Vedem tot mai multe cazuri de gropi ilegale de gunoi, arderi de mașini, râuri transformate în depozite de deșeuri. Toate par indiciile unei economii ”la negru” a deșeurilor. Cât de mare e însă aceasta și cum funcționează? Vine cu explicații expertul de mediu Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii de Mediu, instituția abilitată să pună capăt unor astfel de situații.
Economia gunoiului există deoarece ”vorbim despre poluare și deșeuri generate de milioane de oameni. Din primele zile, un bebeluș consumă niște produse, generează niște deșeuri, chiar dacă o face prin intermediul părinților. E un consumator și un generator de deșeuri. Până când murim generăm deșeuri și impactul acesta crește cu cât crește puterea de cumpărare”, explică Octavian Berceanu, într-un interviu wall-street.ro.
Cifra de afaceri a industriei ilegale a gunoiului
În mod normal, aceste deșeuri ar trebui să intre în economia circulară, unde ar putea genera PIB, locuri de muncă, dar și materii prime secundare. În România, însă, ele intră mai ales într-o economie subterană, în lipsa unei legislații și a unor mecanisme eficiente.
”Labirintul acesta de a scăpa de deșeuri e lăsat la latitudinea fiecărei primării de localitate - sau de sector, în București. Generăm volume mari, care până acum nu au fost măsurate, fiindcă nu există sistem de măsurare, dar care produc mulți bani negri - și unii specialiști spun că vorbim de un miliard de euro. La fel ca suma generată de industria lemnului la negru”, explică Octavian Berceanu.
Cum s-a ajuns la această cifră, în condițiile în care, oficial, economia circulară din România ar fi legată de 10-12 miliarde de euro, potrivit unui raport citat și de Ministerul Mediului? ”Sunt informații speculative, dar ne uităm cât produc alte țări și cât producem noi. În București producem deșeuri peste media europeană, vedem care sunt costurile într-un oraș ca Madrid, ne uităm la București și putem echivala cumva sumele acestea”, spune fostul șef al Gărzii de Mediu.
Cine câștigă din gunoiul aruncat la întâmplare
În mpd normal, ar trebui să sortăm deșeurile iar apoi primăria să concesioneze unor terți preluarea lor, după care să fie scoase pe o bursă a deșeurilor, de unde municipalitatea să ia, practic, bani pe ele. Acești bani s-ar putea regăsi apoi fie în investiții, fie în taxe locale mai mici. Deșeurile ar ajunge și ele în economia circulară și ar aduce investiții, locuri de muncă, PIB, noi tehnologii.
Însă tot acest ciclu nu este funcțional în România. Dimpotrivă, avem mari depozite ilegale și zeci de mii de camioane care trec cu deșeuri fără a fi oprite.
”În realitate, deșeurile sunt aruncate aiurea chiar și în București, care ar fi putut să fie marele generator de profit din acest punct de vedere. Ele sunt duse pe o groapă și noi suntem taxați în baza unor volume calculate, dar care, de cele mai multe ori, nu au legătură cu realitatea. Unii aruncă mai mult, alții mai puțin. Se împart de-a valma niște cheltuieli pe care nu le poți urmări, care pot fi umflate și au fost umflate de-a lungul timpului iar noi plătim.”
Cazul uleiurilor minerale uzate
Un exemplu al modului în care funcționează această economie este legat de uleiurile minerale uzate. Acestea ar putea fi rafinate sau procesate pentru a reveni în economie. O directivă europeană în acest sens există încă din 2008, dar în România, transpunerea ei în practică e mai degrabă o provocare, ne spune Octavian Berceanu.
