In contextul unei piete financiare din ce in ce mai afectate de situatia existenta la nivel global, finantarile acordate de banci sau de institutii financiare nebancare au devenit din ce in ce mai greu de obtinut.
In astfel de cazuri, intrebarea fireasca este daca exista metode alternative de finantare si in general, ce am putea sa facem cu lichiditatile pe care le avem. La aceasta intrebare incercam sa raspundem in cele de urmeaza, prezentand pe scurt cateva posibile solutii alternative de finantare, atat din perspectiva juridica cat si a potentialelor implicatii fiscale.
Cesiunea de creante/ transfer portofoliu de creante
Daca sunteti in situatia de a detine active imobilizate sub forma de creante, pe termen lung, recuperabile greu sau cu costuri ridicate, o alternativa poate fi aceea a vanzarii portofoliilor de creante. Beneficiul imediat al cesiunii il reprezinta transformarea acestor active in lichiditati.
Bineinteles ca o intrebare care apare este cine poate achizitiona aceste creante, in special daca discutam despre un potential comparator, persoana juridica romana, din perspectiva posibilei incidente a prevederilor Ordonantei Guvernului 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 266/2006 (numita in continuare Ordonanta Guvernului 28/2006), privind calificarea acestei operatiuni ca activitate de creditare cu titlu profesional.
Din aceasta perspectiva, am dori sa mentionam ca Banca Nationala a Romaniei si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca achizitionarea de portofolii de creante rezultand din activitatea de creditare se califica drept activitate de creditare cu titlu profesional si in consecinta poate fi desfasurata doar de catre institutii financiare nebancare, cu exceptia cazului in care creantele respective rezulta din credite clasificate in categoria pierdere. Totodata in ceea ce priveste creantele care rezulta din contracte comerciale, achizitionarea acestora, daca nu presupune o activitate de finantare, nu intra sub incidenta cadrului legislativ administrat de BNR.
Cheltuielile legate de scoaterea din gestiune a creantelor cesionate sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
In ceea ce priveste tratamentul privind TVA al acestei operatiuni, cesionarea creantelor in sine nu intra in sfera de aplicare a acestei taxe. Totusi este subiect de TVA suma care se considera ca ar fi cuvenita celui care colecteaza aceste creante in urma achizitionarii respectivului portofoliu de creante, ce trebuie facturata catre cesionar, si anume:
- pentru creantele ne-ajunse la scadenta, suma ce va intra in sfera TVA e reprezentata de diferenta dintre valoarea nominala a creantelor si pretul de achizitie;
- pentru creantele restante, e reprezentata de diferenta dintre valoarea de piata a acestor creante si pretul de achizitie.
Imprumuturile intra-grup
In cazul in care exista lichiditati disponibile in cadrul grupului, o solutie simpla si des folosita de finantare o reprezinta imprumuturile intra-grup.
Odata cu aparitia Ordonantei Guvernului 28/2006, activitatile de creditare intre societatile din cadrul unui grup au devenit mai rare, datorita faptului ca ordonanta amintita restrictiona activitatea de creditare cu titlu profesional la institutii de credit si institutii financiare nebancare, nu includea criteriile pe baza carora o activitate de creditare este considerata a fi desfasurata cu titlu profesional si nu includea nici un fel de exceptie privind imprumuturile intra-grup.
Trebuie mentionat ca de la aparitia Ordonantei Guvernului 28/2006 si pana in prezent, aceste necunoscute s-au clarificat. In acest sens, Banca Nationala a Romaniei a clarificat, cu ocazia mau multor interpretari oficiale, criteriile in functie de care se apreciaza caracterul de „titlu profesional” al activitatii de creditare, printre care se afla si organizarea activitatii respective ca activitate independenta, orientata spre obtinerea de venituri pe baze continue sau destinata publicului larg etc.
Daca aceste criterii sunt indeplinite, societatile comerciale obisnuite pot sa apeleze la aceasta modalitate alternativa de finantare, respectiv imprumuturi catre/de la o alta societate din grup.
Totusi, pentru incheierea unor astfel de imprumuturi, subliniem necesitatea pentru aceste societati de a-si inregistra si autoriza in obiectul de activitate codul CAEN corespunzator desfasurarii activitatilor de creditare. Merita mentionat ca inregistrarea codului CAEN corespunzator activitatii de creditare nu califica automat o societate ca fiind institutie financiara nebancara.
De asemenea, in conditiile desfasurarii unor astfel de activitati, trebuie avute in vedere si limitarile prevazute in Legea 31/1990 privind societatile comerciale, in materie de acordare de credite intre societati afiliate.
