4 Octombrie 2005

Traducerile, oportunitatile integrarii

Într-o Europa cu 25 de state în care se vorbesc nenumarate limbi si dialecte, o afacere care sa asigure comunicarea nu poate sa esueze. În UE, impulsionate de globalizare, dar si de birocratia stricta a Bruxelles-ului, astfel de afaceri prospera de zeci de ani. În România au început mai timid, primii clienti fiind persoanele fizice care aveau nevoie de traduceri ale invitatiilor necesare pentru a putea calatori în strainatate. Odata cu intrarea multinationalelor pe piata interna si cu deschiderea economiei catre statele membre ale Uniunii, afacerile cu traduceri au început sa capete anvergura, pe scena aparand si multinationalele.
Unele firme de profil au prins câte o felie din traducerile de acquis comunitar. Altele traduc proceduri pentru marile companii care si-au deschis sucursale în România. O parte din firmele de traduceri s-au gândit sa beneficieze de costul (înca) redus al fortei de munca si sa traduca pentru clientii din afara, grabind procesul de delocare a afacerilor în economiile emergente. Micile firme traiesc în continuare din afacerile cu persoane fizice, dar specialistii din domeniu considera ca zilele acestora sunt numarate: fie vor fi cumparate de „rechinii mari“, fie vor disparea, încetul cu încetul.

Casa de traduceri

Firma a aparut recent pe piata, în primavara anului 2001. La doi ani de la înfiintare, era cotata ca a treia de pe piata, în functie de veniturile realizate în anul precedent. Nu are contracte cu statul si nici nu traduce din acquis-ul comunitar. În prezent, asigura traduceri din 36 de limbi, inclusiv ebraica, finlandeza, croata, chineza sau japoneza. În general, peste 90% din volumul de afaceri este asigurat însa de cele cinci limbi de circulatie internationala: engleza, franceza, germana, italiana si spaniola.

Investitie minima

Investitia initiala a fost minima: un birou subînchiriat de la o firma de avocatura, la care se adauga un calculator si un birou aduse de acasa de cei doi actionari, povesteste Oana Dorobantu, una dintre persoanele care au pus pe picioare firma. „Înainte am lucrat la o firma de avocati, dar am plecat pentru ca nu îmi placea. Am vrut sa fac traduceri de acasa, dar am descoperit ca aveam de lucru mai mult decât puteam sa fac singura, ca exista totusi clienti mari si potential de a deschide o afacere. Am facut firma cu un prieten, absolvent de ASE, care la acea vreme lucra în vânzari. Nu ne-a costat practic mai nimic“, povesteste Oana Dorobantu. La început, firma s-a bazat mai mult pe relatii personale si pe recomandari de la clienti. La patru ani de la acel moment, piata s-a mai stabilizat, a crescut concurenta, iar cel putin în Bucuresti sectorul de traduceri este foarte bine pus la punct, astfel încât Oana Dorobantu recomanda celor care doresc sa deschida astfel de afaceri sa se astepte la costuri mai mari: „Acum, daca vrei sa lansezi o firma de traduceri, îti trebuie o investitie mai mare. Sediu, calculatoare, dar mai ales publicitate, pentru ca nu se mai poate fara“, spune ea.

Angajati permanent sau colaboratori

În prezent, Casa de Traduceri are 18 angajati permanent, peste 200 de colaboratori, doua birouri în Bucuresti si puncte de lucru în patru orase: Constanta, Pitesti, Ploiesti si Tulcea. Planul de afaceri este ambitios: intentia firmei este de a deschide cel putin trei-patru noi sedii în fiecare an, astfel încât în scurt timp sa fie acoperite toate orasele mari din România. În 2005 a fost inaugurat sediul din Constanta si urmeaza a fi deschise noi locatii în Brasov si alte doua orase mari. Un sediu, la deschidere, costa între 5.000 si 10.000 de euro, incluzând toate cheltuielile de amenajare. De-a lungul timpului, investitiile în afacere au depasit 100.000 de euro, bani reinvestiti din profitul obtinut.

