Statul trebuie sa sustina agricultorii, asiguratorii nu pot prelua si riscurile catastrofale

Asiguratorii cer implicarea statului pentru acoperirea riscurilor catastrofale in agricultura

Asiguratorii atrag atentia asupra transformarii, din cauza schimbarilor climaterice, a unora dintre riscurile asigurabile in riscuri care nu vor putea fi acoperite exclusiv de mediul privat. Grindina si seceta provoaca tot mai multe daune fermierilor, iar pentru a fi acoperite este necesara, potrivit specialistilor in asigurari, implicarea statului prin acordarea despagubirilor in caz de calamitati naturale.

“Romanii incearca sa-si protejeze afacerile indiferent de dimensiunile investitionale, mai precis investitiile pe care le fac in vederea prelucrarii pamantului si cresterii animalelor. In schimb, din cauza conjuncturii au ajuns in prezent aproape de faliment pentru ca Legea 381/ 2002 (Legea privind acordarea despagubirilor in caz de calamitati naturale in agricultura n.r.) a incetat sa mai functioneze, iar Ministerul Agriculturii impreuna cu Senatul si Camera Deputatilor nu au reusit sa definitiveze un inlocuitor asa cum si-au luat angajamentul in momentul in care legea a inceput sa functioneze”, a declarat Liviu Ion Olteanu (foto), directorul departamentului de asigurari si daune agricole din cadrul Astra Asigurari.

Mai mult, spune reprezentantul Astra, pe masura ce legea a functionat, au fost eliminate prevederile prin care se subventionau prima de asigurare platita de producatorul agricol si implicit acordarea de despagubiri pentru daunele produse de riscurile catastrofale.

“Se incearca la aceasta data emiterea unei ordonante de catre Ministerul Agriculturii referitor la asigurarile agricole, insa fara sa fie consultate companiile private de asigurari, in contextul in care, in calitate de companii private, nu putem face exact cum gandesc guvernantii”, a mai spus Olteanu.

El adauga ca in ultimii doi ani societatile de asigurare private nu au fost chemate la nicio discutie pe tema asigurarii culturilor de catre Ministerul Agriculturii.

Olteanu a tinut sa precizeze ca societatile private de asigurari nu pot prelua toate riscurile, inclusiv cele catastrofale. “Asiguratorii au in portofoliile lor riscurile pe care le despagubesc si riscuri care au ajuns la momentul acesta sa tinda catre ceea ce sunt numite generic riscuri catastrofale, este vorba de grindina care nu se mai produce pe areale mici, ci a ajuns sa fie un fenomen general”, a precizat Olteanu, adaugand ca schimbarile climaterice vor aduce, conform prognozelor Institutului National de Meteorologie si Hidrologie (INM), tornade.

Potrivit lui Olteanu, statul roman trebuie sa ia masuri in vederea sprijinirii agricultorilor, insa in elaborarea cadrului legislativ necesar asigurarii private, prin preluarea riscurilor, joaca un rol important, fiind astfel necesar ca mediul privat sa fie consultat. “Suntem societati private si nu ne poate impune nimeni un anumit mod de lucru fara sa fim consultati, iar daca statul nu-si intoarce capul catre ceea ce inseamna producatorul agricol, Romania o sa ramana o tara cu pamanturile necultivate, daca nu cumva a inceput deja sa fie in mare parte”, a mai comentat Olteanu.

---

Asigurarile agricole in contextul Uniunii Europene

Asigurarea culturilor agricole au, pentru Anca Nastase, manager pe subscriere si daune agricole in cadrul Groupama Asigurari, o conotatie aparte privind prin prisma fondurilor alocate de catre Uniunea Europeana (UE) pentru stimularea fermierilor.

”Cea mai comuna forma de sprijin in UE, in acest domeniu, este subventia de prima de asigurare. Sunt si guverne in UE care pe langa subventiile de prima acorda subventie si pentru costul de administrare a asigurarilor de culturi agricole, cat si pentru costuri de cercetare si dezvoltare de noi produse si programe”, comenteaza reprezentantul Groupama Asigurari.

De obicei, politele de asigurare agricola emise de societatile din industria autohtona de profil presupun protectia si despagubirea fermierilor in cazul producerii unor riscuri precum: grindina, incendiul, care poate fi din orice cauza, sau descarcari electrice (variaza in functie de asigurator), furtuna, ploaia torentiala, alunecarea de teren cultivat, inghetul timpuriu de toamna si inghetul tarziu de primavara.

“In perioada ultimilor ani insa, unele din riscurile asigurabile tind sa devina si ele de catastrofa, sa aiba o amploare si frecventa din ce in ce mai mare pierzand caracterul de sezonalitate, riscurile asigurabile fiind definite in mod normal cu manifestare locala si putand fi acoperite de societatile private. Agricultorii insa se confrunta cu riscuri mai mari, pe care asiguratorii le considera neasigurabile si care imbraca caracter de catastrofa prin amploarea si frecventa cu care se manifesta, mai ales in contextul actual al legislatiei din domeniul asigurarilor agricole”, spune Nastase.

Intre acestea un loc aparte il ocupa, in opinia managerului Groupama, riscul de seceta, unul dintre riscurile care au fost acoperite prin Legea 381 /2002. Este riscul pentru care agricultorii solicita cel mai des in ultima perioada, potrivit asiguratorilor, gasirea unei solutii.

