japoneza. In SUA, unde mancarea este in general proasta, mancam foarte mult sushi si friptura – sunt un carnivor inrait”, isi explica alegerea seful Trezoreriei.
Stefan Nanu, 40 de ani, a reprezentat Romania la sediul din Washington al Bancii Mondiale (BM) intre 2009 si 2013. Anterior, el ocupase tot functia de director al Trezoreriei statului.
Ii cer sa imi povesteasca despre perioada petrecuta in SUA si diferentele dintre munca in Romania si cea de acolo. “Cand am plecat din Romania la Washington, pentru a lucra in cadrul Bancii Mondiale, am crezut la inceput ca m-am dus in vacanta. Diferenta de mod de lucru si solicitare era imensa in sensul bun. La BM aveam program de lucru clar, de la 9:00 pana la 17:30 – 18:00, pauza de pranz de la ora 13:00 cand daca incercai sa iei liftul in sens opus te darama valul de oameni care ieseau, in timp ce in Romania vin la lucru la 7:30 – 8:00 si plec la 20:00, muncesti 12 ore. Apoi, diferenta de predictibilitate era imensa. In SUA aveam agenda stabilita pe doua-trei luni fara sa mi se modifice nimic. La Finante… agenda este extrem de volatila, in fiecare zi se modifica ceva sau trebuie sa deleg pe altcineva in locul meu”.
Citeste si:
Oamenii sunt mai relaxati in SUA fata de Europa… exista si aceasta diluare a nationalitatilor si a orientarilor religioase; de Craciun nici nu stiai daca sa le urezi ‘Merry Christmas’ sau mai bine sa le spui “Happy holidays”, ca sa nu superi pe nimeni. De sarbatori simteai ca esti strain
Viata in SUA
Povesteste apoi ca cel mai mult in acea perioada i-a lipsit viata sociala din Romania. “Simteai ca esti strain de sarbatori, cand nu aveai prietenii si familia aproape. Oamenii sunt mai relaxati fata de Europa, dar relatia de prietenie e diferita… exista si aceasta diluare a nationalitatilor si a orientarilor religioase; de Craciun nici nu stiai daca sa le urezi ‘Merry Christmas’ sau mai bine sa le spui “Happy holidays”, ca sa nu superi pe nimeni. Mi-a fost dificil din punctul acesta de vedere mai ales pentru ca sunt un tip deschis, care are multi prieteni”.
Citeste si:
Plaja in SUA? E practic rezervatie naturala! Nu poti sa cumperi o bere, nu e nicio terasa, nu gasesti nicio “distractie” pe plaja, spune Stefan Nanu. “La noi in Romania, si nici nu vorbesc doar de Vama, plaja o asociezi in primul rand cu modul in care te distrezi. In SUA te duci sa faci plaja, sa inoti si atat. Sunt insa si locuri foarte frumoase de vizitat. Oricui i-as recomanda sa vada canioanele sau sa mearga pe Route 66; sunt niste peisaje superbe”, mentioneaza el.
Ii cer apoi sa imi descrie pe scurt cateva orase si state vizitate:
Las Vegas? Este interesant de vizitat mai ales pentru a vedea unde poate sa ajunga kitsch-ul maxim. “E frumos sa stai trei-patru zile, toata lumea merge sa se distreze, sa joace, sa se puna ‘in cap’. Vegas-ul e o industrie imensa de consum si divertisment”.
Citeste si:
California? “Cel mai mult mi-a placut California. San Francisco este orasul meu preferat, are un iz mediteranean, este un mix foarte interesant de culturi”.
Washington? “Atipic fata de alte orase din State. Nu are zgarie-nori, este un oras international de functionari datorita tuturor institutiilor straine care au sedii acolo. Este un oras ‘verde’ in care nu simti presiunea unei mari metropole, precum New York sau Los Angeles. Este un oras foarte bun pentru familie”.
New York? “Este al doilea oras pe care il prefer din SUA. Recomand oricui il viziteaza sa mearga la un show pe Broadway si, de asemenea, as recomanda vizitarea unor zone precum Greenwich Village, care sunt mai putin frecventate de turisti decat obisnuita zona comerciala Times Square – Central Park”.
