6 Aprilie 2020

Povestea lui Tedy Necula, regizorul cu tetrapareză, care câștigă 250.000 de euro pe an



Tedy Necula este regizor, producător și speaker motivațional. Are 31 de ani și, de când se știe, suferă de tetrapareză - o formă de paralizie care îi face dificilă coordonarea mușchilor și a mișcărilor -, boală care nu l-a împiedicat, însă, să facă tot ce și-a dorit. "Adevăratele dizabilități, care ne pot ține în spate, sunt cele emoționale, de competențe și adaptare la nou", a declarat Tedy Necula, într-un interviu acordat Wall-Street.ro. Regizorul a mai vorbit despre primul lungmetraj pe care l-a lansat, disponibil pe Netflix, dar și despre cum a putut să transforme o problemă medicală într-un avantaj.

Wall-Street: Tedy, de unde a venit pasiunea ta pentru film și cinematografie?

Tedy Necula: Pasiunea pentru film a pornit la ceva timp după ce, la doisprezece ani, am avut șansa să joc rolul principal în filmul Noro al lui Radu Gabrea. Evident că la început am fost atras de echipamente și toată partea asta glossy care ține de tehnica filmului. Când am intrat la liceu, am nimerit într-o clasă care derula proiecte europene și, în primul an, a trebuit să facem două scurtmetraje. Am fost mentorat de specialiști în comunicare audiovizuală și așa drumul meu a început. M-am prins foarte devreme că vreau să comunic povești inspiraționale, optimiste, pentru că lumea are nevoie de așa ceva.

Wall-Street: Cum ai pornit și evoluat în acest domeniu?

Tedy Necula: Începusem în primii ani de video și film să creez spoturi și documentare pentru nișa cauzelor sociale. Aveam încă de mic experiență în ONG-uri și am înțeles cum să caut și să comunic optimismul chiar și în locuri unde alții ar vedea doar drame. Apoi am trecut pe comunicarea pentru branduri, aplicând knowledge-ul legat de video inspirațional, în comunicarea de brand.

La început, în clasa a 10-a, am produs deja primul spot TV dedicat unui campanii pentru controlul medical în timpul sarcinii. Cum la șaisprezece ani nu aveam experiență cu femei gravide m-am întrebat cum fac treaba asta. Cum produc și, mai ales, cum gândesc conceptul spotului. M-a ajutat foarte mult să ascult ceea ce organizația dorea să transmită. Pe atunci era vremea - care din păcate încă se mai continuă din când în când - în care spoturile sociale de la noi erau foarte negative, urâte, șocante, negative. Creativii spuneau că dacă vrei să schimbi ceva în oameni trebuie să-i sperii, să îî șochezi cu cauza despre care vorbești.

Eu nu am fost de acord cu asta. Absolut deloc. Așa că atunci când a trebuit să fac spotul pentru femeile gravide, am ales să filmez…un ou. Pe care am montat bătăi de inimă pe fundalul sonor, camera se apropia cinsprezece secunde de el, iar mesajul era simplu și pozitiv: „Copilul tău are nevoie de atenție dinainte de-a se naște. Consultă-te periodic în timpul sarcinii.” A fost primit cu succes și cerut de multe televiziuni. Era o abordare simplă și așa am înțeles ce înseamnă inspirational și esență.

Când lucrezi cu esențele umane nu ai cum să dai greș. Viața ne ia la picioare și ne aleargă zi de zi prin tot felul de lucruri neînsemnate și atunci când vedem o poveste umană sau un mesaj pozitiv, un video inspirațional care ne aduce aminte de lucrurile bune din noi și bucuriile simple care contează, ne entuziasmăm, oxitocina se naște în creierul nostru și vrem să facem parte din „pozitivul ăsta abia descoperit”. De aceea dăm share poveștii, și dacă video-ul a fost creat de un brand, vom urma acel brand pentru că a ales să ne bucure pentru un minut inimile, în loc să spună, plictisitor și pe același ton cu multe alte branduri, cât de bun e produsul/serviciul lui.

Am reușit să fiu cunoscut în rândul brandurilor pentru tipul ăsta de comunicare inspirațională și mă bucur că am creat astfel de campanii video pentru mai bine de 30 de branduri precum Fan Courier, KPMG, UNICEF, Consiliul European, ASPA și alții ca ei.

La fel de tare m-am bucurat să creez campanii pentru startup-uri curajoase.

Wall-Street: Cât de mult te-a încurcat/ajutat afecțiunea medicală pe care o ai în această carieră?

Tedy Necula: Pot spune că, de exemplu, mă ajută mai tare să fiu ușor de văzut în mers, cu bastonul meu “șmecher”, la piețele de film la care particip și așa sunt memorabil. Nu glumesc, asta se întâmplă când știi să te vinzi și să transfomi în ceva bun și lucrurile mai urâte care fac parte din tine.

În trecut, am avut de-a face cu niște agenții care nu au vrut “să aducă handicapatul la filmare cu clientul” și au refuzat ideea de a lucra cu mine. Li se părea ciudat și, poate, rușinos. E drept că nici vârsta de atunci nu mă ajuta foarte tare, eram încă în liceu sau facultate. Însă da, acele contacte mai obtuze m-au întristat puțin și m-au făcut să îmi deschid propria agenție, așa încât să pot lucra direct cu clienții și să livrez content în felul în care știu cel mai bine. Asta nu înseamnă că nu sunt deschis să lucrez doar ca regizor și cu alte agenții pe proiecte faine.

