Platina si sfarsitul lumii

In 1847, bijutierul Louis François Cartier prelua atelierul maestrului sau, Adolphe Picard, din rue Montorgueil, nr. 29, iar Parisul inca nu avea habar ce i se pregateste. Prin 1853, Cartier era deja un nume pentru protipendada orasului luminilor, micul boutique iesind din comertul public, in favoarea unei clientele atent selectate. Dupa o perioada tulbure, Parisul redevenise, in perioada celui de-al doilea imperiu, spumos si vesel. In 1859, Cartier isi muta afacerea prospera mai aproape de centrul orasului, pe Boulevard des Italiens.

In 1899, cand toata lumea astepta isterizata sfarsitul lumii, Alfred Cartier, fiul fondatorului, alege drept prim spatiu de lux pentru giuvaergia sa casa din Rue de la Paix, 13, una dintre cele mai scumpe strazi din Paris. La scurt timp, si alti bijutieri parizieni ii urmeaza exemplul, iar Rue de la Paix si Place Vendôme devin centrul international al diamantelor, castigand, in cativa ani, notorietate mondiala. Tot cu putine clipe inainte de intrarea in noul mileniu, Alfred Cartier lasa afacerea in mainile celor trei fii ai sai - Louis, Pierre si Jacques. Pierre si Jacques pleaca sa cucereasca Londra, respectiv New York, iar Louis ramane sa asigure expansiunea firmei din Paris. Se naste Maison Paris, care va cuceri incet, dar sigur o mare parte din piata de bijuterii (si mai ales de diamante) a inceputului de veac.

Regi pentru regi

In primii ani ai secolului XX, Pierre si Jacques Cartier au ramas nedespartiti in Londra, unde aristocratia britanica se pregatea de incorona-rea lui Edward VII, printul de Wales. In consecinta, cererea de bijuterii scumpe si sofisticate atingea un nivel fara precedent. Insa tot geniul lui Louis era cel care conducea stilul firmei. De cativa ani, perfectionase atat de mult tehnicile de prelucrare a platinei, incat, pentru prima oara, acest metal era recunoscut ca pretios si, mai mult, era asociat cu diamantele. Londra a primit decaderea aurului cu bratele deschise si, de atunci, monturile in platina au ramas standardul de sic si lux al aristocratiei. La ceremonia de decernare a titlului de „furnizori ai casei regale“, Regele Edward spunea despre fratii Cartier ca „au fost numiti bijutieri ai regelui pentru ca sunt regii bijutierilor“.

Sase ani mai tarziu, Jacques Cartier se lega de istorie in New York prin remontarea unuia dintre cele mai faimoase (si infame) diamante: Hope. Un diamant albastru, care emite fosforescente rosii cand este expus la ultraviolete, dar care a fost considerat multa vreme ca facand parte din pietrele blestemate, pentru ca multi dintre cei care si-au legat numele de ea au sfarsit rau. Se presupune ca, initial, diamantul Hope a fost extras in minele din Kollur, Golconda (India), si a fost instalat pe post de ochi al zeitei Sita, sotia lui Rama, de unde a fost furat de catre aventurieri. Piatra apare prima oara, cu o taietura triunghiulara, cu greutatea de 112 carate (22,44 de grame), in posesia unui negutator aventurier, Jean-Baptiste Tavernier, care o cumparase in 1660. Piatra, redenumita „Le Tavernier Bleu“, ii este vanduta lui Ludovic al XIV-lea, dupa care se pare ca Tavernier dispare, fiind ucis de hoti. Cert e ca Le Tavernier Bleu dispare in mainile lui Sieur Pitar, bijutierul Regelui Soare, care accepta sa-i dea o taietura mai „la moda“, reducand piatra la 67 de carate (13,4 grame) si redenumind-o „French Blue“.

Diamantul ramane in casa regala, insa nu mai este purtat dupa moartea lui Ludovic XV (1749), cateva zvonuri nascandu-se pe marginea spiritului malefic al pietrei, utilizata pana atunci ca pandant al „Ordinului Lana de Aur“. Inainte de Revolutia Franceza, diamantul este purtat o vreme de Maria Antoaneta. In timp ce regina, alaturi de Ludovic XVI, zacea in inchisoare, asteptandu-si executia, sase barbati fura diamantul si il duc in Anglia. Toti mor spanzurati sau in inchisoare. La exact douazeci de ani dupa ce a fost furat French Blue, piatra reapare sub numele „The Hope Diamond“, in registrele bijutierului londonez Daniel Eliason. Se pare ca unul dintre posesori a fost si regele George IV. Cert e doar ca, ajuns in mainile lui Jacques Cartier, cand nu mai avea decat 45,52 de carate (putin peste 9 grame), Hope este montat cum se cuvine, in mijlocul altor zeci de diamante mai mici, pe un colier.

Citeste si:

Mostenitoarea „Washington Post“, Evalyn Walsh McLean, il inchiriaza pentru un weekend, se indragosteste de colier si il cumpara. Inglodata in datorii, Walsh il vinde in 1949, dupa care diamantul intra in circuitul muzeelor. Se afla astazi in proprietatea celebrului Smithsonian.

Inventatori si magicieni

Din 1909, fratii Cartier nu au mai putut fi opriti. Au revenit aproape an de an cu noi inventii si curente. In 1912, au aruncat pe piata seria de Ceasuri Magice, piese de cristal in care indicatoarele ceasului pareau sa nu fie puse in miscare de nimic. In urma prieteniei dintre pilotul Alberto Santos Dumont, Louis Cartier si ceasornicarul Edmond Jaeger a aparut primul ceas de mana, pentru ca pilotii nu puteau verifica ceasurile de buzunar in timp ce manevrau planoarele. In 1906, fratii Cartier intuiau deja noile tendinte din arta si lansau primele bijuterii colorate, cu motive gotice.

Dupa Primul Razboi Mondial, bijuteriile lor din seria „Bestiary“ au cucerit lumea, iar panterele au ramas simbolul favorit al companiei. Stralucire, fauvism, apoi minimalism - toate au fost caracteristici pe care familia Cartier le-a adoptat cu putin inainte sa devina moda. Pana si eternele inele care se leaga unul de altul si care se gasesc astazi prin orice boutique provin dintr-un model Cartier, desenat de Elsie de Wolf, doar ca modelul original, Trinity, era compus dintr-un inel de platina, unul de aur roz si altul de aur galben.

Au urmat parfumurile (1938), butonii, colectiile de Panther, insa nimic nu a mai fost la fel dupa al Doilea Razboi Mondial. In 1964, la moartea lui Pierre, Jean Jacques, fiul lui Jacques, Claude, fiul lui Louis, si Marionne Claudelle, fiica lui Pierre, vand afacerea. Intre 1974 si 1976, filialele din New York si Londra sunt rascumparate, apoi fuzioneaza cu celelalte, urmasii familiei Cartier unin-du-se cu grupul de investitori care cumparasera afacerea. Cu fortele completate de Robert Hocq, creatorul conceptului „Les Must du Cartier“, afacerea renaste si Cartier revine in forta, pentru a ramane pana in prezent printre marile stele ale industriei luxului.