Comisia a cerut statelor membre sa raspunda in zece saptamani la mai multe intrebari, dintre care unele se refera pozitionarea de produse in anumite programe audiovizuale, incitarea la ura, protectia minorilor, dreptul la replica si promovarea operelor europene.

Cele 16 state sunt Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Finlanda, Franta, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Tarile de Jos, Romania, Spania, Suedia, Slovacia si Regatul Unit.

Prin aceste solicitari, CE vrea sa se asigure ca toate statele membre au implementat corect aspectele directivei SMAV in legislatia nationala din domeniul mass-media.

Ce este directiva SMAV
:

Prin aceasta directiva, CE isi doreste sa creeze conditii de concurenta echitabile la nivel international atat pentru serviciile de radiodifuziune, cat si pentru cele la cerere, pastrand in acelasi timp diversitatea culturala si protejand consumatorii.

Aceasta se bazeaza pe principiul „tarii de origine”, care impune ca furnizorii de servicii audiovizuale de comunicare in masa sa se supuna doar reglementarilor din tara de origine, si nu celor din tara de destinatie, cu exceptia unor circumstante limitate cum este incitarea la ura.

Citeste si:

Statele membre ale UE au fost de acord sa implementeze aceasta directiva in legislatia nationala pana la 19 decembrie 2009.

Directiva actuala are la orgine directiva „Televiziune fara frontiere”, adoptata in 1989 si modificata pentru prima data in 1997.

Pe de alta parte, la 10 martie anul trecut, dispozitiile directivei initiale „Televiziune fara frontiere” au fost cumulate cu dispozitiile directivelor de modificare pentru a forma versiunea codificata si redenumita „Directiva serviciilor mass-media audiovizuale”.

Care sunt aspectele abordate in intrebarile trimise catre statele membre:

· principiul „tarii de origine” si probleme de jurisdictie in ceea ce priveste serviciile audiovizuale;
· comunicatiile comerciale audiovizuale (inclusiv pozitionarea de produse, reclamele TV prin sponsorizari si teleshoppingul);
· obligatiile de baza impuse de directiva (cum ar fi cerintele de identificare, normele privind incitarea la ura si accesibilitatea, obligatiile de a asigura transmisii echilibrate, inregistrarea serviciilor efectuate la cerere);
· dreptul la replica (orice persoana ale carei interese legitime au fost lezate printr-o afirmatie incorecta facuta in cadrul unui program de televiziune trebuie sa beneficieze de dreptul la replica sau de despagubiri echivalente);
· protectia minorilor;
· promovarea operelor europene;
· difuzarea gratuita prin televiziunea cu acces liber a evenimentelor de o importanta majora si a rezumatelor de stiri;
· cooperarea intre autoritatile de reglementare.