Afacere cu profit garantat

Cifra de afaceri s-a dublat de la an la an, în ultimii trei ani. „În primul an de activitate a fost un boom extraordinar“, îsi reaminteste Oana Dorobantu. În 2004, cifra de afaceri s-a ridicat la 150.000 de euro, iar pentru acest an se estimeaza un volum de 300.000 de euro. Rata profitului, daca se iau în calcul si investitiile, este de 5%. Daca se exclud însa investitiile, cifra ajunge la 30%, spune Oana Dorobantu, avertizând însa ca o firma care nu investeste risca sa-si piarda cota de piata, într-o afacere în care „banii vin din volum, nu din marja“. Cele mai mari cheltuieli sunt cele cu personalul. Un student angajat pe postul de traducator junior începe cu 200 de euro. Un traducator exceptional poate ajunge la 1.000-1.500 de euro fara nici un fel de probleme, precizeaza Oana Dorobantu. Venitul unui angajat include salariu, beneficii, bonusuri si prime, iar colaboratorii sunt platiti la pagina. Gasirea unui bun traducator pare ca este principala problema într-o astfel de afacere. „Cea mai mare problema este sa gasesti specialisti buni, chiar si pe limbile foarte des utilizate, iar un traducator profesionist se dezvolta în doi ani“, sustine ea. O alta problema cu care se confrunta Casa de Traduceri este ca, în general, traducatorii prefera sa lucreze de acasa, modalitate care ofera foarte multa libertate. In cazul limbilor rare, apare alta problema: este foarte greu sa testezi un traducator.

Principalii clienti, firmele mari

În general, exista doua categorii de clienti: firmele si persoanele fizice. Prima categorie acopera 70% din volumul total de activitate si sunt în general deserviti de sediul central. Pentru persoanele fizice se procedeaza diferit: se prefera sedii amplasate central, cu vad pietonal, vizibilitate si acces usor. Majoritatea traducerilor sunt pe limba engleza. Cele cinci limbi de circulatie internationala sunt acoperite prin traducatori angajati, iar pentru restul se apeleaza la colaboratori deoarece comenzile sunt mai rare. Un exemplu recent este un client care si-a adus o macara din Danemarca si a fost nevoit sa traduca manualul de utilizare. Oana Dorobantu mentioneaza ca firma nu s-a confruntat cu variatii sezoniere în venituri. Singurele momente de acest gen au fost valurile de plecari în strainatate, în Spania si Italia, fara a genera însa o fluctuatie semnificativa în veniturile companiei.

Apar multinationalele si serviciile conexe

SDL International, una dintre cele mai mari firme de profil din lume, cu peste 50 de birouri în 30 de tari, este prezenta în România din 2003. Punctul de pornire l-a reprezentat fuziunea cu grupul polonez Lomac, care avea filiale în principalele tari din Europa de Est. În acest moment, SDL asigura traduceri în peste 50 de limbi vorbite în Europa si Asia. Biroul din România nu este direct implicat pe piata traducerilor, ci prin clientii multinationali pe care îi deserveste. Spre exemplu, în momentul în care SDL Maidenhead (firma-mama din Marea Britanie) semneaza un contract cu un client major pentru traducerea manualului unui produs, traducerea în limba româna este asigurata de filiala din România. SDL are si o divizie de dezvoltare de software special dedicat acestei piete - SDL Desktop Technology. Aceasta divizie se ocupa cu dezvoltarea solutiilor CAT (Computer Assisted Translation), programe cu care lucreaza majoritatea companiilor de traducere. De fapt, SDL este considerat cel mai important furnizor de astfel de solutii, dupa achizitionarea principalului concurent, TRADOS. Programele de traducere sunt dezvoltate pe trei componente: softul de traducere propriu-zis, partea de management al terminologiei si memoria de traducere. În acest moment, SDL a devenit cel mai mare furnizor de solutii integrate pentru ceea ce se numeste Global Information Management, concept care semnifica, de fapt, traducerea în mai multe limbi, pentru acelasi client, a unei cantitati enorme de informatii, inclusiv operatiunile conexe (managementul documentatiei, DTP, întretinere de site-uri, înregistrari si dublaje audio etc.)



Citeste si