Review George Butunoiu: 43 de pagini A3 in meniu numai cu mancarea

Peking Duck e departe de centru, pe la Bucur Obor, unde incepe Mihai Bravu, dar nu chiar "la strada", ci in spatele unui mare bloc de pe pe marele bulevard. E la parterul unei cladiri, are un spatiu marisor, cu doua saloane comunicante. Are niste pereti de sticla, pe o singura parte, insa tot intunecos pare, in parte si din cauza amenajarii incarcate, culori inchise, mobilier dintr-un lemn foarte masiv, rareori vazut in zilele noastre.

Meniul e imens la 50+ de pagini A3, dintre care 43 numai cu mancare! Am luat pachetele cu legume, vita cu telina si pui cu legume, si orez, desigur - acesta din urma fiind cel mai bun. Si vita a fost buna, insa atat de iute incat a ramas intreaga in farfurie. Celelalte asa si asa.

Serviciul a fost apatic, cu o chelnerita care nu avea niciun chef de musafiri, secondta de un chelner devenit cam impertinent in momentul in care am inceput sa ne contrazicem pe un subiect elementar. Nu au dus hainele in cuier, si nici nu au intrebat - asa cum fac toti in restaurantele bucurestene, nu e o inventie a lui Peking Duck, aceasta. Au fost rapizi la primele doua feluri, pe al treilea l-am asteptat mai mult de 20 de minute.

Clienti erau la Peking Duck, nici multi, nici putini. Preturile mi s-au parut cam mari, obisnuit fiind ca la restaurantele chinezesti sa platesti ceva mai putin decat in alte parti.

Daca e sa ma iau si gupa ce spun altii, Peking Duck e unul dintre restaurantele chinezesti din Bucuresti care sunt de pus pe lista atunci cand te gandesti sa mananci asa ceva, mai ales daca locuiesti sau lucrezi in Bucurestiul acela. Daca nu, si trebuie sa infrunti infernul de pe strazile capitalei, parca nu as indemna pe multi sa o faca...