Ce fel de elite si pentru cine?

Pentru ca notiunea de leadership sa devina un fapt e nevoie de cel putin doi oameni: unul care sa vrea sa conduca si unul care sa vrea sa-l urmeze pe primul. Cand oamenii devin mai multi, rolurile incep sa capete mai multa greutate.

Ce face insa o persoana sa merite a fi urmata si ascultata? Oricine poate pretinde locul din frunte? Popularitatea, excentricitatea, indrazneala sunt suficiente pentru ca cineva sa ajunga in postura de model pentru altii? In multe cazuri asa se intampla. Exista un public consistent care doar asta cauta: modele de oameni care ajung la succes repede si aparent usor. Principala conditie e apetenta pentru expunerea publica.

Ce ne facem insa cu publicul, poate nu la fel de consistent, care cauta si vrea mai mult de atat? Cu cel care simte nevoia unor elite autentice, care s-au format in timp, uneori de-a lungul mai multor generatii, si ale caror acumulari sunt rezultatul multor ani de munca asidua, departe de lumina reflectoarelor. Mai exista un astfel de public in Romania de azi? Mai exista astfel de elite?

Discutia nu e simpla in primul rand datorita interdependentei foarte acute intre termeni. Oricat de inzestrata ar fi o elita, ea nu are sanse de supravietuire si exprimare in lipsa unui public care sa-i recunoasca si sa-i atribuie, in mod explicit, valoarea. Publicul in cautare de elite nu are nici o sansa sa le descopere si sa le incurajeze daca ele nu pot vorbi si pe limba lui. Daca nu-i pot arata valoarea intr-un fel in care el, publicul, sa o poata intelege, admira si reproduce.

In Romania de acum aceasta comunicare e in suferinta. Lumile sunt izolate si ezita sa faca primul pas. Elitele din diferite domenii nu prea comunica nici intre ele, nici cu publicul larg. Cand isi iau inima in dinti si ies din turn, o fac intr-un fel mai degraba stangaci, fara priza prea mare la un public neobisnuit cu astfel de intalniri. Fiecare se simte mai bine in lumea lui, cu ai lui. Acest confort ne impiedca insa sa devenim o natiune puternica. Traim in multe lumi mici, care nu prea le inteleg si apreciaza pe cele din jur. Judecata critica inalta standarde de netrecut.

Ceva s-a rupt in coloana cervicala a acestui popor odata cu decimarea elitei interbelice de catre comunisti. Si nu ma refer doar la elita culturala ci si, sau mai ales la cea industriala, comerciala, vocationala, agricola, didactica ori politica. Calitatile si rolul conducatorilor au ajuns, in 50 de ani de “putere a poporului”, o mascarada de ale carei urmari ne mai lovim si azi.

In incercarea de recuperare a unor raporturi firesti mi se pare esential sa redefinim, concordant cu timpurile pe care le traim, atat elitele cat si publicurile lor. Atat asteptarile, cat si criteriile de evaluare. Cred ca toti am avea foarte mult de castigat daca am reface puntea de legatura, care exista in perioada interbelica, intre varfuri si cei care urca inspre ele, indiferent de locul in care ne aflam la un moment dat.

Cel mai la indemana pot fi prilejurile in care oameni care inseamna ceva in anumite domenii pot dialoga destins cu oameni care cauta intalniri de acest fel. Ca sa afle unii de altii, sa se poata auzi si pretui reciproc.

Cosmin Alexandru si Horia-Roman Patapievici vor discuta in direct impreuna cu cititorii Wall-Street despre elite. Ce fel de elite si pentru cine? Mai simtim nevoia unor elite autentice? Cum ar trebui sa comunice elitele? Care este modelul de elita in business? Avem elite in mediul de business?

Trimite intrebarile tale inca de astazi sau in timpul intalnirii in direct cu cei doi specialisti, prezenti in redactia Wall-Street marti, 6 octombrie, intre orele 14-16.