Citeste si:
Cel mai mult mi-a placut California si San Francisco. (...) Las Vegas? Este interesant de vizitat mai ales pentru a vedea unde poate sa ajunga kitsch-ul maxim
Cum ajunge un student de cibernetica la ASE sa conduca Trezoreria statului?
In afara de experienta din SUA, de la Banca Mondiala, Stefan Nanu a lucrat numai in aparatul de stat romanesc, primul job, in 1998, fiind cel de expert in cadrul Directiei generale a finantelor publice externe, serviciul Balanta de plati si ajutoare externe nerambursabile. Intr-un asemenea context ii adresez intrebarea logica: de ce nu a lucrat niciodata in mediul privat?
“In perioada in care am lucrat la stat am primit oferte din mediul privat insa niciuna nu m-a incantat atat de mult inca sa ma convinga sa plec. Da, categoric as lucra si in mediul privat, am deja 15 ani de experienta in sectorul public. Mi-ar placea si cred ca voi face acest pas la un moment dat. Au fost diferite motive pentru care nu l-am facut… de exemplu la intoarcerea mea de la Banca Mondiala era si o chestiune de loialitate fata de Minister si Guvern care m-au trimis acolo”, spune Stefan Nanu.
Citeste si:
“Dar o cariera politica?” Il intreb gandindu-ma la perspectiva unei persoane care a stat destul de mult timp inconjurat de ministrii si secretari de stat cu carnet de partid.
“Nu, nu am fost membru de partid si nici nu mi s-a propus.Ce-i drept si eu mi-am exprimat de mai multe ori pozitia fata de ministrii cu care am lucrat cum ca nu sunt interesat de o cariera politica. Stiau foarte bine care era pozitia mea in cazul unei propuneri. Nu stiu sa joc rolul de politician. Am stat mult timp langa oameni inregimentati politic, am vazut oameni ridicati, coborati, care au avut probleme si pur si simplu nu cred ca ma potrivesc”, explica Stefan Nanu.
Citeste si:
Nu am fost membru de partid si nici nu mi s-a propus. Nu stiu sa joc rolul de politician. Am stat mult timp langa oameni inregimentati politic, am vazut oameni ridicati, coborati, care au avut probleme si pur si simplu nu cred ca ma potrivesc
Si totusi cum ajunge un tanar absolvent de Cibernetica la ASE sa treaca de pe bancile facultatii imediat in Ministerul Finantelor si apoi sa conduca Trezoreria?
“Dupa ce am terminat facultatea eram foarte hotarat sa lucrez in mediul privat, sa castig bani si sa am o cariera solida. O cunostinta mi-a spus ca se faceau angajari in sectorul de stat-finante; mi-a spus ca sunt multe tranzactii pe piete externe, chestii de banking si trezorerie si poate fi mai interesant mai tarziu, asa ca in cele din urma mi-am zis ca merita sa incerc. In '98 a fost un mare val de angajari de tineri in Finante; la acel moment a fost o reforma institutionala deoarece datoria Romaniei era administrata de doua directii, in functie de destinatia emisiunii de titluri, adica daca se facea pe piata interna sau pe o piata externa”.
Despre salarii la stat si criza: "Ma bucur ca am trecut prin criza financiara"
Discutia aluneca apoi spre partea tehnica despre functionarea trezoreriilor si diferentele din Romania si celelalte state europene la acest capitol. Una dintre aceste diferente consta in faptul ca anumite tari au hotarat chiar sa aiba un nivel de salarizare diferit pentru angajatii trezoreriei in comparatie cu celelalte agentii de stat, astfel incat situatia sa fie comparabila cu mediul privat.
“De ce? Pentru ca daca in acea agentie ai oameni care vin mereu in contact cu bancile si investitorii, si ii platesti la o zecime fata de piata, mai devreme sau mai tarziu ai de infruntat riscul de a ramane fara personal; si la noi au mai plecat oameni”.
Evident, trebuie sa il intreb cat de bine sunt platiti angajatii din Trezeoreria statului, mai ales in comparatie cu cei din banci?
