Clădirile consumă în jur de 40% din energie în UE, iar în jur de trei sferturi dintre ele sunt vechi și ineficiente. De aproximativ două decenii, România a demarat programe de eficiență energetică, dar pentru mulți, acestea au rămas la nivelul de anvelopare și schimbare a tâmplăriei. Expertul în eficiență energetică integrată Andrei Ceclan, lector la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, explică cum a evoluat acest proces și la ce ar trebui să ne uităm în clipa de față în acest domeniu.
Clădirile sunt unul dintre cei mai mai consumatori de energie la nivel european, responsabile de 40% din consumul final de energie din UE. În plus, generează 36% din emisiile de gaze cu efect de seră legate de energie. La nivelul țării noastre, 93% dintre clădiri sunt construite până în 1990, fără standarde actualizate de eficiență și nerenovate de decenii bune, astfel că pierderile de energie sunt aproape duble față de cât ar fi necesar ca să asigurăm confortul termic, conform cifrelor ACUE. Dincolo de efectul asupra climei, românii și europenii aruncă practic banii pe energia care se irosește prin ziduri, pereți, ferestre și acoperișuri.
Polistirenizare și renovare aprofundată
”În urmă cu 20 de ani, când în România abia se începea să se vorbească serios despre eficiență energetică, a renova o clădire însemna s-o zugrăvim frumos și, în cel mai bun caz, să-i schimbăm ferestrele”, spune Dr. Ing, Andrei Ceclan. ”Apoi a început masiv fenomenul de polistirenizare”.
Aceasta este absolut necesară, explică expertul, și a avut impact imediat în factura de energie, mai ales când ”polistirenizarea” s-a combinat cu schimbarea tâmplăriei. Cum majoritatea clădirilor publice sunt cele din sectorul educației, școlile au avut cele mai mai beneficii de pe urma reabilitării termice.
De câțiva ani s-a trecut la ceea ce specialiștii numesc renovare majoră sau aprofundată. Acesta a fost momentul când paradigma s-a schimbat, după ce s-au constatat efectul negativ al izolării clădirii, pe lângă cele benefice: stricarea calității aerului interior.
”Calitatea aerului interior într-o sală de clasă înseamnă respirația copiilor, care mai înseamnă și dioxid de carbon. Acesta se acumulează și ne face să să ne simțim obosiți”, spune Andrei Ceclan. ”Când predam, era supărat că îi vedeam pe studenți căscând, credeam că nu se concentrează, nu-i interesează. De fapt concentrația de CO2 ne face să căscăm, fiindcă nu avem aer, și să ne pierdem concentrarea. Iar lucrul ăsta se întâmplă în majoritatea sălilor de clasă.”
Foto: ACUE
Ledizarea care ne strică vederea
Din acest motiv, la ora actuală cheltuielile eligibile pentru finanțare cuprind și sisteme tehnice, adică poate fi finanțată și ventilarea. Renovarea aprofundată presupune și astfel de sisteme, prin care aerul să fie împrospătat constant, dar și climatizare. O situație întâlnită des în clădirile publice este cea în care e prea cald pe fațada sudică și prea frig pe cea nordică afirmă expertul, într-un workshop al proiectului „Eficiență Energetică în case inteligente, clădiri inteligente și rețele inteligente” desfășurat de ACUE.
Pe lângă calitatea aerului și confortul termic, iluminatul este o altă problemă. ”Odată cu renovarea s-a petrecut și un fenomen numit ledizare”, afirmă Andrei Ceclan. ”Din păcate, deseori se face fără proiectare adecvată și păstrăm nivelul de iluminare cu un consum redus la jumătate dar fără să fi crescut confortul luminos”.
Nivelul de iluminare pe banca elevului trebuie să fie de 500 de lucși, dar măsurătorile specialiștilor au arătat că în multe săli de clasă din România nivelul de iluminare nu depășește 100-150 de lucși, inclusiv după ”ledizare”.
