7. Care sunt brandul si managerul favorit? De ce?

Managerul meu favorit este Bill Clinton; brandul creat de el este Clinton Foundation. Fostul presedinte al Americii este pentru mine o pilda vie a faptului ca, daca dorim, oricare dintre noi ne putem schimba in mod radical: odata hulit si ponegrit de mass media pentru un episod legat de o studenta la Casa Alba, aflat sub o presiune nebuna datorata functiei de presedinte, silit sa faca compromisuri politice, cu probleme pe toate planurile, Clinton ne arata ca niciodata nu e prea tarziu sa iti gasesti adevarata vocatie si sa iti schimbi viata in mod consecvent odata ce ti-ai gasit-o. In loc sa se retraga intr-o viata comoda si banala la vreun ranch din sudul Americii (cum fac majoritatea fostilor presedinti), el a creat o fundatie de caritate si munceste neobosit in cadrul ei. Fundatia schimba vietile a zeci de mii de oameni aflati in nevoie, de la copiii bolnavi din Africa si cei obezi din America, pana la ajutorul catre Haiti pentru a-si dezvolta o agricultura si o economie sustenabila…

8. Pana unde considerati ca va merge inovatia in domeniul IT?
Va continua la infinit. Problema acuta de care ne vom lovi (o vedem deja in jurul nostru) este ca un marketing manager talentat reuseste nu numai sa detecteze nevoi ale populatiei inca nesatisfacute, dar chiar sa induca nevoi noi prin produsele si serviciile pe care le ofera. Acest lucru, dus la extrem, poate fi extrem de periculos; daca aveti ocazia sa vizitati Japonia sau America, intrati pentru un sfert de ora in curtea unei scoli in pauza dintre ore. Veti vedea siderati o multime de copii “butonand” device-uri mobile, fiecare in lumea lui, fara nici un fel de contact cu ceilalti copii. Un medic renumit imi spunea deunazi ca numarul de cazuri de autism la copii in America a explodat literalmente. Aceasta este daca vreti partea negativa a raspandirii peste masura a gadget-urilor electronice: fac copilul sa traiasca intr-o lume virtuala, sa nu isi mai dezvolte aptitudini motorii si de comunicare de baza; iar momentul in care isi va da seama de asta (rejectia la o universitate buna sau la un job ravnit) vine mult prea tarziu ca sa se mai poata corecta ceva…