Review restaurant George Butunoiu: Farinella: exact ce trebuia, unde trebuia și când trebuia

Farinella e o bucătărie deschisă, de fapt, cu cuptorul în spate, la perete, și cu o tejghea de jur împrejur la care poți sta pe scaune înalte de bar ca să mănânci pe o farfurie ce iese direct din cuptor sau din oală. Au și o terasă pe trotuar afară, pe Beller, unde sunt țigăncile cu flori vizavi. Și e chiar plăcut vara să mănânci printre atâtea flori.

Bistroul e al italienilor care au și Nonna Mia, un restaurant destul de cunoscut pentru mâncarea lor tradițională. Aici, în Piața Dorobanților, au făcut exact ce aș fi făcut și eu în locul lor. La Farinella pastele sunt paste, pizza e pizza și pâinea e pâine, adică faină, aluatul, pâinea sunt produsul de bază și celelalte sosuri și umpluturi sunt ingrediente adiționale, nu invers!

Mie așa-mi plac pastele și pizza, dar știu bine că cei mai mulți bucureșteni au alte gusturi. Iar bucătarii și patronii de restaurante vor să le facă lor pe plac, fiindcă sunt mai mulți, și de aceea în majoritatea restaurantelor italienești de la noi primești paste înecate în sos, că într-o supă cu fidea, sau pizza în care simți orice pe limbă, numai gust de aluat de făină țărănească nu.

Așadar, ca să reformulez, la Farinella când mănânci paste și pizza, simți gustul acela de făină de grâu de moară. Și mie-mi place asta. Pentru ceilalți e simplu, pot cere o porție dublă de sos sau de șuncă, și gata, toată lumea primește ce dorește! Pâinea și pastele proaspete crude pe care le iei acasă sunt la fel, cu gust de făină de țară.

Farinella e în egală măsură street food, bistrou și take away, ceea ce mi se pare că e exact ce trebuia și unde trebuia…