Exista mancare si in afara Bucurestiului? (III nord-vestul)
Casa Vanatoreasca de la Chitila e destul de departe de ceea ce incearca ei sa sugereze cu acest nume. E un mic complex turistic, cu un mini-hotel si cu restaurant, cu terasa pe acoperis si cu crama la subsol. Pare o constructie noua, e deschis de prin 2004 la marginea comunei Chitila, la iesirea de pe soseaua de centura spre Mogosoaia, chiar unde incepe padurea. Amenajarea si decorurile sunt provinciale si demodate; in afara unui stergar de pe perete, nu am vazut nimic rustic sau din ce te-ai putea astepta sa vezi intr-ul loc de la tara, la marginea padurii si cu un astfel de nume.
Mancarea e banala - cel putin daca ajungi la Casa Vanatoreasca doar ca bucurestean ratacit sau prin cine stie ce intamplare. Probabil ca ar sti ce si cum sa faca, daca ar vrea, insa asta cere o negociere prealabila si separata, presupun, si cu o mica plata in avans. Asa merg lucrurile. Preturile nu sunt mari, dsar nici mici. Asadar, Casa Vanatoreasca de la Chitila - Mogosoaia e un restaurant la care sa mergeti doar daca sunteti invitat la o nunta, un botez sau la vreo alta cumetrie, pentru ca asa, in dorul-lelii, nu prea aveti ce cauta.
Hanul Vlasia, de la iesirea din Bucuresti, dincolo de Chitila, spre Targoviste, chiar la intrarea in Tartasesti, e si el un mic complex turistic, cu spatii de cazare (motel), un restaurant cu o terasa imensa, terenuri de sport si alte lucruri de felul acesta. E la cativa kilometri mai departe de alt restaurant destul de mare si cu oarecare pretentii din zona, Casa Vanatoreasca de la Chitila. Si, a nu se confunda cu Hanul Vlasiei de la Snagov, care e, si el, tot un mic complex turistic.
Hanul Vlasia e chiar pe soseaua principala, care duce spre Targoviste, pe stanga, cum vii dinspre Bucuresti. Restaurantul e mare, chiar foarte mare, as putea spune, cu mai multe sali pe doua niveluri, si cu o terasa imensa, cu multi copaci mari si batrani in imprejurimi si chiar printre mese. Amenajarea e in stil rustic, cu toate facute din lemn masiv. Am vazut niste decoruri interesante in interior (pacat ca nu mi-au dat voie sa fac poze), cu mobila boiereasca, foarte veche, de efect daca ar fi folosita la adevarata ei valoare. Terasa e jumatate acoperita, jumatate in aer liber, destul de bine amenajata si ea, cu un mic lac cu fantana arteziana in mijloc.
Meniul e imens la Hanul Vlasia, am numarat aproape 200 de feluri acolo; cele mai multe sunt din bucataria romaneasca, atat cea traditionala, taraneasca, dar si din cea mai contemporana, urbana, cu mancaruri pe care le fac oamenii obisnuiti acasa. Au si cateva din bucataria italiana, in special paste si pizza. Mancarea e destul de banala la Hanul Vlasia, facuta la modul industrial, cu produse de serie. Aproape toate sunt cu carne, care e mai usor de facut, mai ales gratarele. Asadar, si cei de la Hanul Vlasia au ales strategia efortului minim, cu foarte multe feluri usor de facut, insa banale, asa cum fac aproape toti cei de la restaurantele din Bucuresti.
Prin urmare, daca nu sunteti prieten cu patronul sau cu bucatarul sef de la Hanul Vlasia, ca sa va faca o mancare mai deosebita - despre care nu am indoieli ca ar sti si ar avea si cu ce sa o faca, daca chiar vor - nu aveti niciun motiv sa bateti atata drum pana acolo cu gandul la o masa buna, pentru ca nu e cazul. Astfel de mancare industriala de supermarket gasiti peste tot in Bucuresti. Daca sunteti in trecere, sa stiti doar ca e de asteptat la Hanul Vlasia, grabitii nu sunt bine vazuti acolo...