Cornel Oprisan, IKEA

Cornel Oprisan, IKEAPozitie actuala: retail manager IKEA Romania

Primul job: cercetator stiintific

Cornel Oprisan, actualul retail manager al IKEA Romania, a intrat in “campul muncii” chiar dupa terminarea Facultatii de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din cadrul Universitatii Politehnica din Bucuresti, la 24 de ani. ”Primul meu job a fost acela de cercetator stiintific in cadrul Institutului de Cercetari Stiintifice al Armatei din Clinceni, in vara lui 1991, imediat dupa terminarea facultatii”, isi aminteste Oprisan.

Timp de trei ani, cat a stat la primul loc de munca, seful IKEA a fost incantat de sarcinile sale. “Mi-a placut enorm sa lucrez in cercetare, de unde nu as fi plecat niciodata. Era incredibil ce acces la informatie puteai avea lucrand in cercetare, exact asa cum vedem in filme”, a declarat Oprisan, pentru Wall-Street. Rezultatul celor trei ani de cercetare a fost inventarea unui filtru din aur ce a fost folosit in statiile de radio-locatii.

Motivul pentru care a plecat din cercetare a fost unul material, acest domeniu fiind foarte prost remunerat la inceputul anilor ’90. “Se castiga prost in cercetare pe vremea aceea, aveam un salariu de 8.000 de lei, sub salariul mediu care era cam de 10.000”, spune Oprisan.

Dupa ce in viata sa a aparut primul copil, actualul sef IKEA s-a gandit sa isi mareasca veniturile, astfel incat si-a luat, pe langa slujba din cercetare, un al doilea job, part-time. “M-am angajat ca depanator, la Alltrom (n.red.: importator in Romania de produse ale firmei japoneze JVC), companie care comercializa produse electronice. Desi aici, in patru ore, castigam de doua ori mai mult decat la Institut, nu am vrut sa renunt la cercetare si am mers in paralel o perioada”, rememoreaza Oprisan.

Avand in vedere ca programul de munca incepea la 6 dimineata si se termina la 10 seara, dupa un timp Oprisan a renuntat la cercetare. „Eram atat de obosit incat o data am adormit in picioare”, spune acesta, care adauga ca din cercetare a invatat ca niciodata nu ai cum sa ajungi la un produs perfect.

Un alt lucru pe care l-a invatat din cercetare si care i-a folosit ulterior in cariera de manager a fost disciplina. „Planifica-ti zborul si apoi zboara dupa plan este un motto dupa care m-am ghidat in cercetare si apoi si in cariera de manager”, mai spune reprezentantul IKEA.

De la primul job si pana la cel de retail manager al IKEA Romania, Oprisan a mai avut doar patru alte pozitii in cadrul celei de-a doua companii pentru care a lucrat - Allprom. Acesta ocupa actuala functie din martie 2007, cand retailerul de mobila IKEA a deschis primul magazin de pe piata locala, in Bucuresti.

La realizarea acestui articol au contribuit Alina Apetrei, Camelia Bucioveanu, Diana Cioltei, Roxana Grosu, Sorina Negrila, Raluca Stefan si Alexandra Teodorescu.

Reuven Havar, AFI Europe

Reuven Havar, AFI EuropePozitie actuala: CEO AFI Europe Romania

Primul job: director financiar al unui producator de memorii

A implinit de curand 60 de ani, a lucrat aproape 20 de ani in aviatie, de unde a plecat spre industria IT, „fiind un tanar de 40 ani, care o lua pe un drum cu totul nou”. A lucrat apoi ca director general al Prigat Romania, iar de noua ani s-a alaturat dezvoltatorului AFI Europe, parte a grupului Africa-Israel. Reuven Havar, CEO al AFI Europe Romania, povesteste despre primul sau job, la varsta de 40 de ani.

„La 40 de ani, multi simt ca sunt la sfarsitul carierei. Eu la 40 de ani m-am angajat pentru prima data, intr-un domeniu in care nu aveam deloc experienta. Mizam pe singur lucru, un lucru fara de care in aviatie nu ai ce cauta: capacitatea de a te adapta rapid la orice situatie noua”, isi aminteste astazi omul pe mana caruia se afla un proiect imobiliar de 300 milioane de euro.

Astfel, dupa ce a parasit armata, Havar s-a angajat ca director financiar al producatorului de memorii flash M-Systems, o companie israeliana care se pregatea pentru listarea pe bursa Nasdaq din New York. Nu avea experienta in industria hich-tech, insa dupa o ora de discutii cu proprietarul M-Systems obtinuse postul.