În plus, știi cum e, dacă nu era dizabilitatea, nu ajungeam să joc în Noro, nu cred că aș fi făcut film mai departe. Iar la filmare nu am nevoie să alerg de colo colo, am asistenți, am vehicule, nu e nimic care să mă țină în spate. Așa că e un plus pentru mine, mă ții minte ușor :).

Wall-Street: Ți-ai fi dorit să faci altceva și nu ai putut?

Tedy Necula: Nu, am făcut matematică-informatică și am fost “praf” la tot ce avea de-a face cu aceste materii. Începusem să fac pagini web înainte de video și film. Mă amuz mereu la întrebarea asta, „ce ai fi făcut”. Fotbalist, se câștigă bine!

Wall-Street: Vorbește-ne puțin despre proiectele pe care le-ai făcut anul trecut și ce ai în plan anul acesta. Ce încasări ai avut în 2019?

Tedy Necula: De fel activitatea mea se împarte în trei. Între agenție, unde alături de copywriter pun mâna la creația conceptelor și regizez unele dintre campanii, partea de speaker inspirațional în companii și evenimente, iar a treia componentă este filmul. Anul trecut, am umblat destul de mult pe la piețele de film pentru a vinde în alte teritorii primul meu lungmetraj, "Coborâm la prima", care acum este și pe Netflix. Partea de agenție - ne-am crescut portofoliul cu câteva branduri. Creșterea noastră este destul de organică. Cifra de afaceri pe toate componentele a fost în jurul a 250.000 de euro.

Am pornit un proiect pilot, Inspir România, un proiect în care vreau ca în fiecare oraș, reședință de județ inițial, să producem o campanie de video content inspirațional care să arate poveștile umane din oraș, exemple de reușită, proiecte locale. Scopul e să crească stima de sine a locuitorilor din oraș, să le facă poveștile cunoscute prin campanii de comunicare la nivel național.

Ca speaker, aduc inspirație în companii, în evenimentele lor și prin workshop-uri de comunicare inspirațională, video story telling sau descoperirea propriei inspirații. Anul acesta îmi dedic 20% din timp acestui segment.

Wall-Street: Ce i-ai sfătui pe alți oameni cu dizabilități/probleme de sănătate să facă pentru a-și urma cariera?

Tedy Necula: Nu pot sfătui oameni cu dizabilități, pot sfătui oameni. Adevăratele dizabilități, care ne pot ține în spate, sunt cele emoționale, de competențe și adaptare la nou. Sfatul unic e să fii deschis la oportunități, să ai curaj să vorbești despre tine, despre ce faci. Dacă chiar ești nedeplasabil, dar vrei să faci treabă, poți oricând online, crescând anumite skill-uri ce te atrag, învățând sa te promovezi și să îți vinzi serviciile.

Wall-Street: Spune-mi câteva dintre motto-urile care te ghidează în viață și carieră.

Tedy Necula: "Mulțumesc!" e singurul motto pe care mă bazez. Altele chiar n-am. Și nu cred nici în modele, dar cred în contacte inspiraționale. Cred în esențe, în unele metafore cum e asta cu Heartbeats. Odată, după un derapaj personal mai mare, mi-a venit în minte o rugăciune scurtă personalizată: „Doamne ține-mi inima tare!” Și a funcționat. O folosesc din când în când.

Wall-Street: Din ce în ce mai mulți tineri pleacă din România. Te-ai gândit vreodată să emigrezi? De ce da sau de ce nu? Dacă te-ai gândit, unde ai fi vrut? Ce crezi că îi face pe români să plece și cum crezi că ar putea să rămână aici?

Tedy Necula: Am fost invitat să emigrez, dar nu am simțit să o fac. În primul rând, la vremea aceea nu am simțit ca am dat nici 100%, nu 200%, ca să zic că nu am ce sa mai încerc în țară. Apoi când am dat, am văzut rezultatele imediat. Iubesc să călătoresc și să am proiecte afară, dar la fel de tare iubesc România, felul cum ne conectăm ca oameni, networking-ul care există, etc. Nu suport însă naționalismul prost. E nevoie să te miști, să aduni, să legi business și afară ca să crești România, și tu odată cu ea. Știm deja ce îi face pe români să plece. Ce i-ar face să stea cred că se leagă de oportiunități mai mari și mai facile de finanțare împreună cu componentă de dezvoltare a brandului personal și educație financiară/antreprenorială.

Wall-Street: Ce cărți și filme preferate ai? Ce regizori favoriți ai? Ai sau ai avut vreun mentor?

Tedy Necula: Unul dintre regizorii mei preferați, mentor prin studiul filmelor lui, este Martin Brest. Filmele lui sunt și în topul filmelor mele preferate, de exemplu Scent of a woman, Meet Joe Black. Nu l-am cunoscut pe regizor dar... încă trăiește. Alte filme din care îmi iau inspirație sunt The Bucket List, Perfect Strangers, Le Concert și altele. Și românești destul de multe. Desigur că primul meu maestru a fost Radu Gabrea, pe care îl port în inimă mereu. Apoi al doilea a fost Alexandru Visarion. Și mulți specialiști în comunicare. Și viața, cel mai bun mentor.



Citeste si