Din punct de vedere fiscal, veniturile realizate de imprumutator din aceasta operatiune sunt venituri impozabile, insa trebuie avute in vedere restrictiile legale privind deductibilitatea dobanzii si, eventual, a diferentelor de curs valutar la nivelul celui ce beneficiaza de imprumut. Mai exact, legea distinge doua limitari:
- pentru imprumuturile obtinute de la alte institutii decat cele bancare/de credit, deductibilitatea dobanzii este limitata la nivelul de referinta al BNR, pentru imprumuturile in lei, sau la 7%, pentru imprumuturile in valuta;
- pentru societatile comerciale, cu exceptia societatilor bancare si de credit, care au un grad de indatorare mai mare decat 3 sau mai mic decat zero (calculat pentru imprumuturile luate de la alte societati decat cele bancare/de credit si cu un termen mai mare de 1 an), cheltuielile cu dobanzile si pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente acestor imprumuturi sunt nedeductibile, urmand a fi reportate si deduse la momentul in care gradul de indatorare va ajunge sub 3.
Pentru imprumuturile luate din strainatate trebuie avut in vedere si impozitul cu retinere la sursa aplicat dobanzilor.
Din perspectiva potentialelor implicatii fiscale la nivel de grup, imprumuturile intra-grup pot fi utilizate si ca instrumente de planificare fiscala, folosirea eficienta a acestora putand conduce la un impact fiscal total mai redus la nivel de grup.
Cash pooling/Managementul lichiditatilor
Cash poolingul, desi nu este reglementat ca atare, incepe sa fie implementat si in Romania si reprezinta o modalitate de management al lichiditatilor existente la nivelul unui grup. Cash poolingul presupune plasarea lichiditatilor existente de catre un intermediar (ce poate fi o banca sau o societate din acelasi grup) catre societatile din grup ce inregistreaza un necesar de lichiditati.
Punctul de vedere exprimat de Banca Nationala a Romaniei este in sensul in care astfel de operatiuni nu cad sub incidenta Ordonantei nr. 28/2006, nefiind calificate ca fiind activitati de creditare desfasurate cu titlu profesional.
Similar cu cazul imprumuturilor intra grup, si in acest caz este necesara inregistrarea si autorizarea in obiectul de activitate a codului CAEN 6492, corespunzator desfasurarii activitatilor de creditare, precum si limitarile prevazute de Legea 31/1990 privind societatile comerciale, in materie de acordare de credite intre societati afiliate.
Din punct de vedere fiscal, participarea la cash pooling este vazuta ca fiind compusa din doua operatiuni distincte, respectiv acordare si luare de imprumuturi, implicatiile fiind astfel similare cu cele aferente unor imprumuturi.
Barter
Barterul este un contract de schimb comercial, nepresupunand deci doua operatiuni de vanzare distincte sau o contraprestatie financiara/transfer de lichiditati, reprezentand in acelasi timp si o alternativa ce trebuie luata in calcul in cazul in care o societate si/sau partenerii acesteia nu au resurse financiare.
Am dori sa atragem atentia dezvoltatorilor imobiliari in special asupra faptului ca, in cazul apelarii la aceasta alternativa, trebuie analizate atent contractele de finantare a dezvoltarii proiectelor imobiliare incheiate de acestia cu bancile, intrucat exista posibilitatea ca acele contracte sa contina clauze de limitare a modalitatii dezvoltatorului de a dispune de proiectul respectiv. In acest caz, este recomandabila negocierea cu banca a acestei posibilitati inca de la inceput, pentru a evita o eventuala situatie de incalcare a contractului de credit prin utilizarea acestei metode alternative.
Din punct de vedere fiscal, operatiunea de barter este vazuta insa ca fiind compusa din doua tranzactii distincte, cum ar fi o vanzare si o cumparare, tratamentul fiscal fiind cel aferent unor astfel de tranzactii, analizate distinct.
Vanzare urmata de leasing
Aceasta modalitate de finantare, consacrata in mod expres de Ordonanta 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, este potrivita pentru situatia in care dispuneti de active imobilizate de valoare mare, si consta in vanzarea acestora si, ulterior, inchirierea acestora de la noul proprietar.
La efectuarea unei astfel de operatiuni insa, trebuie avut in vedere faptul ca, daca este incheiata cu o societate romaneasca, aceasta va trebui sa fie o institutie financiara nebancara, societate de leasing sau o banca.
Avantajul acestui procedeu consta in faptul ca se transforma active imobilizate in active lichide, cu posibilitatea de a folosi in continuare activele respective.
Datorita faptului ca, din punct de vedere contabil, activele nu sunt scoase din gestiune, amortizarea lor contabila si fiscala continuand in aceleasi conditii, nu se va plati nici impozit pe castigul potential obtinut la vanzare. Mai mult, dobanzile aferente ratelor de leasing for fi deductibile la calculul profitului impozabil. Din punctul de vedere al TVA, insa, vanzarea si operatiunea de leasing sunt tratate ca operatiuni distincte.