„Proprietarul a facut o greseala mare, iar eu, una si mai mare. Nu ar fi trebuit sa accept jobul, insa tot raul a fost spre bine pentru ca asa am invatat ceva important: indiferent de talentul si educatia pe care o are, un om trebuie intotdeauna sa se autoevalueze si sa se intrebe daca are suficienta experienta pentru ceea ce vrea sa faca”.

Havar a ramas director financiar al companiei aproximativ un an, timp in care compania s-a listat la bursa americana si a obtinut 2 milioane de dolari prin vanzarea unui pachet de 25% din actiuni. La sfarsitul anului 2006, M-Systems a fost vanduta in intregime pentru circa 1,8 miliarde de dolari.

„Cand m-am angajat, compania si-a mutat sediul dintr-un apartament cu trei camere intr-un spatiu de birouri modern, semn ca incepea sa se dezvolte. Dupa vanzarea pachetului de actiuni, ar fi trebui sa fac raportari la Nasdaq o data la cateva luni. Am inteles ca nu sunt omul potrivit, i-am spus proprietarului ca are nevoie de cineva cu zece ani de experienta, iar eu am plecat”, povesteste seful AFI Europe.

Din aceasta experienta, Havar a invatat cat de important este sa stii sa vorbesti cu cineva, sa ai putere de convingere, pentru ca astfel a obtinut un post intr-un domeniu total necunoscut. A mai invatat insa si ca nu este destul sa vrei ceva, trebuie sa ai experienta, talentul si educatia nu ajung.

„Dar mai ales, am invatat ca omul trebuie sa stie ce sa faca in situatii dificile, dar si mai mult trebuie sa stie ce nu are voie sa faca”, isi incheie Reuven Havar povestea.

Astazi, el conduce operatiunile dezvoltatorului AFI Europe in Romania, cu investitii anuntate de circa doua miliarde de euro. Proiectul care va fi livrat in toamna, AFI Palace Cotroceni Mega Mall, are o suprafata inchiriabila de peste 75.000 mp si va fi urmat de constructia a patru cladiri de birouri si a unui hotel de cinci stele.

Dan I. Popp, Impact

Dan I. Popp, ImpactPozitie actuala: CEO Impact SA

Primul job: Ajutor de gestionar la o fabrica din Cluj

La 52 de ani, Dan Ioan Popp este CEO al companiei Impact SA, singurul dezvoltator roman listat la Bursa de Valori Bucuresti. Primul sau job a fost in 1972, la varsta de doar 15 ani.

„Tocmai intrasem la liceu si am lucrat doua saptamani, in perioada vacantei, ca ajutor de gestionar la o fabrica mare din Cluj. Cu banii castigati, mi-am cumparat prima bicicleta, la mana a doua, de la un student vietnamez, care urma sa se repatrieze. Imi aduc aminte si astazi ordinea din rafturi si importanta cifrelor notate in registre”, povesteste seful Impact.

In vara urmatoare, tot in vacanta, liceanul Popp a lucrat ca muncitor necalificat intr-un atelier de turnatorie metale neferoase. Timp de o luna si jumatate, a muncit in trei schimburi. “Cadeam rupt de oboseala, dar am inteles atunci cat de grea este munca bruta si am ramas fascinat de miracolul metalelor incandescente, modelate inteligent”.

Apoi, in alte vacante, Dan I. Popp a fost curier si a invatat astfel ce inseamna contactul cu oamenii, din categorii si cu functii cat mai diverse. Dupa aceea, a lucrat ca ajutor de lacatus si a inteles cum se poate dantela tabla de otel. Apoi a fost ajutor de proiectant, perioada de-a lungul careia spune ca a ramas surprins de plafonarea si de comoditatea proiectantilor.

“Ultimul loc de munca in vacanta de student a fost ca ghid turistic. Am fost impresionat atunci de coruptia din lumea serviciilor turistice din anii ‘80”, isi aduce aminte Popp.

Dupa facultate, a fost inginer automatist stagiar, cu un salariu de 1.900 de lei, fiind implicat intr-un proiect de automatizare completa a unei magazii de piese si subansambluri. “Amintirile de la 15 ani au fost un avantaj pentru ca fluxurile si logica evidentelor mi se pareau familiare. Nu voi uita niciodata ca acolo am platit o penalizare de 120 lei, deoarece am intarziat cu cinci zile decontarea unui avans pentru o deplasare in interes de serviciu . Atunci am inteles ce inseamna disciplina contabila”.