Daca comparam salariul meu cu salariul unui sef de banca, diferenta este enorma.Totusi, functiile de executie din bancile romanesti nu sunt remunerate cu salarii extraordinare in comparatie cu cele de la stat
"La nivel de functii de executie, diferentele nu sunt foarte mari, insa la nivel de management diferenta este uriasa. Daca comparam salariul meu cu salariul unui sef de banca diferenta este enorma. Functiile de executie din bancile romanesti, daca de exemplu vorbim de un om dintr-o directie, nu sunt remunerate cu salarii extraordinare, in orice caz nu cu mult mai mult in comparatie cu un angajat la stat”, mentioneaza Stefan Nanu, care se grabeste totusi sa adauge faptul ca la stat – in cazul unei trezorerii sau a unei agentii de management a datoriei, exista atractia carierei.
“Ai anumite oportunitati de cariera pe care sectorul privat s-ar putea sa nu ti le ofere. Expunerea este alta. Ca director al Trezoreriei esti expus la multe lucruri pe care un director de trezorerie de banca nu le intalneste: vorbim de lucruri ce pleaca de la activitatea de management a datoriei, la puncte de vedere in diferite scheme financiare si mijloace de sprijinire a unor sectoare. Ca sa nu mai vorbesc de situatiile in care treci printr-o criza financiara globala…”.
La startul crizei financiare in Romania, in 2008, Nanu conducea de asemenea Trezoreria, abia in 2009 el fiind desemnat sa reprezinta tara in cadrul Bancii Mondiale. Povesteste ca in perioada crizei Trezoreria a trecut prin situatii dificile, fiind nevoita la un moment dat sa foloseasca valuta din privatizare in loc sa se imprumute foarte scump in lei, rezerva fiind reconstituita mai tarziu, cand Romania a avut un acces mult mai bun in piata. “Totul ar fi fost mult mai greu daca nu se lua decizia politica de a avea acordurile de finantare cu institutiile internationale, care au fost vazute de investitori ca o plasa de siguranta. Din cauza volatilitatii pietelor, in 2008-2009 s-ar fi pus problema daca putem sa executam tranzactia atunci cand vroiam sa iesim pe pietele internationale cu eurobonduri”.
Ma bucur ca am trecut printr-o criza globala; e posibil ca multi economisiti sa nu traiasca un astfel de moment intr-o viata intreaga
A fost un moment stresant, dar interesant din perspectiva trezorierului, adauga el. “Eu ma bucur ca am trecut printr-o criza globala; e posibil ca multi economisiti sa nu traiasca un astfel de moment intr-o viata intreaga”, mentioneaza Nanu, care apoi a avut sansa de a trece prin criza si din perspectiva unui reprezentant la Banca Mondiala.
In cadrul BM tarile sunt grupate pe asa-numite “constituente”, iar un actionar mic precum Romania (0,3% din capital) se asociaza unei constituente condusa de o tara cu o participatie mai ridicata, dar nu suficienta pentru a fi un constituent unic, precum Germania (cca 6%), care are statutul de “single country constituency”. Romania se afla in constituenta olandeza (Olanda detine 2,45%), compusa din 13 tari.
“Noi in cadrul BM alternam cu Ucraina pozitia de director executiv supleant la fiecare 2 ani, iar cand nu avem aceasta pozitie, avem pozitia de advisor. Eu am ocupat pozitia de advisor, dupa care am avut si sansa sa ocup 2 ani functia de director supleant, care mi-a dat sansa sa stau uneori in board-ul Bancii Mondiale, cand oficialul olandez lipsea”, spune Nanu. “A fost o experienta interesanta deoarece in Banca Mondiala interesele sunt multiple, uneori conflictuale, in functie de interesele fiecarei tari. Deciziile se iau prin consens, nu se ajunge niciodata sa se voteze”, continua el sa explice.
Il intreb daca a asistat vreodata la blocaje efective in sedintele de board ale Bancii Mondiale. Evita cuvantul “blocaj” si prefera sa spuna ca au fost “subiecte care au necesitat efort pentru aducerea unei mai mari majoritati de o anumita parte”. Cele mai incinse discutii din timpul mandatului sau au fost pe asa-zisul subiect de “voce”.