“De circa 3 ani, societatile de asigurare active pe segmentul asigurarilor agricole au inaintat Ministerului Agriculturii o propunere de modificare a Legii 381 /2002 in care prevedeam si sugeram crearea unui fond prin care sa fie despagubite daunele provocate de seceta si totodata sa fie subventionate si primele de asigurare pentru aceste riscuri de catastrofa”, a mai explicat Nastase.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii pe care societatile l-au primit prin Uniunea Societatilor de Asigurare din Romania (UNSAR), se spune ca Legea 381/2002 nu se mai aplica din 1 ianuarie 2010 intrucat legea fost avizata de Comisia Europeana doar cu aplicabilitate pana la sfarsitul anului 2009, a mai explicat Nastase, semnaland ca prin disparitia acestei legi riscul de seceta ramane descoperit si daunele nu pot fi platite agricultorilor.

Despagubirile platite de Legea 381 (prin Hotararea de guvern 637 din 2007) micilor fermieri pentru riscurile de seceta produse in toamna anului 2006, primavera – vara anului 2007, s-au ridicat la o valoare totala de 530 de milioane de lei, in timp ce la nivelul anului agricol 2006-2007 volumele de prime subscrise a fost de numai 53 milioane de lei, astfel ca despagubirile pentru seceta au fost de 10 ori mai mari decat ce s-a subscris in mediul privat pentru toate riscurile asigurabile.

“Reiese clar ca nivelul veniturilor, al afacerilor asiguratorilor pe acest segment nu pot acoperi daunele provocate de seceta, in Romania fiind necesara implicarea statului”, explica Nastase.

---

De ce sunt necesare subventiile?

Dupa seceta din 2007, statul a acordat 500 de lei pe hectar pentru infiintarea culturilor de toamna, conditionarea impusa de guvern, la acea data, a fost ca agricultorii sa-si asigure culturile.
“In acel an suprafata asigurata a crescut la 46% (de la 1,8 mil. de hectare asigurate in anul agricol 2006-2007 la 4,3 mil. hectare de teren arabil asigurate in anul gricol 2007-2008)l, insa nu a fost nici pe departe rezultatul cererilor benevole din partea agricultorilor, ci s-a datorat conditiei impuse de Guvern pentru obtinerea ajutorului financiar”, spune Nastase, adaugand ca in anul agricol 2009-2010 tarifele de prima la asigurarile agricole au scazut in vederea atragerii de noi clienti.

Potrivit informatiilor detinute la nivel UNSAR, spune Nastase, Ministerul Agriculturii lucreaza la modificarea sau chiar inlocuirea Legii 381/2002, insa societatile de asigurare nu au fost convocate la discutii pe aceasta tema pentru care fermierii cer o solutie.

In vederea acoperirii acestor riscuri greu de acoperit exclusiv de mediul privat, asiguratorii au propus crearea unui fond din care sa fie alocate subventii de prima si despagubiri pentru riscurile de catastrofa. “Nu am primit inca niciun rapsuns privind aceasta propunere. Ar putea fi posibile si alte solutii, cat si subventionarea primei de asigurare pentru seceta si obligativitatea asigurarii”, spune Nastase.

In Franta se asigura riscul de seceta pentru culturile de cereale, pentru culturile de floarea soarelui si cele de sfecla de zahar, iar asigurarea este relativ obligatorie intrucat statul francez garanteaza un anumit procent de minim de 40% dintre fermieri ca vor incheia polite de asigurare. Aceasta garantare se face prin anumite parghii cum sunt acordarea anumitor subventii catre agricultura si obligativitatea incheierii acestei polite de aisgurare.

Totodata, subventionarea primei de asigurare este foarte mare in Franta si este evident ca o prima de asigurare pentru un risc de catastrofa respectiv seceta va fi foarte mare, ceea ce un agricultor mic sau mediu nu-si poate permite. In Franta, subventia pentru prima la riscul de seceta este de 70%, din care o parte suportata de stat si o parte din fondurile UE.

“Subventia de prima este insa cea mai comun forma de sprijin si are beneficii multiple pentru producatorii agricoli, printre care accesul la asigurarea culturilor agricole pe care fermierii nu si le pot permite deseori din cauza costurilor mari. De asemnea, ii permite accesul la credite pentru culturi pentru ca asigurarea culturilor poate facilita accesul micilor producatori agricoli la creditele de productie sezoniera, iar acolo unde asigurarea culturilor a fost in mod formal alaturata acordarii de finantare aceasta a dus la un nivel mai mare al creditarii fermierilor mici si mijlocii de catre banci”, a mai comentat Nastase.

Nu in ultimul rand, aceasta subventionare are un caracter benefic si pentru guvern pentru ca prin furnizarea unei subventionari partiale a unei prime de asigurare se relizeaza o economie. “Guvernul va transfera responsabilitate acoperirii riscului catre societatile de asigurare si nu va mai fi nevoit sa gaseasca solutii si fonduri adhoc, care initial avea poate o alta destinatie, pentru despagubirea agricultorilor”, subliniaza Nastase.

In plus, numarul contractelor de asigurari agricole in vigoare s-a injumatatit in 2009 comparativ cu 2008, pana la 13.136.

Cu toate acestea, volumul primelor brute subscrise a inregistrat un avans de 7,6 ori, pana la 82,3 milioane de lei, potrivit directorului general al Directiei Generale de Reglementari si Implementare Solvabilitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), Paul Mitroi.

“Pentru ca in anul agricol urmator (2008-2009) acordarea de subventii nu a mai fost conditionata de incheierea unei polite de asigurare si suprafata de teren arabila asigurata a scazut in anul agricol 2008-2009 la 2,9 milioane de hectare arabile asigurate. Explicatia cresterii volumelor de prime brute subscrise din 2009 in contextul scaderii numarului contractelor de asigurare incheiate rezida in faptul ca au incheiat o astfel de asigurare doar fermierii cu suprafete agricole mari (unul din criteriul dupa care se calculeaza marimea primei de asigurare fiind dimensiunea terenului n.r)”, concluzioneaza Nastase.

---