Dupa perioada de stagiatura, seful Impact a lucrat ca cercetator in domeniul aviatiei, perioada din care spune ca amintirile au alt palier. Emotia predarii pe fazea proiectelor la care lucra ca si cercetator era mai puternica decat cea a unui examen .

“In afara de sentimentul de infrangere sau victorie, de data de respingere sau aprobare a lucrarii, era vorba despre continuarea sau nu a proiectului. Importanta detaliului, a virgulei, a punerii in pagina, a rigurozitatii exprimarii si a conciziei in expunerea stiintifica au fost deteminante in formarea mea intelectuala”, explica Dan I. Popp.

Astfel, in anul 1986, fostul ajutor de gestionar a reusit sa pregateasca documentatii pentru studii de fezabilitate, pe care sa le poata sustine in fata unor comisii de oameni greu de satisfacut. “Cerintele de calitate si organizarea din aviatie faceau din orice tanar ambitios un motor al schimbarii din anii ce apoi au urmat”, a incheiat seful Impact.


Mihail Marcu, MedLife

Mihail Marcu, MedLifePozitie actuala: presedinte MedLife

Primul job: operator PC

Primul job al lui Mihail Marcu, actualul presedinte al MedLife, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata serviciilor medicale private, a fost acela de operator de calculator. „Aveam 18 ani cand mi-am luat acest job si salariul era o mie si ceva de lei, mult sub media salariala din acea vreme”, spune Marcu.

Cum la acea varsta Marcu nu se gandea la un job permanent, cu atat mai putin cel de operator de calculator, proprietarul MedLife a plecat dupa trei luni. „Am renuntat pentru ca a trebuit sa plec in armata si apoi la facultate (n.r este absolvent al Facultatii de Matematica). Oricum, nu mi se potrivea acest job”, a mai declarat acesta pentru Wall-Street.

Desi a fost o experienta scurta, Marcu a avut si de invatat din slujba de operator de calculator. „Cea mai importanta lectie a fost aceea ca trebuie sa ma integrez intr-un colectiv care functioneaza ca un organism viu. Am mai invatat ca peste tot sunt simpatii si antipatii, muncitori si lenesi, gupuri si grupulete”, explica Mihail Marcu.

De la jobul de la 18 ani si pana la functia de presedinte al MedLife, Marcu a schimbat patru companii in cadrul carora a avut nu mai putin de 14 pozitii.

Mihail Marcu a preluat managementul afacerii MedLife, detinuta de familia Marcu, in 2004, cand a renuntat la functia de vicepresedinte al RoBank.


Mihail Ion, Raiffeisen Asset Management

Mihail Ion, Raiffeisen Asset ManagementPozitie actuala: Presedintele & CEO Raiffeisen Asset Management

Primul job: Profesor la ASE la 22 de ani

Mihail Ion are 33 de ani si lucreaza din 2002 in cadrul societatii de administrare a activelor Raiffeisen Asset Management.

Primul sau loc de munca a fost cel de Preparator la Catedra de Moneda a Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori din cadrul ASE Bucuresti.

“Eram imediat dupa absolvirea facultatii, in 1997, cand aveam 22 ani, fiind inrolat si la programul de masterat al Scolii Doctorale de Finante-Banci”, a declarat el, pentru Wall-Street.

Managerul spune ca are amintiri foarte placute, fiind o slujba in care cu greu se facea o delimitare stricta intre studiu si munca, intre activitatea de la facultate si cea de acasa.

“Aveam nevoie de studiu individual si apoi impartaseam cunostintele mele cu studentii. Provocarea de la acea varsta era mai degraba aparitia in fata studentilor, relationarea cu acestia, empatia necesara unui astfel de job si, evident, emotia inerenta inceputului”.

De asemenea, Ion spune ca era un mediu foarte motivand, avand ocazia sa lucreze cu nume de referinta ale catedrei si mediului financiar romanesc, precum Gabriela Anghelache, Mugur Isarescu, Florin Georgescu, Nicolae Dardac, Paul Bran.

”Am foarte multe amintiri placute, pentru ca a fost un mediu in care m-am format si m-am dezvoltat continuu din punctul de vedere al pregatirii economice. Am beneficiat de burse de pregatire la universitati straine, mi-am finalizat doctoratul si m-am bucurat de o recunoastere corespunzatoare. Am lucrat acolo zece ani, timp in care am promovat pana la nivelul de lector universitar si am devenit titular de curs”, a mai spus Ion.

