E bine ca mergem incet!
Asa incepe un banc auzit in urma cu aproape 20 de ani, cu privire la economia romaneasca, si mai actual ca oricand, avand in vedere degradarea rapida a nivelului de trai al populatiei. Pentru ca, desi pe hartie romanii au venituri mai mari, cresterile de preturi din ultimele luni si cele care urmeaza la vor eroda foarte curand.
Scriam zilele trecute un articol cu privire la gradul de saracie din Romania si locul ocupat de tara noastra in Europa la indicatorii din aceasta categorie, care cimenteaza sintagma “saracii Europei” pe harta tarii noastre.
Intr-un articol scris anterior, pe aceeasi tema, am evidentiat care sunt “luxurile” pe care jumatate dintre romani nu si le permit: doua perechi de pantofi potriviti concomitent cu o masa cu carne odata la doua zile, o saptamana de vacanta pe an departe de casa sau incalzirea adecvata a locintei.
Tin sa subliniez ca nu vorbim de cazuri izolate, ci de jumatate din populatia tarii cu cea mai mare crestere economica din Uniunea Europeana. Iar datele sunt publicate de Eurostat (pentru a nu lasa loc la comentarii de prisos).
Si acestea sunt doar cateva exemple din lunga lista cu neajunsuri ale majoritatii romanilor (educatie cel putin precara, sanatate dezastruoasa, conditii de locuire improprii etc.), la care nimeni nu se gandeste decat ca la o masa inerta de manevra!
De ce nu reusim sa iesim din aceasta capcana? Cum de colegii nostri de “pluton”, bulgarii, au reusit in mai putin de 10 ani de la aderarea la UE sa TRIPLEZE veniturilor celor mai saraci 10% din cetateni, in timp ce la noi acestea au crescut cu putin peste UN SFERT??? Unde se rupe legatura dintre indicatorul de crestere economica si nivelul de trai al cetatenilor?
Raspunsul este atat de simplu, dar atat de greu acceptat inclusiv de catre cei direct afectati de persistenta in greseala de aproape trei decenii, cele de emancipare dupa bezna comunismului, in care, insa, oamenii au uitat valorile fundamentale ale existentei insasi. Iar aceasta “uitare” este exploatata la maxim de cei care vor sa ajunga la putere, cu efort minim (pentru ca cei saraci si rupti de valorile reale sunt foarte usor de cumparat) si beneficii maxime, personale si de grup (pentru ca reactia populara este, astfel, anesteziata).
In termeni simpli, expresia care caracterizeaza mersul economiei romanesti este “a pune carul inaintea boilor”, repetata atat de des de bunicii nostri (de cele mai multe ori oameni cu educatie simpla, dar autentica) atunci cand faceam lucrurile de-a-ndoaselea.
Pentru a ilustra situatia, de fapt, este suficient sa ne raportam la principiul vietii unei plante care sfarseste prin a ne servi drept hrana: samanta trebuie pusa in pamant, udata, planta astfel crescuta trebuie udata, ingrijita, recoltata si prelucrata pentru a putea fi consumata.
Cum se traduce aceasta formula in economie: investitie (pamantul in care cultivam, samanta in sine, utilajele si infrastructura pentru restul procesului), apoi munca si, nu in ultimul rand, RABDAREA ca planta sa ajunga la maturitate astfel incat sa dobandeasca proprietatile necesare pentru a fi hranitoare. Si, sa nu uitam sa pastram cateva seminte pentru recolta urmatoare!
Ce se intampla in Romania deja de prea multi ani incoace, astfel incat a devenit obisnuinta? Vrem mai intai sa mancam si apoi, eventual, sa muncim, daca altcineva e dispus sa investeasca. Si atunci cand gasim pe cineva dispus sa investeasca, sa ne ofere locuri de munca, inevitabil il acuzam ca ne exploateaza si, culmea tupeului, vrea sa faca profit pe spinarea noastra! Cat priveste ziua de maine...cine are timp sa isi faca griji?
Mai mult, nimeni nu se intreaba: cine plateste masa?
Asa se traduce, extrem de simplist, politica de stat din ultimii ani, si nu numai, de promovare a consumului, in detrimentul investitiilor. Si apoi, cand vine nota de plata, toti arata catre cel care a promis lapte si miere, iar el, daca vrea sa mai stea la “butoane”, ia un imprumut (indiferent de costuri, ca doar nu o sa il plateasca el). Sau, daca e “groasa”, se retrage subtil si il lasa pe altul sa “scoata camasa”, iar acesta din urma va ramane in istorie ca fiind “cel care a saracit poporul”, pentru ca trebui sa ia ce a dat celalalt fara acoperire.
Pentru ca drama zilelor noastre aceasta este: dupa aceasta guvernare dezastruoasa, cu deficite (a se citi datorii) uriase in ciuda cresterii economice fabuloase (perioada in care ar fi trebuit sa se faca economii pentru perioade mai putin favorabile), cine isi va asuma rolul de “dusman al poporului”, care sa repuna boii la locul lor, inaintea carului?
Pana atunci, e bine ca mergem incet! De ce? Pentru ca directia oricum e gresita, asa ca e bine ca mergem incet! Dar daca incepem sa ne rostogolim…