Poem al spatiului
Gaston Bachelard spune despre Nautilus: “Crearea formei si nu forma in sine este cu adevarat misterioasa...”
Senosiain a construit un fel de poem al spatiului, in care exteriorul se contopeste cu interiorul, in care totul pare ca evolueaza spontan. Nimic nu este fortat.
Cum intri in Nautilus, observi ca peretii, tavanul si podeaua nu sunt paralele. Totul pare modelat in detaliu, continuu. Cobori cateva trepte si langa fatada multicolora pe care o poti observa inca de afara, te asteapta un living in plina vegetatie.
Efectul creat in interior este si mai captivant. Te indrepti apoi spre alte scari, privesti fiecare minune si te lasi purtat de o energie care te impinge pana in camera dotata cu televizor. De acolo, mai e putin pana in camera de studiu, cu o fereastra ce iti ofera un peisaj superb. Se vad muntii...
Senosiain a construit un fel de poem al spatiului, in care exteriorul se contopeste cu interiorul, in care totul pare ca evolueaza spontan. Nimic nu este fortat.
Cum intri in Nautilus, observi ca peretii, tavanul si podeaua nu sunt paralele. Totul pare modelat in detaliu, continuu. Cobori cateva trepte si langa fatada multicolora pe care o poti observa inca de afara, te asteapta un living in plina vegetatie.
Efectul creat in interior este si mai captivant. Te indrepti apoi spre alte scari, privesti fiecare minune si te lasi purtat de o energie care te impinge pana in camera dotata cu televizor. De acolo, mai e putin pana in camera de studiu, cu o fereastra ce iti ofera un peisaj superb. Se vad muntii...