Ca impact ulterior, el admite ca a fost o perioada fructuoasa din punct de vedere profesional, in care a dobandit o viziune de ansamblu asupra mediului financiar-bancar.

”Daca as fi lucrat de la inceput in mediul privat, cel mai probabil m-as fi specializat intr-un domeniu anume, dar as fi avut o intelegere mai palida a mediului macro-financiar. Mai tarziu, dupa cativa ani, am imbinat cunostintele teoretice cu activitatea practica, pentru ca alaturi de Catedra am inceput sa lucrez la Raifffeisen Bank, imediat dupa achizitia fostei Banci Agricole de catre banca austriaca”, explica Mihail Ion.

El a mai spus ca salariul era modest, mult sub media pietei, asa cum se intampla si acum cu profesorii debutanti.

“Aveam insa o locuinta de serviciu si poate mai important, aveam mult mai mult timp liber, lucru pe care l-am apreciat corespunzator abia dupa ce am dobandit a doua slujba”, conchide el.

Razvan Pasol, Intercapital

Razvan Pasol, IntercapitalPozitie actuala: presedinte Intercapital Invest

Primul job: operator PC

Presedintele si directorul firmei de brokeraj Intercapital Invest a absolvit Academia de Studii Economice Bucuresti si un Master in Bussines Administration, la Universitatea Pepperdine din Statele Unite ale Americii.

Primul sau job a fost la inceputul anilor ’90 - un contract part-time pentru introducere si prelucrare de date contabile pentru o firma de comert.

“Anterior programasem o mica aplicatie de generare a balantelor contabile, pe care au folosit-o cateva luni pana la achizitia unui program specializat (la momentul respectiv inca erau multe firme care tineau contabilitatea doar pe hartie, nu pe calculator). Contractul respectiv a durat destul de mult, cred ca l-am inceput spre sfarsitul liceului si s-a derulat pe tot parcursul facultatii”, a declarat Pasol.

El sustine ca jobul nu a fost spectaculos, dar a avut ocazia sa invete multe despre functionarea unei firme si latura practica a activitatii economice, in conditiile in care cursurile din facultate erau in mare masura inutile si neadaptate la ce se intampla in economie.

In timpul facultatii, el a mai avut diverse colaborari si joburi part-time, de la vanzarea de publicitate radio, agent comercial in IT, la traduceri pentru reviste, service IT sau design grafic.

“Aceste activitati, care luate separat erau nesemnificative, mi-au dat notiuni despre lucrul cu clientii, marketing, strategii, organizare, finante - lucruri pe care nu le poti invata din carti daca nu treci prin ele. De altfel, recomand tuturor studentilor sa incerce cat mai multe joburi in timpul facultatii - experienta este foarte utila (cat despre timp - stim cu totii ca facultatile economice asigura si doze generoase de timp liber)”, sustine managerul Intercapital.

Primul job full-time a inceput in domeniul pietei de capital, la cateva zile dupa sustinerea lucrarii de licenta, in 1998, la compania Intermedias.

“Imi amintesc ca prima zi a fost complet dezamagitoare: am petrecut-o la un birou in care nu aveam nici macar calculator (nu era pregatit), nu stiam ce am de facut (sau ce ar trebui sa fac), iar cele opt ore ale primei mele zile ca angajat full-time se scurgeau ingrozitor de greu. Mi-am petrecut ziua rasfoind ziare, conversand limitat cu o doamna care se ocupa de cartile de munca si care statea in acelasi birou cu mine, si avand serioase dubii cu privire la decizia de angajare pe piata de capital”, povesteste Pasol.

Salariul era in jur de 50 de dolari lunar, pe o pozitie de analist financiar.

“Printre argumentele de angajare au fost lucrarea de diploma pe tema investitiilor, o aplicatie simpla programata de mine care trasa grafice ale actiunilor si faptul ca am stiut cate actiuni sunt incluse in indicele BET la o intrebare pusa in cadrul unui interviu deschis, cu vreo 20-30 de participanti (ceea ce mi s-a parut o mare realizare, la momentul respectiv!)”, isi aminteste el.

In plus, din cauza faptului ca domeniul bursier era unul foarte nou in 1998, Pasol isi aminteste ca singura intrebare legata de jobul sau din acea vreme era “cat mai costa un apartament cu trei camere”, ca urmare a confuziei dintre imobiliare si valori mobiliare.

“Insa lucrurile au evoluat pozitiv, piata s-a dezvoltat si a devenit din ce in ce mai interesanta, iar anul acesta se implinesc 11 ani de la prima mea activitate pe piata de capital”, conchide seful Intercapital Invest.