In astfel de cazuri, intrebarea fireasca este daca exista metode alternative de finantare si in general, ce am putea sa facem cu lichiditatile pe care le avem. La aceasta intrebare incercam sa raspundem in cele de urmeaza, prezentand pe scurt cateva posibile solutii alternative de finantare, atat din perspectiva juridica cat si a potentialelor implicatii fiscale.
Cesiunea de creante/ transfer portofoliu de creante
Daca sunteti in situatia de a detine active imobilizate sub forma de creante, pe termen lung, recuperabile greu sau cu costuri ridicate, o alternativa poate fi aceea a vanzarii portofoliilor de creante. Beneficiul imediat al cesiunii il reprezinta transformarea acestor active in lichiditati.
Bineinteles ca o intrebare care apare este cine poate achizitiona aceste creante, in special daca discutam despre un potential comparator, persoana juridica romana, din perspectiva posibilei incidente a prevederilor Ordonantei Guvernului 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 266/2006 (numita in continuare Ordonanta Guvernului 28/2006), privind calificarea acestei operatiuni ca activitate de creditare cu titlu profesional.
Din aceasta perspectiva, am dori sa mentionam ca Banca Nationala a Romaniei si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca achizitionarea de portofolii de creante rezultand din activitatea de creditare se califica drept activitate de creditare cu titlu profesional si in consecinta poate fi desfasurata doar de catre institutii financiare nebancare, cu exceptia cazului in care creantele respective rezulta din credite clasificate in categoria pierdere. Totodata in ceea ce priveste creantele care rezulta din contracte comerciale, achizitionarea acestora, daca nu presupune o activitate de finantare, nu intra sub incidenta cadrului legislativ administrat de BNR.
Cheltuielile legate de scoaterea din gestiune a creantelor cesionate sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
In ceea ce priveste tratamentul privind TVA al acestei operatiuni, cesionarea creantelor in sine nu intra in sfera de aplicare a acestei taxe. Totusi este subiect de TVA suma care se considera ca ar fi cuvenita celui care colecteaza aceste creante in urma achizitionarii respectivului portofoliu de creante, ce trebuie facturata catre cesionar, si anume:
- pentru creantele ne-ajunse la scadenta, suma ce va intra in sfera TVA e reprezentata de diferenta dintre valoarea nominala a creantelor si pretul de achizitie;
- pentru creantele restante, e reprezentata de diferenta dintre valoarea de piata a acestor creante si pretul de achizitie.
Imprumuturile intra-grup
In cazul in care exista lichiditati disponibile in cadrul grupului, o solutie simpla si des folosita de finantare o reprezinta imprumuturile intra-grup.
Odata cu aparitia Ordonantei Guvernului 28/2006, activitatile de creditare intre societatile din cadrul unui grup au devenit mai rare, datorita faptului ca ordonanta amintita restrictiona activitatea de creditare cu titlu profesional la institutii de credit si institutii financiare nebancare, nu includea criteriile pe baza carora o activitate de creditare este considerata a fi desfasurata cu titlu profesional si nu includea nici un fel de exceptie privind imprumuturile intra-grup.
Trebuie mentionat ca de la aparitia Ordonantei Guvernului 28/2006 si pana in prezent, aceste necunoscute s-au clarificat. In acest sens, Banca Nationala a Romaniei a clarificat, cu ocazia mau multor interpretari oficiale, criteriile in functie de care se apreciaza caracterul de „titlu profesional” al activitatii de creditare, printre care se afla si organizarea activitatii respective ca activitate independenta, orientata spre obtinerea de venituri pe baze continue sau destinata publicului larg etc.Daca aceste criterii sunt indeplinite, societatile comerciale obisnuite pot sa apeleze la aceasta modalitate alternativa de finantare, respectiv imprumuturi catre/de la o alta societate din grup.
Totusi, pentru incheierea unor astfel de imprumuturi, subliniem necesitatea pentru aceste societati de a-si inregistra si autoriza in obiectul de activitate codul CAEN corespunzator desfasurarii activitatilor de creditare. Merita mentionat ca inregistrarea codului CAEN corespunzator activitatii de creditare nu califica automat o societate ca fiind institutie financiara nebancara.
De asemenea, in conditiile desfasurarii unor astfel de activitati, trebuie avute in vedere si limitarile prevazute in Legea 31/1990 privind societatile comerciale, in materie de acordare de credite intre societati afiliate.