“’Vocea’ inseamna practic structura actionariatului Bancii Mondiale – cat detine fiecare tara. Datorita dinamicii economiei, cu tarile BRICS in special castigand tot mai mult teren, au aparut discutii despre faptul ca actionariatul BM nu mai reprezinta exact economia globala. Practic vorbeam de dorinta tarilor dezvoltate de a pierde cat mai putin si de dorinta tarilor care au crescut puternic in ultima perioada de a fi reprezentate cat mai bine”.
Il intreb daca s-ar mai intoarce sa lucreze in Banca Mondiala iar raspunsul este unul diplomat: “Pozitia pe care am ocupat-o eu reprezinta un privilegiu mare care ar trebui oferit cat mai multor persoane datorita expunerii de care beneficiezi. (…) Poate doar la finalul carierei pe o pozitie de operatiuni”.
In tribunele Giulestiului, intalnirea cu George Copos si "miuta" cu fotbalistii Rapidului
Spre finalul pranzului aflu ca este un suporter impatimit al echipei de fotbal Rapid Bucuresti, asta desi s-a nascut in orasul Breaza, din judetul Prahova. Si avand in vedere ca este un finantist de cariera, discutia nu avea cum sa nu ajunga la insolventele din sportul romanesc, inclusiv cea din cazul Rapid.
“Este o ‘boala’ generala. Marea problema e ca fiecare echipa depinde de un singur om. Uita-te la Astra cu Ioan Niculae, Copos cu Rapidul, chiar si echipa de handbal a Oltchimului cu Constantin Roibu. In strainatate exista practica de avea o companie in spatele clubului, insa la noi probabil nu este posibil din cauza transparentei reduse – companiile nu stiu in ce se baga”.
Revine la un ton mai optimist si imi povesteste ceea ce el descrie a fi “una dintre cele mai placute suprize pe care le-a avut in viata”.
Pentru mine, ca suporter al Rapid, era ceva ireal sa merg cu echipa, sa stau cu ei in hoteluri, sa ii trag la poarta lui Lobont, sa il vad pe Mircea Lucescu zi de zi, sa dau mana cu el
“In facultate aveam carnet de membru in asociatia suporterilor. La un moment dat, imi aduc aminte ca era o zi premergatoare Pastelui, Rapidul avea meci cu CSM Resita, iar in pauza meciului s-a organizat o tombola unde premiu era o excursie cu echipa in strainatate. La pauza, Rica Raducanu a facut extragerea si numele pe care l-am auzit era… Stefan Nanu. In acea perioada Stefan Nanu era chiar un fundas de la Rapid. In public… unii oameni nemultumiti care credeau ca extragerea a fost ‘aranjata’ pentru a castiga un apropiat al lui Nanu.
M-am dus la un jandarm, i-am spus ca sunt castigatorul si l-am rugat sa ma ajute sa ajung cumva pe gazon, unde eram chemat, fara sa ma vada lumea suparata. In cele din urma am ajuns pe teren unde erau Rica Raducanu si George Copos si am reusit sa imi revendic premiul”, povesteste zambind suporterul Rapidului, in prezent directorul Trezoreriei.
“Cateva luni mai tarziu, vara, tocmai imi luasem licenta si abia asteptam sa imi iau 3-4 luni de vacanta, nici nu ma gandeam la angajare. Am fost surprins cand m-au sunat si mi-au spus ca merg cu echipa in cantonamentul din Austria. Pentru mine, ca suporter, era ceva ireal sa merg cu echipa, sa stau cu ei in hoteluri,, sa ii trag la poarta lui Lobont, sa il vad pe Mircea Lucescu zi de zi, sa dau mana cu el. A fost una dintre cele mai placute surprize din viata mea. Erau si jucatorii tineri care au devenit foarte cunoscuti, Lobont, Pancu, Iencsi care imi vorbeau cu ‘dumneavoastra’ desi aveam 22-23 de ani; erau foarte respectuosi”, isi aduce aminte Stefan Nanu.
In final, finantistul spune ca in putinul timp liber inca se mai duce la meciuri, sau chiar si sa joace fotbal, insa mult mai rar. Planurile de concediu? “Mai nou ghidate de baiatul in varsta de 6 ani”, raspunde el zambind.
Ce am consumat:
Supa Miso
Sashimi set
Muschi de vita
Piure de cartofi
Apa Minerala
Foto: Mircea Dragos Photography
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