Daniela Necefor, Total Business Solutions

Daniela Necefor, Total Business SolutionsPozitie actuala: CEO al Total Business Solutions

Primul job: inginer

Daniela Necefor, managing partner al firmei de executive search Total Business Solutions, a inceput sa lucreze in 1988 ca inginer. Dupa cinci ani petrecuti in cadrul Facultatii de Mecanica, sectia motoare, Necefor a fost repartizata sa faca stagiatura – trei ani - strabatand astfel un traseu de cariera calculat si impus de regimul comunist.

“Cand am terminat facultatea si am plecat sa muncesc alaturi de maistri aveam 23 de ani. Mi-a placut foarte mult facultatea si pasul spre practica era unul firesc”, spune ea. La locul de munca s-a integrat repede si a inceput sa puna in aplicare ceea ce invatase in facultate. “Trebuia sa stii cum sa vorbesti cu maistrii, pentru ca la acel moment ei stiau mai multe decat stiam noi, abia iesiti de pe bancile facultatii. Am invatat multe acolo”, subliniaza ea.

Absolventa de mecanica avea cateva indatoriri specifice: coordonarea reparatiilor la turbine, proiectarea pieselor de schimb si coordonarea unei echipe de 50 de angajati.

Necefor nu isi mai aduce aminte de salariul primit ca stagiar. Remuneratia din perioada de dinainte de de 1989 se calcula in functie de clasa in care era incadrata unitatea la care o persoana era angajata. Stagiarii in primul an aveau salarii care variau in jurul a 2000 de lei, insa este greu de comparat aceasta suma cu media pietei deoarece clasa muncitoare era una privilegiata in comunism, iar maistii alaturi de care lucra Necefor puteau ajunge la salarii de 7.000-8.000 de lei.

Managerul nu regreta acele vremuri, admitand ca, daca ar fi sa o ia de la capat ar alege acelasi drum in cariera. “Pe vremea aceea atmosfera de la locul de munca era mult mai calma si mai placuta decat acum. Nu exista competitie salariala si nici grija ca ti-ai fi putut pierde locul de munca. Nu aveam acel stres pe care il avem acum la slujba. Lucram si atunci peste program, faceam ore suplimentare, dar era mai bine decat acum”, spune Necefor.

Dupa perioada de stagiatura Necefor a ramas sa lucreze in aceeasi firma, facand o alegere, spune ea, riscanta. A decis sa incerce sa tina in frau un job in departamentul de financiar. “Am facut o schimbare radical si riscanta trecand in domeniul financiar. Dar m-am gandit ca o femeie inginer in societatea de atunci nu avea nici o sansa”, isi aminteste ea.

In 1992 a fost promovata in functia de sef al departamentului financiar si a ramas in firma pana in 1996.


Tudor Furir, Pernod Ricard Romania

Tudor Furir, Pernod Ricard RomaniaPozitie actuala: CEO Pernod Ricard Romania

Primul job:
Inginer electromecanic exploatare miniera

La 46 de ani Tudor Furir conduce operatiunile Pernod Ricard Romania, subsidiara locala a celui de-al doilea producator de bauturi alcoolice din lume. Primul sau job nu a avut insa nicio legatura cu meseria practicata in prezent.

“Prima mea slujba a fost Inginer Electromecanic la exploatarea miniera Livezi in judetul Hunedoara, in 1987. Eram proaspat absolvent al faculatii de electrotehnica din Cluj Napoca si aveam 25 de ani”, isi aminteste Tudor Furir.

Printre responsabilitatile avute atunci se numara intretinerea echipamentelor electrice si mecanice din galerii: locomotivele electice, vagoneti, masini hidraulice de incarcat minereul in vagoneti, ciocanele pneumatice, aerajul in galerii, instalatia de aer comprimat din galerii, precum si partea de lamparie (lampile electrice si cu carbid care erau folosite de mineri in timpul sutului). Salariul entry-level era de 2.900 lei.
Furir a practicat aceasta meserie timp de trei ani, reprezentand de fapt stagiatura obligatorie din timpul comunistilor, dupa care, in anul 1990, a plecat intrucat isi dorea sa profeseze intr-un domeniu pentru care s-a pregatit.

Cea mai importanta amintire legata de acest job este importanta muncii in echipa si faptul ca minerii aveau incredere 100% unii in altii. “Am invatat ca este mult mai usor sa ai succes daca faci parte dintr-o echipa puternica”, subliniaza Furir.

