Dragos Patraru: Talentul nu exista, apuca-te de munca!

Pana de curand, raspunsul era simplu. Talent + pregatire intensa = performanta. Acum, lucrurile s-au schimbat. Inainte sa va spun ca talentul nu exista, ci se creste, am o poveste. Din pacate pentru mine, reala. E povestea talentului meu.

Aveam 10 ani.

Practicam tenisul de camp de trei ani deja. Mergeam de trei ori pe saptamana, cu cheia de gat, la antrenament. Luam traseul 30, de pe strada Republicii, si traversam tot orasul, pana la hipodrom. Cap de linie. Coboram si grabeam pasul catre baza sportiva, trecand pe langa caii care se antrenau si ei pentru cursele de duminica. De la un timp, nu mai gaseam bucurie la tenis. Nici nu era vreo bucurie sa joci atunci. Racheta din lemn era grea, nu suportam caldura si nici lumina puternica atunci cand batea soarele (aveam sa aflu ca de vina este o cataracta cu care m-am nascut si care acum aproape ca ma lasa orb cand lumina de afara este foarte puternica). In plus, eram destul de reticent la efortul dus la extrem. Nu eram dispus sa-l fac, nu intelegeam de ce e nevoie de el. Nu munceam.

Langa terenurile de tenis, era terenul de fotbal al celor de la Prahova Ploiesti. Iubeam si iubesc si acum fotbalul mai mult decat orice sport. Si visam sa fiu fotbalist. Asa ca am decis sa merg la fotbal. I-am spus lui tata: ”Sa stii ca eu vreau la fotbal, nu-mi mai place la tenis.” El, care toata viata a facut doar ce i-a placut, a zis: ”ok, mergem la fotbal.”

Citeste continuarea pe Patraru.ro.