13 Ianuarie 2015

Plesu: Am dreptul, in numele libertatii de expresie, sa cer limitarea inteleapta a libertatii de expresie



Cred ca aproape nimic n-a ramas nespus cu privire la tragedia petrecuta zilele trecute la Paris. Lucrurile sunt, mai mult decit in alte cazuri, deopotriva simple si greu sistematizabile. Confuzia vine din faptul ca (cel putin) trei probleme distincte au fost aduse de desfasurarea evenimentelor in acelasi plan, cind, de fapt, tin de planuri diferite.

Prin contaminare reciproca, cele trei probleme isi pierd contururile, ceea ce suspenda intelegerea corecta a fiecareia in parte. 1. Crima. Luata in sine, chiar si fara legatura cu circumstantele specifice ale cazului „Charlie Hebdo”, crima este odioasa. Nicio crima nu poate fi scuzata (probabil cu exceptia celei comise – accidental - in legitima aparare). Cu atit mai putin, crima conotata religios. Din punctul meu de vedere, a ucide in numele lui Dumnezeu (si – cinstit vorbind – nici crestinismul n-a fost scutit, in anumite momente ale istoriei sale, de fanatismul singeros al unor „militanti” zelosi) este un pacat „strigator la cer”.

Cititi continuarea editorialului scris de Andrei Plesu, in Adevarul.



Citeste si