Citește și: În materie de deșeuri, stăm pe o mină de aur, dar facem de fapt munți de gunoi
”Uleiurile minerale uzate sunt un fel de deșeu periculos, or noi le găsim arzând prin sobe prin București, asta am constatat cu Garda de Mediu. S-a dezvoltat o întreagă piață: legislația spune că trebuie să le predea către o companie care le neutralizează sau le transformă în materie primă, și prin filtrare, intră iar pe piață și sunt utilizate cu aditivi. Or noi le găsim pe o bursă neagră, în cisterne, pe diferite site-uri unde vedem anunțuri precum «vând cisternă cu ulei, 1,5 lei litrul». Or nu e un carburant alternativ. Avem legislație europeană în acest sens, dacă era transpusă în practică, eram o țară exemplară.”
De ce se ard mașini vechi în România
O altă situație, tot mai mult discutată, este cea a arderilor ilegale de mașini de lângă București. De ce se ard mașini, când ar putea intra în economia circulară? Fiindcă, de fapt, acest proces e foarte profitabil - însă ”la negru”.
”Ca proces tehnologic, de exemplu, intră în România 1.000 de automobile second hand, plus ale noastre scoase din uz. Ele ajung la o companie legală sau ilegală de descompunere, acolo carcasa este scoasă, sunt elemente de carcasă sau piese care pot fi vândute pe piața SH, la negru, pentru că nimeni nu îți dă garanție. Se vând aceste piese pe piața neagră, caroseria merge în Turcia, la fier vechi, dar elementele - cotiere, bord, canapea, scaune - acestea conțin și fier și plastic, mai sunt și cabluri, și cumva trebuie neutralizate.”
Potrivit lui Octavian Berceanu, cam 500 de autoturisme sunt dezmembrate ilegal în fiecare zi în România, iar câștigul mediu net este de 500 euro la fiecare mașină. Fără a mai lua în calcul autocare și alte autovehicule ce trec prin acest proces, se ajunge la 100 de milioane de euro pe an.
Opacitatea autorităților menține o economie neagră, subterană, extraordinar de puternică, influentă și bănoasă, a dezmembrărilor auto.
Octavian Berceanu, expert de mediu
Alte ”economii” rezultă din faptul că plasticul e incendiat - ilegal și cu consecințe grave. Și asta deoarece un kilogram de ABS ars este de 4.500 de ori mai toxic decât unul lemn ars. Însă, cum în alte țări neutralizarea unei tone de astfel de material este extrem de scumpă, dată fiind toxicitatea lui, prin arderea sa la marginea Bucureștiului, de pildă, se ”economisesc” bani.
Piramida dezmembrărilor auto
”Neutralizarea costă peste 1.000 de euro în Franța sau în Germania; în România nu te costă nimic, pentru că îngropi plasticul sau îi dai foc. Așa s-a dezvoltat economia aceasta, care produce venituri destul de mari și e ca o piramidă: banii se strâng sus, de asta nu avem o combatere eficientă”, spune fostul șef al Gârzii de Mediu, care spune că a identificat chiar și depozite ilegale de acest fel create de autorități, printre care unul al Primăriei Sectorului 3 în Popești-Leordeni.
Nu există în România, afirmă Octavian Berceanu, nicio finanțare pentru tehnologii noi în zona de dezmembrare auto sau pentru un program care să introducă trasabilitatea deșeurilor din dezmembrări auto, astfel încât autoritățile să știe unde ajunge uleiul sau ce se întâmplă cu caroseria.
”Nu avem niciun fel de trasabilitate. Acum ceva timp am fost în județul Dâmbovița, în Bălteni, am identificat 10 autocare puse la dezmembrat, ilegal, în spatele caselor. Au rămas acolo poliția, Garda de Mediu. Dimineața, când ne-am întors, mai era unul singur, restul de 9 au dispărut pe timpul nopții, cu paza poliției. Oamenii ăștia au o vitalitate, un proces tehnologic, așa dispar multe rable la noi”, conchide Berceanu.
Sursa foto: PixabayIn lipsa unui acord scris din partea InternetCorp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Industria ”la negru” a deșeurilor în România. Cât se câștigă din arderile de mașini și gropile ilegale de gunoi.
