4 Aprilie 2008
Un restaurant pe saptamana cu George Butunoiu: Capricciosa
Cine ar putea crede ca un restaurant de la “capatul pamantului”, printre locuri virane si santiere de constructii, situat intr-o baraca de lemn pe care te astepti sa o vezi cazand la trecerea primei betoniere pe sub geamurile sale (si trec multe, incontinuu!) sa aiba un asemenea succes? Multa vreme nu am crezut, desi m-au trimis mai multi dintre prietenii mei, pana am vazut-o cu ochii mei.
Capricciosa - Intrebati de Nicoleta
Cladirea e facuta aproape in intregime din lemn, destul de joasa si de intunecoasa, si o parte din bucatarie (cuptorul si gratarele) e deschisa, chiar in sala. Decorurile sunt putine, singurul mai deosebit e un acvariu cu pesti mari, exotici, destul de scumpi. Mesele sunt inghesuite, nu de putine ori trebuie sa te apleci sau sa-ti sugi burta daca trece cineva pe langa tine. Scaunele sunt incomode si foarte apropiate unul de altul. Am fost destul de surprins sa vad fete de masa complete intr-un astfel de restaurant si, mai ales, albe si curate. De altfel, tot ce era pe masa parea curat, oarecum in contrast cu atmosfera generala de bistrot de mare trafic, in care nu eleganta e atractia principala. Un meniu jerpelit rau a restabilit, insa, echilibrul de imagine pe masa.
Capricciosa - Intrebati de Nicoleta
Mi-am facut un obicei prost la restaurant, care ii irita pe multi chelneri, pe unii chiar ii infurie de-a binelea; daca e un meniu prea lung, sau din care nu inteleg mare lucru, sau, pur si simplu, daca vreau sa vad cum reactioneaza, ii intreb ce imi recomanda. Aproape invariabil, raspunsul vine rapid, intr-o logica si coerenta imbatabile: “Ce va place dumneavoastra!” Oricat as insista, sunt slabe sanse sa conving pe vreunul sa faca efortul sau sa isi aume responsabilitatea sa-mi recomande un anumit fel. Ba, de cateva ori, cand le-am spus ca nu comand nimic si ca astept sa-mi aduca ei ce cred ca au mai bun, au refuzat sa ma serveasca si vreo doi mi-au sugerat sa ma duc la alt restaurant.
Capricciosa - Intrebati de Nicoleta
In continuare, lucrurile au mers destul de bine: am avut o gustare comuna, cu chiftelute, fasole, vreo 3 feluri de branza, diverse legume, masline etc. care era compusa in fata noastra, dintr-un galantar pus in mijlocul restaurantului. Coastele de vitel, cu cartofi la cuptor, au fost intr-adevar bune, la fel si cele cateva feluri de paste pe care le-au luat invitatii mei. Mai putin bun a fost un fel de jambon de porc, ce avea un gust destul de banal fata de prezentarea spectaculoasa in care a fost taiat si adus (foto). Si desertul a fost destul de bun, desi acelasi pe care il gasesti in orice alt restaurant italian. La fel, expus totul intr-o vitrina, puteai sa-ti alegi singur ce vrei, insa eu m-am lasat pe mana Nicoletei, care mi-a adus, fara sa ezite, tort cu caise. Pacat ca nu am vazut decat torturi cu crema in vitrina aceea, si nu prea pareau sa fie facute acolo. Nu cred ca au vreun desert pe care sa nu-l mai gasesti in alt restaurant din Bucuresti, cum au la La Cena, de exemplu.
Capricciosa - Intrebati de Nicoleta
La plecare, i-am facut o poza Nicoletei.
Adresa restaurant Capricciosa: Str. Ion Ionescu de la Brad, nr. 2
***
George Butunoiu este proprietarul firmei de consultanta in resurse umane George Butunoiu Ltd.