”Punem în draci panouri fotovoltaice peste tot”
Dacă în trecut încă eram la stadiul de pus polistiren pe clădiri, între timp s-a ajuns la conceptul de nZEB (”Nearly Zero-Energy Building”). Acest ”aproape egal cu zero” înseamnă de fapt 80-100 kWh pe metru pătrat. NZEB presupune etanșare, deci și ventilare mecanică cu recuperare de căldură, fiindcă altfel nu vom avea aer proaspăt.
Un fenomen care a devenit mai proeminent în România de anul trecut este cel al ”fotovoltaicizării - adică punem în draci panouri fotovoltaice peste tot, și asta e foarte bine”, spune Andrei Ceclan. El avertizează însă că fondurile pentru instalarea de panouri solare ar trebui alocate ”mai cu cap” – de exemplu, să se finanțeze și stocarea de energie.
Dacă panourile fotovoltaice ne ajută să devenim independenți energetic, următorul pas sunt clădirile inteligente, cu sisteme de management al energiei care controlează automatizat, cu cât mai puțină intervenție din partea factorului uman.. Aici unul dintre cele mai bune exemple din România este în campusul universității Valahia din Târgoviște.
Renovăm o clădire nu doar ca să reducem factura, ci în primul rând să trăim mai bine în ea, să ne simțim mai bine, să asigurăm copiilor condiții mai bune.
Andrei Ceclan, expert eficiență energetică integrată
Contoare inteligente și tarife diferențiate pe ore
”Suntem într-un moment al evoluției renovărilor în care trebuie să ne dăm seama că în primul rând contează să creștem confortul interior, după care să transformăm aceste clădiri pe care le vrem cu un necesar de energie cât mai redus, să le facem pasive din acest punct de vedere”, afirmă Andrei Ceclan. ”Dar trebuie să le facem și active în raport cu rețelele care le alimentează cu energie și în care dăm energie”.
Practic e măsură ce tehnologizăm clădirile prin adăugarea de sisteme numite, cunoscute drept HVAC, e nevoie să conștientizăm că trebuie să devenim utilizatori activi de rețea. Adică trebuie să știm cât și când și cum producem, stocăm și consumăm energie, spune expertul de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Smart-meteringul (introducerea de contoare inteligente de energie) însoțit de tarifarea diferențiată pe ore, va fi esențial pentru a putea gestiona fluxurile energetice, în contextul în care în sistem intră tot mai multă energie volatilă din surse regenerabile.
Economie de 6 miliarde de lei anual
Care sunt dimensiunile problemei? Potrivit datelor ACUE, avem aproape un sfert de milion de clădiri publice al căror consum este peste 200-250 kWh pe metru pătrat, când media recomandată la nivelul UE este de 140. Dacă s-ar atinge consumul recomandat pe metrul pătrat numai în clădirile publice, economia ar fi de 6 miliarde de lei pe an. La clădirile rezidențiale, dintre care 90% sunt nerenovate, locatarii ar putea economisi până la 44% din costul facturilor prin măsuri de eficiență energetică.
E complicat însă să aplici astfel de politici, care au nevoie de termene lungi. De pildă, în ritmul actual de reabilitare termică, pentru a termina doar blocurile din București ar fi nevoie de 80 de ani și 16 miliarde de euro. Între timp, s-ar putea trece la următorul pas, instalarea de panouri solare pe blocuri, care astfel să devină comunități energetice. Un proiect de acest există, momentan, în sectorul 1.
”Am început să facem eficiență energetică anul trecut, odată cu criza prețurilor la energie. Vrem să o facem în contextul ambițiilor și angajamentelor privind combaterea schimbărilor climatice. Ce nu e bine să facem să o luăm prea pe repede înainte și nici să nu ne îmbătăm de cap sub presiunea amenințărilor că mâine se termină lumea”, conchide Andrei Ceclan.
Sursa foto: Primaria Sectorului 4In lipsa unui acord scris din partea InternetCorp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Scurtă istorie a eficienței energetice la români: de la ”polistirenizare” la ”fotovoltaicizare”.