Din punct de vedere fiscal, veniturile realizate de imprumutator din aceasta operatiune sunt venituri impozabile, insa trebuie avute in vedere restrictiile legale privind deductibilitatea dobanzii si, eventual, a diferentelor de curs valutar la nivelul celui ce beneficiaza de imprumut. Mai exact, legea distinge doua limitari:
- pentru imprumuturile obtinute de la alte institutii decat cele bancare/de credit, deductibilitatea dobanzii este limitata la nivelul de referinta al BNR, pentru imprumuturile in lei, sau la 7%, pentru imprumuturile in valuta;
- pentru societatile comerciale, cu exceptia societatilor bancare si de credit, care au un grad de indatorare mai mare decat 3 sau mai mic decat zero (calculat pentru imprumuturile luate de la alte societati decat cele bancare/de credit si cu un termen mai mare de 1 an), cheltuielile cu dobanzile si pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente acestor imprumuturi sunt nedeductibile, urmand a fi reportate si deduse la momentul in care gradul de indatorare va ajunge sub 3.
Pentru imprumuturile luate din strainatate trebuie avut in vedere si impozitul cu retinere la sursa aplicat dobanzilor.
Din perspectiva potentialelor implicatii fiscale la nivel de grup, imprumuturile intra-grup pot fi utilizate si ca instrumente de planificare fiscala, folosirea eficienta a acestora putand conduce la un impact fiscal total mai redus la nivel de grup.
Cash pooling/Managementul lichiditatilor
Cash poolingul, desi nu este reglementat ca atare, incepe sa fie implementat si in Romania si reprezinta o modalitate de management al lichiditatilor existente la nivelul unui grup. Cash poolingul presupune plasarea lichiditatilor existente de catre un intermediar (ce poate fi o banca sau o societate din acelasi grup) catre societatile din grup ce inregistreaza un necesar de lichiditati.
Punctul de vedere exprimat de Banca Nationala a Romaniei este in sensul in care astfel de operatiuni nu cad sub incidenta Ordonantei nr. 28/2006, nefiind calificate ca fiind activitati de creditare desfasurate cu titlu profesional.
Similar cu cazul imprumuturilor intra grup, si in acest caz este necesara inregistrarea si autorizarea in obiectul de activitate a codului CAEN 6492, corespunzator desfasurarii activitatilor de creditare, precum si limitarile prevazute de Legea 31/1990 privind societatile comerciale, in materie de acordare de credite intre societati afiliate.
Din punct de vedere fiscal, participarea la cash pooling este vazuta ca fiind compusa din doua operatiuni distincte, respectiv acordare si luare de imprumuturi, implicatiile fiind astfel similare cu cele aferente unor imprumuturi.
Barter
Barterul este un contract de schimb comercial, nepresupunand deci doua operatiuni de vanzare distincte sau o contraprestatie financiara/transfer de lichiditati, reprezentand in acelasi timp si o alternativa ce trebuie luata in calcul in cazul in care o societate si/sau partenerii acesteia nu au resurse financiare.
Am dori sa atragem atentia dezvoltatorilor imobiliari in special asupra faptului ca, in cazul apelarii la aceasta alternativa, trebuie analizate atent contractele de finantare a dezvoltarii proiectelor imobiliare incheiate de acestia cu bancile, intrucat exista posibilitatea ca acele contracte sa contina clauze de limitare a modalitatii dezvoltatorului de a dispune de proiectul respectiv. In acest caz, este recomandabila negocierea cu banca a acestei posibilitati inca de la inceput, pentru a evita o eventuala situatie de incalcare a contractului de credit prin utilizarea acestei metode alternative.
Din punct de vedere fiscal, operatiunea de barter este vazuta insa ca fiind compusa din doua tranzactii distincte, cum ar fi o vanzare si o cumparare, tratamentul fiscal fiind cel aferent unor astfel de tranzactii, analizate distinct.
Vanzare urmata de leasing
Aceasta modalitate de finantare, consacrata in mod expres de Ordonanta 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, este potrivita pentru situatia in care dispuneti de active imobilizate de valoare mare, si consta in vanzarea acestora si, ulterior, inchirierea acestora de la noul proprietar.
La efectuarea unei astfel de operatiuni insa, trebuie avut in vedere faptul ca, daca este incheiata cu o societate romaneasca, aceasta va trebui sa fie o institutie financiara nebancara, societate de leasing sau o banca.
Avantajul acestui procedeu consta in faptul ca se transforma active imobilizate in active lichide, cu posibilitatea de a folosi in continuare activele respective.
Datorita faptului ca, din punct de vedere contabil, activele nu sunt scoase din gestiune, amortizarea lor contabila si fiscala continuand in aceleasi conditii, nu se va plati nici impozit pe castigul potential obtinut la vanzare. Mai mult, dobanzile aferente ratelor de leasing for fi deductibile la calculul profitului impozabil. Din punctul de vedere al TVA, insa, vanzarea si operatiunea de leasing sunt tratate ca operatiuni distincte.