Tunelele Cu Chi
O noua zi inceputa la 7 dimineata, de data aceasta pe un ponton, asteptand o barca ce ne va duce la celebrele tuneluri sapate de vietnamezi in razboiul cu americanii.
Reteaua de tunele acopera aproape intreaga tara, insa cele de aici au fost folosite de Viet Cong in ofensiva Tet din 1968.
Excursia incepe prin vizitarea unor celule refacute si cuprinzand variate mijloace de tortura; continua cu o plimbare in padure si prezentarea mai multor tipuri de capcane, majoritatea ingenioase din punctul de vedere al gradului de durere produs. Sunt informatii dure, pe care nu ai vrea sa le afli, mai ales daca mergi ulterior la Muzeul Ramasitelor Razboiului, din Saigon, actualul Ho Chi Min City, aflat in apropiere.
Muzeul are o istorie interesanta in ceea ce ii priveste numele. Initial se chema Muzeul Crimelor de Razboi produse de Imperialismul American si Guvernul Marioneta Al Vietnamului de Sud. Mai apoi, a fost cunoscut ca American War Crimes si mai tarziu drept War Crimes Museum, pana in 1993. In urma normalizarii relatiilor cu USA (sau a plangerilor facute de acestia) s-a ajuns la numele de azi.
Indiferent de nume insa, realitatea este crunta. Numeroase fotografii si filme extrem de descriptive arata oameni mutilati, copii cu maformatii nascuti astfel la cativa ani de la terminarea conflictului ca urmare a remanentei gazelor, custi de tigru folosite pentru intemnitarea prizonierilor politici, tancuri si munitie inca activa, etc.
Revenind la tunele, acestea au functionat ca adaposturi, spitale, depozite de armament si mancare, loc de refugiu pentru familiile luptatorilor si cale de acces/ tranzit. In timpul razboiului, erau perioade in care luptatorii stateau si zile la rand in subteran, in intuneric, spatii stramte si pline de insecte producatoare de infectii.
In prezent, turistii pot intra in tunele si experimenta pe propria piele minute din viata luptatorilor de guerilla pe timp de pace, insa. Unele tunele au fost largite pentru confortul turistilor vestici si dotate cu lumina. Noi am intrat intr-o retea stramta si intunecata insa, neluminata si asa am aflat ca pot suferi de claustrofobie temporara.
La iesire am fost imbiati cu o bautura locala – snake wine – obtinuta prin macerarea unor serpi veninosi in alcool de orez sau grau; ni s-a explicat ca veninul devine inactiv in alcool, insa reticenta a persistat.
Reteaua de tunele acopera aproape intreaga tara, insa cele de aici au fost folosite de Viet Cong in ofensiva Tet din 1968.
Excursia incepe prin vizitarea unor celule refacute si cuprinzand variate mijloace de tortura; continua cu o plimbare in padure si prezentarea mai multor tipuri de capcane, majoritatea ingenioase din punctul de vedere al gradului de durere produs. Sunt informatii dure, pe care nu ai vrea sa le afli, mai ales daca mergi ulterior la Muzeul Ramasitelor Razboiului, din Saigon, actualul Ho Chi Min City, aflat in apropiere.
Muzeul are o istorie interesanta in ceea ce ii priveste numele. Initial se chema Muzeul Crimelor de Razboi produse de Imperialismul American si Guvernul Marioneta Al Vietnamului de Sud. Mai apoi, a fost cunoscut ca American War Crimes si mai tarziu drept War Crimes Museum, pana in 1993. In urma normalizarii relatiilor cu USA (sau a plangerilor facute de acestia) s-a ajuns la numele de azi.
Indiferent de nume insa, realitatea este crunta. Numeroase fotografii si filme extrem de descriptive arata oameni mutilati, copii cu maformatii nascuti astfel la cativa ani de la terminarea conflictului ca urmare a remanentei gazelor, custi de tigru folosite pentru intemnitarea prizonierilor politici, tancuri si munitie inca activa, etc.
Revenind la tunele, acestea au functionat ca adaposturi, spitale, depozite de armament si mancare, loc de refugiu pentru familiile luptatorilor si cale de acces/ tranzit. In timpul razboiului, erau perioade in care luptatorii stateau si zile la rand in subteran, in intuneric, spatii stramte si pline de insecte producatoare de infectii.
In prezent, turistii pot intra in tunele si experimenta pe propria piele minute din viata luptatorilor de guerilla pe timp de pace, insa. Unele tunele au fost largite pentru confortul turistilor vestici si dotate cu lumina. Noi am intrat intr-o retea stramta si intunecata insa, neluminata si asa am aflat ca pot suferi de claustrofobie temporara.
La iesire am fost imbiati cu o bautura locala – snake wine – obtinuta prin macerarea unor serpi veninosi in alcool de orez sau grau; ni s-a explicat ca veninul devine inactiv in alcool, insa reticenta a persistat.