Insa daca ar exista posibilitatea de a mai practica acelasi job, Tudor Furir ar refuza.

“Este un scenariu imposibil. Daca prin absurd s-ar ivi oportunitatea cu siguranta as spune pas. Un job extrem de riscant si de care nu m-am simtit atras deloc deoarece lipseau provocarile”, spune Furir.

Alain Heureux, IAB Europe

Alain Heureux, IAB EuropePozitie actuala: presedinte IAB Europe

Primul job: propria companie la varsta de 20 de ani


Experienta profesionala a actualului presedinte IAB Europe, Alain Heureux, a inceput in anul 1987, la varsta de 20 de ani. Student al Facultatii de Drept, Heureux a infiintat o companie specializata in field marketing (marketing la punctul de vanzare) - Dynam.

“Ca si fondator al companiei ma ocupam cu toate aspectele afacerii, fiind oarecum mai implicat pe partea de dezvoltare a business-ului. Am practicat aceasta meserie pana in anul 1998. Compania a fost vanduta catre Omnicom in anul 1993, am continuat sa lucrez inca cinci ani in cadrul grupului, dupa care am decis sa pun bazele unei noi afaceri impreuna cu un partener. Noua companie se numea Virtuology International si era axata pe online”, explica Alain Heureux.

Pe baza experientei acumulate, Heureux afirma ca, in cadrul companiilor mari, exista intotdeauna tendinta de a oscila intre dezvoltarea de noi produse si servicii si incercarea de a ramane focusat pe activitatea principala.

“In aceasta situatie, atuul tau poate consta intr-o abordare foarte centrata in loc sa incerci sa faci totul. De asemenea, in momentul in care cumperi o companie sau doua companii fuzioneaza, trebuie sa te asiguri ca exista o potrivire culturala intre cele doua organizatii, intrucat fuziunea unor companii poate fi un proces foarte dificil si anevoios”, sustine Heureux.

Cea mai puternica amintire din perioada de pionerat profesional a constat in alegerea partenerului de afaceri.

“Este o experienta incredibila sa impartasesti cu partenerul tau de afaceri acelasi proiect, aceeasi viziune, si vreti amandoi sa dezvoltati cat mai frumos o afacere. Am lucrat impreuna cu acelasi om timp de 20 de ani. In limba latina exista o expresie formidabila: «affectio societatis» (element esential, de ordin psihologic al contractului de societate). Pentru a porni o afacere alaturi de cineva trebuie sa te bazezi pe aceasta expresie, trebuie sa simti ca apartii aceluiasi colectiv”, declara Alain Heureux.


Jiri Rizek, Flamingo

Jiri Rizek, FlamingoPozitie actuala: CEO Flamingo

Primul job: in televiziune

Jiri Rizek, CEO al retailerului de electronice, electrocasnice si produse IT&C Flamingo International, a fost obisnuit cu munca de mic. Insa primul sau job real l-a avut dupa terminarea facultatii – in cadrul Televiziunii Cehoslovace, unde castiga destul de mult pentru acea perioada.

De ce a fost Rizek obisnuit cu munca de mic? Pentru ca spiritul intreprinzator l-a determinat sa ajute diverse persoane in varsta la cumparaturi sau la treburi casnice contracost.

In timpul facultatii, el a lucrat in domeniul in care s-a si specializat – tehnologie TV.

“Insa prima mea slujba adevarata a fost chiar dupa terminarea studiilor, in cadrul Televiziunii Cehoslovace, iar faptul ca am lucrat inca din perioada studentiei in sectorul respectiv cred ca m-a ajutat destul de mult sa obtin acea slujba. Aveam doar 24 de ani”, isi aminteste actualul sef al grupului Flamingo International.

Dupa numai un an, Rizek a fost avansat director de proiect in cadrul departamentului de tehnologie TV din cadrul televiziunii nationale. Salariul de inceput a fost de 1.950 de coroane cehesti care, la vremea respectiva, era cel mai mare salariu la care putea spera un proaspat absolvent, de la un prim loc de munca, si reprezenta un venit peste media salariala a pietei. “Un astfel de salariu era posibil doar daca aveai rezultate academice excelente – pe care eu le-am avut”, afirma CEO-ul Flamingo.

La Televiziunea Cehoslovaca a lucrat timp de doi ani de zile. Motivul pentru care s-a decis sa plece a fost acela ca, in acel moment, exista o puternica presiune politica care se rasfrangea si asupra jobului sau. “Primeam ordine referitoare la tipul de tehnologie care trebuia utilizat, desi eu stiam ca exista solutii mai bune si mai ieftine; aceasta presiune m-a facut sa cred ca nu-mi pot face meseria corect si eficient, iar dupa ce mi-am dat seama de asta, am hotarat sa plec”, povesteste Jiri Rizek.

