17 Ianuarie 2006
Un CEC prea mic pentru inca o privatizare mare
Guvernul nu e deloc multumit de ofertele facute de pretendentii CEC si a lasat sa se inteleaga ca privatizarea s-ar putea amana. Bancile competitoare nu pot momentan decat sa astepte un verdict clar, care cel mai probabil va fi dat la inceputul lunii februarie.
Dupa succesul inregistrat in procesul privatizarii BCR, Guvernul nu se mai grabeste sa vanda si CEC. Desi depunerea ofertelor finale ale celor sapte banci ramase in cursa urma sa aiba loc in luna ianuarie, saptamana trecuta atat Sebastian Vladescu, cat si premierul Calin Popescu-Tariceanu au lasat sa se inteleaga ca exista mari sanse ca procesul de privatizare sa fie amanat.
Prea putini bani
Acesta este motivul pentru care statul roman nu mai vrea sa vanda. Bursa „surselor bancare“ a lansat de curand informatia conform careia cea mai mare oferta neangajanta abia ajungea la 300 de milioane de euro, in conditiile in care, in toamna anului trecut, majoritatea bancherilor evaluau CEC undeva pe la 600 de milioane de euro. „Vazând ofertele indi-cative, nu sunt foarte încântat. Astazi nu pot sa spun ce este cel mai bine pentru CEC. În prezent, comisia analizeaza care e cea mai buna varianta“, a fost declaratia data de Sebastian Vladescu, seful comisiei de privatizare. Daca la aceste afirmatii adau-gam si pozitia premierului, amanarea privatizarii CEC apare ca rezultatul cel mai probabil. „Voi discuta în aceasta luna cu presedintele comisiei de privatizare si vom analiza. În cazul în care analiza ne va indica anumite lucruri clare, de bun-simt, atunci vom lua decizia pe cale de consecinta“, a precizat Tariceanu.
La toate acestea se adauga un curent de opinie, timid, ce-i drept, legat de amanarea sine die a privatizarii - este vorba de faptul ca statul roman nu va mai avea in proprietate nici o banca comerciala. Argumentul sta si nu sta in picioare, daca amintim de Eximbank, e adevarat, nu tocmai o banca comerciala, dar care poate deveni o parghie utila in aplicarea intereselor guvernamentale.
No comment!
In ceea ce priveste pozitia jucatorilor implicati in privatizare, aceasta nu poate fi in momentul de fata decat una de asteptare. „Ne pregatim in continuare pentru urmatoarea etapa a privatizarii CEC. Suntem intr-un proces de privatizare bine definit si, in consecinta, nu cred ca trebuie sa facem alte comentarii; vom analiza situatia pe masura ce vom avea informatii suplimentare“, a declarat Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank.
Motivele pentru care cei implicati nu sunt prea dispusi la comentarii in aceasta perioada sunt destul de evidente. Pe de-o parte, cei care au o sansa nu vor sa strice apele, in timp ce competitorii aflati pe locul II sau chiar mai jos ar avea o noua sansa in cazul amanarii privatizarii.
Prejudicii?
In cazul amanarii privatizarii, apare intrebarea fireasca daca statul poate opri acest proces. Implicatiile juridice pot afecta destul de mult credibilitatea guvernului in cazul unui eventual scandal. In prezent, tot ce se stie este ca, potrivit documentului de solicitare de oferte transmis investitorilor, Ministerul Finantelor si-a rezervat dreptul de a opri procesul oricând considera de cuviinta.
„In functie de caietul de sarcini, exista un anumit prag pana la care statul se poate intoarce din drum. Cel mai probabil, sunt fixate niste clauze. Daca si numai daca statul a facut o greseala, atunci potentialul nemultumit poate sa dea in judecata statul in functie de caietul de sarcini sau de calea din Tratatul Bilateral cu statul unde banca este rezidenta“, ne-a declarat Florin Dutu de la Stefanescu, Dutu si Asociatii.
Prea putini bani
Acesta este motivul pentru care statul roman nu mai vrea sa vanda. Bursa „surselor bancare“ a lansat de curand informatia conform careia cea mai mare oferta neangajanta abia ajungea la 300 de milioane de euro, in conditiile in care, in toamna anului trecut, majoritatea bancherilor evaluau CEC undeva pe la 600 de milioane de euro. „Vazând ofertele indi-cative, nu sunt foarte încântat. Astazi nu pot sa spun ce este cel mai bine pentru CEC. În prezent, comisia analizeaza care e cea mai buna varianta“, a fost declaratia data de Sebastian Vladescu, seful comisiei de privatizare. Daca la aceste afirmatii adau-gam si pozitia premierului, amanarea privatizarii CEC apare ca rezultatul cel mai probabil. „Voi discuta în aceasta luna cu presedintele comisiei de privatizare si vom analiza. În cazul în care analiza ne va indica anumite lucruri clare, de bun-simt, atunci vom lua decizia pe cale de consecinta“, a precizat Tariceanu.
La toate acestea se adauga un curent de opinie, timid, ce-i drept, legat de amanarea sine die a privatizarii - este vorba de faptul ca statul roman nu va mai avea in proprietate nici o banca comerciala. Argumentul sta si nu sta in picioare, daca amintim de Eximbank, e adevarat, nu tocmai o banca comerciala, dar care poate deveni o parghie utila in aplicarea intereselor guvernamentale.
No comment!
In ceea ce priveste pozitia jucatorilor implicati in privatizare, aceasta nu poate fi in momentul de fata decat una de asteptare. „Ne pregatim in continuare pentru urmatoarea etapa a privatizarii CEC. Suntem intr-un proces de privatizare bine definit si, in consecinta, nu cred ca trebuie sa facem alte comentarii; vom analiza situatia pe masura ce vom avea informatii suplimentare“, a declarat Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank.
Motivele pentru care cei implicati nu sunt prea dispusi la comentarii in aceasta perioada sunt destul de evidente. Pe de-o parte, cei care au o sansa nu vor sa strice apele, in timp ce competitorii aflati pe locul II sau chiar mai jos ar avea o noua sansa in cazul amanarii privatizarii.
Prejudicii?
In cazul amanarii privatizarii, apare intrebarea fireasca daca statul poate opri acest proces. Implicatiile juridice pot afecta destul de mult credibilitatea guvernului in cazul unui eventual scandal. In prezent, tot ce se stie este ca, potrivit documentului de solicitare de oferte transmis investitorilor, Ministerul Finantelor si-a rezervat dreptul de a opri procesul oricând considera de cuviinta.
„In functie de caietul de sarcini, exista un anumit prag pana la care statul se poate intoarce din drum. Cel mai probabil, sunt fixate niste clauze. Daca si numai daca statul a facut o greseala, atunci potentialul nemultumit poate sa dea in judecata statul in functie de caietul de sarcini sau de calea din Tratatul Bilateral cu statul unde banca este rezidenta“, ne-a declarat Florin Dutu de la Stefanescu, Dutu si Asociatii.