Consider ca societatea din Romania inca se lupta cu reponsabilitatea. Si, in special, cu asumarea responsabilitatii. Foarte rar, chiar si in comportamentul de zi cu zi, aud oameni spunand : ”Da, ok.. a fost vina mea. Voi face tot ce pot sa repar lucrurile..” Stiti foarte bine la ce ma refer. Acel tip de asumare reala..cu privire in ochi, voce sigura si tot tacamul.
Din pacate, de cele mai multe ori, preferam sa ne ascundem in spatele unor scuze ciudate, in spatele unui monitor sau in spatele unor functii.
Mai mult decat atat, fuga de responsabilitate poate fi observata in situatiile mult mai serioase, in relatia dintre organizatii si publicul lor.
In ultimele 2 saptamani au avut loc 2 evenimente interesante si suficient de grave. La unul dintre celebrele complexe de ape termale din Bucuresti, un baietel de 8 ani si-a rupt dintii in timp ce utiliza un tobogan de apa. S-a pornit o ancheta, a existat si o reactie din partea organizatiei. Nu vom discuta despre reactie, desi ar fi cateva aspecte importante de mentionat. Ceea ce m-a surprins insa a fost lipsa unei fete. Practic, nu a iesit nimeni sa isi asume situatia, sa explice, sa ofere certitudini ca astfel de evenimente nu vor mai avea loc. Cum putem numi acest comportament altfel decat fuga de responsabilitate.
Citeste si:
In aceeasi nota, unul dintre marile lanturi de magazine s-a aflat intr-o situatie delicata. Un soarece a fost filmat plimbandu-se peste bucati de carne. Din nou a existat o ancheta si un raspuns pe care nu il voi analiza acum. Dar, urmand exemplul complexului de ape termale, nu a iesit nimeni care sa isi asume sau sa ofere certitudini. Sigur, din mesajul lor am inteles ca acorda o importanta deosebita situatiei. Dar exista vreo dovada in acest sens? Putem fi 100% siguri ca de maine vor implementa o serie de proceduri care sa evite astfel de situatii? A iesit cineva care sa ne priveasca in ochi si sa ne explice ce se va intampla? Sau care sa ofere si dovezi in aceasta directie?
Bineinteles ca nu..
Si acum vin si va intreb: Cata siguranta poate transmite un simplu mesaj, in lipsa unei fete si in lipsa unor dovezi cum ca ceea ce transmite organizatia chiar se si implementeaza? Putem fi macar 80% siguri ca nu vom gasi o alta situatie in care un alt soricel se va plimba pe produsele magazinului? Produse pe care noi urmam sa le cumparam si gatim. Putem fi macar 80% siguri ca nu va exista alt baietel care sa-si rupa dintii pe tobogan?
Citeste si:
Desi situatiile sunt delicate si foarte serioase, nimeni nu pare a-si asuma responsabilitatea. Mai mult decat atat, impresia lasata e de..nepasare. Pare acea stare de confort ce se bazeaza pe multitudinea de clienti existenti. Dar pana cand va merge asa? In istorie au existat organizatii mai mari decat cele despre care vorbesc mai sus care au fost afectate puternic de crize de imagine. Inclusiv din punct de vedere financiar.
Deci, pana unde va merge indiferenta fata de situatii ce ne pun in pericol? Cand vor constientiza ca rolul lor este de a ne oferi cele mai bune servicii?
Si merg si mai departe: Daca unul dintre copiii lor ar fi mancat o bucata de carne pe care s-a plimbat un sobolan? Daca unul dintre copiii lor si-ar fi rupt dintii pe tobogan? Ar fi fost la fel de indiferenti? Nu ar fi asteptat ca cineva sa iasa in fata si sa-si asume, oferind siguranta si incredere? Eu sunt convins ca da...
Citeste si:
Ideea din spatele acestui articol este simpla: totul porneste de la relatia cu publicul relevant. Totul porneste de la perceptia publicului. A sosit timpul ca liderii companiilor sa inteleaga ca aceasta perceptie poate ridica sau, la fel de usor, dobori o organizatie.
Sursa foto: Shutterstock / fizkes
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