Ceea ce i-a marcat prima experienta in campul muncii a fost legata de asteptarile sale foarte ridicate corelate cu dezamagirile ulterioare si cu faptul ca a invatat multe, conform spuselor lui.

Ca tanar manager, el a intampinat si momente mai dificile. Tanar fiind, Rizek nu intelegea, la acea vreme, ca problemele pot fi rezolvate mult mai usor cu diplomatie si avea tendinta de a se certa cu seful sau.

Privind in urma, el considera ca acele clipe de exces au constituit o greseala profesionala. La fel, tocmai faptul ca a acceptat acel job a reprezentat o eroare a carierei sale, deoarece a descoperit destul de repede ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor sale, din mai multe puncte de vedere.

De-a lungul dezvoltarii sale personale si profesionale, Rizek si-a schimbat treptat tipul jobului si domeniul de activitate, a trecut de la solutii tehnice la senior management si, tocmai din acest motiv, el nu ar mai percepe acea prima slujba pe care a avut-o ca pe o oportunitate si nu ar mai accepta-o, daca ar fi sa dea timpul inapoi si sa o ia de la zero.

„As privi acest lucru mai degraba ca pe un pas inapoi, ceea ce ar fi impotriva filosofiei mele de viata – de a merge mereu inainte si de a accepta intotdeauna provocari mai mari si mai dificile”, a mai spus el.

La primul sau job, seful Flamingo International conducea un grup de patru oameni din departamentul de proiect si era responsabil de tehnologia TV utilizata in timpul proiectarii de noi studio-uri sau de upgradarea studio-urilor de televiziune existente.

Richard Matalon, L`Oreal Romania

Richard Matalon, L`Oreal RomaniaPozitie actuala: manager general L`Oreal Romania

Primul job: reprezentant vanzari

Richard Matalon, manager general L`Oreal Romania, si-a construit intreaga cariera in cadrul acestei companii. Totul a inceput acum treizeci de ani, in Franta, iar primul sau job nu s-a intins pe o perioada mai mare de jumatate de an.

“Am inceput sa lucrez ca reprezentant de vanzari la L’Oréal, pentru o perioada de sase luni. A fost o experienta din care am avut foarte mult de invatat. De altfel, multi dintre colegii mei din Grupul L’Oréal au inceput ca reprezentanti de vanzari”, isi aminteste Richard Matalon.

Dupa ce a ocupat de-a lungul timpului diferite functii in cadrul companiei si a lurat in tari precum Indonezia, Rusia si Mexic, Richard Matalon considera ca aceasta experienta a fost una extrem de utila si importanta, reprezentand primul sau contact cu industria produselor cosmetice.
A detinut aceasta pozitie pentru o perioada scurta de timp, insa marturiseste ca a invatat sa observe, sa analizeze si sa caute mereu cea mai adecvata solutie pentru clienti.

De-a lungul carierei a avut parte de momente memorabile, fie ca au fost realizari importante sau situatii dificile. Isi aminteste cu placere deschiderea pietelor din Europa de Est in anii ’90, cand a avut ocazia sa interactioneze cu oameni deosebiti din toata regiunea.

“Un moment dificil a fost perioada de dupa ravagiile facute de tsunami, urmarile acestuia afectandu-i pe anagajatii L’Oréal din Indonezia si pe clientii nostri”, adauga Matalon care, in acel moment, conducea operatiunile companiei L’Oréal in Indonezia, in functia de country managing director.





Razvan Valceanu, BitDefender

Razvan Valceanu, BitDefenderPozitie actuala: country manager BitDefender

Primul job: operator PC

Razvan Valceanu s-a angajat, pentru prima oara, la varsta de 19 ani, intr-o companie multinationala de market research.

Anterior acestei slujbe, el a mai avut cateva colaborari cu alte companii, insa acestea nu au durat mai mult de cateva luni.

Principala responsabilitate pe care o avea era aceea de a introduce in calculator datele colectate prin intermediul chestionarelor de cercetare.
Potrivit sarcinilor sale, salariul atingea suma de 400 dolari pe luna.

“Acesta era salariul standard al unui student entry level, specific acelei perioade”, spune Valceanu.

Dupa cateva luni de colaborare la compania respectiva, el a facut propunerea managementului firmei sa fie angajat full-time.

“Am avut surpriza sa aflu ca si seful meu direct de atunci, cat si directorul general sunt de acord. In propunerea aceea era si un nou rol al meu, de coordonare si sincronizare a colaboratorilor part-time”, rememoreaza el.

Dar daca, in acest moment, s-ar ivi oportunitatea sa practice acelasi job, Valceanu spune ca nu ar mai face-o.

“Acum, am descoperit munca de teren, jobul de vanzator, pasiunea pentru dezvoltarea afacerilor si, nu in ultimul rand, profesia de manager. In mod sigur nu mai am atata rabdare pentru un job de birou si de detaliu, ca atunci”, adauga Valceanu.

Cat despre amintirile legate de compania respectiva, de oamenii si de atmosfera de acolo, Razvan Valceanu are numai amintiri placute.

Poate cel mai important lucru pe care l-a “dobandit” lucrand in cadrul acelei companii a fost faptul ca si-a extins calitati pe care nu le mai experimentase, intr-un mediu organizat, cum ar fi initiative, intuitie, planificare…



Diana Rosetka, Achieve Global

Diana Rosetka, Achieve GlobalPozitie actuala: manager general Achieve Global

Primul job:
traducator freelancer

In 1996, Diana Rosetka, manager al companiei furnizoare de training Achieve Global, parte a UBD, nu stia nimic despre instruirea angajatilor si nici nu visa la o cariera de business. Terminase sectia de romana-olandeza a Facultatii de Filologie din Bucuresti si se pregatea pentru o cariera de traducator si profesor. Despre perioada studentiei si a primului loc de munca Rosetka povesteste cu elan, amintindu-si in special de libertatea pe care ti-o dau profesiile de traducator si profesor.

“Pe vremea aceea traiam parca intr-o bula. Ma intalneam cu aceeasi oameni si toate zilele decurgeau la fel. Noi, cei care stiam si traduceam in olandeza ne simteam artisti. A fost o perioada boema”, spune Rosetka.

Hotarata ca vrea o facultate de litere, Rosetka a ocolit posibilitatea de a invata rusa si franceza. “M-am dus sa invat limba olandeza pentru ca am vazut un teledon la televizor, organizat de olandezi, prin 1990. M-a impresionat mult ce voiau sa faca oamenii aceia pentru Romania”, afirma ea.

La mai bine de 14 ani de acea perioada, Rosetka nu poate spune cu exactitate care a fost primul job intrucat o mare parte din perioada in care castiga bani din traduceri a coincis cu job-ul de preparator la catedra de olandeza a Universitatii Bucuresti, slujba la care a ramas vreme de patru ani, pana in 2000 cand decide sa intre in business-ul telecomunicatiilor.

Nepunand la socoteala castigul din meditatiile la limba olandeza, primii bani au venit odata cu practicarea meseriei de traducator freelancer. “Era un job care te consuma. Imi si asumam deadline-uri nebunesti si lucram zi si noapte la traduceri. Cand esti freelancer, iti asumi totul. Abia in corporatii iti dai seama ca deadline-ul depinde si de ceilalti”, crede acum Rosetka.

Nu isi aduce aminte valoarea onorariului perceput, dar sustine ca banii din traduceri nu erau multi. Erau insa suficienti pentru a trai studenteste in Bucuresti. Singurii bani pe care ii tine minte i-au intrat in buzunar dupa ce a tradus o carte de psiho-sociologie in 1994. “Am castigat 400 de dolari. Erau multi bani la vremea aceea. In plus, imi permiteam sa achit o chirie de 100 de dolari, o suma medie pe piata chiriilor”, spune ea.

Job-ul de traducator, dar mai ales cel de preparator la catedra de olandeza nu i-au adus numai castiguri materiale, ci i-au oferit posibilitatea de a locui o perioada in Olanda, prima iesire dintre granitele Romaniei postcomuniste. Ar fi putut sa se stabileasca in Olanda, dar reticenta strainilor fata de oamenii de dupa Cortina de Fier au facut-o sa se intoarca. In 1999, dupa ca a fost traducatorul oficial al presedintelui Emil Constantinescu, aflat intr-o vizita in Olanda si dupa ce si-a pierdut postul de preparator din cauza unor restructurari impuse de Guvern, Rosetka paraseste primul loc de munca. Au urmat job-uri la Telemobil si Zapp, unde a ajuns sa conduca departamentul de training al companiei. De la Zapp, Rosetka a plecat la Achieve Global, companie pe care o conduce din anul 2008.