Timpul se scurge pentru Europa

Pentru a descrie cel mai bine nenorocirea in care se afla Grecia si Europa, va voi povesti despre echipa nationala daneza de fotbal. Asemanator Europei, aceasta s-a remarcat la un moment dat in 1992, castigand Campionatul European, dupa ce a infrant in finala puternica ehipa a Germaniei. De atunci insa, a alunecat pe o panta descendenta, precum ratele de crestere economica ale Europei.

Astazi, echipa nationala daneza este o colectie bizara de veterani uneori utili (desi multi au trecut bine de a doua tinerete) si tinere talente insuficient antrenate. Pastrand analogia, vechiile popoare ale Europei inca au impresia ca sunt in varf si au o influenta, insa nicio tara nu a reusit sa creasca numarul locurilor de munca, economia si productivitatea. si, totusi, au impresia ca sunt cei mai buni. Intre timp, noii veniti sunt insuficient de multi pentru a intoarce valul.

Echipa nationala a tarii mele e antrenata de catre o legenda a fotbalului danez, Morten Olsen - in urma cu cinci ani, ideile lui erau noi si interesante, insa acum toti adversarii stiu ca Danemarca contrataca pe extreme. La fel stim si faptul ca, in Europa, orice problema va fi rezolvata cu lichiditatea, in loc sa fie rezolvata solvabilitatea. Manualul de joc al Europei ramane acelasi: ne prefacem ca nu avem probleme si vor disparea de la sine. Exista intotdeauna data viitoare si apoi urmatoarea. Ce s-a intamplat cu dorinta de asumare a riscului, sprijinirea unei noi abordari sau aparitia unor noi jucatori?

Europa si echipa nationala daneza au o ultima sansa: sa se schimbe acum sau sa suporte o infrangere fatala. Miza pentru jucatorii nationalei daneze e destul de mare: o necalificare pentru Cupa Europeana in 2012 si probabil Cupa Mondiala in 2014. Miza Europei este si mai mare: riscul de a se prabusi in haos.

Europa aproape a sacrificat o generatie de tineri in Spania, Irlanda, Portugalia si Italia, care au 20 - 45% de tineri someri. Pentru a nu pierde definitiv aceasta generatie, politicienii europeni si ECB trebuie sa revina urgent cu noi tactici de abordare a problemei. In primul rand, trebuie sa incetam a ne mai invarti in jurul cuvintului default - “imposibilitate de plata”. Permiteti-mi sa va ajut: daca aveti cheltuieli care va depasesc veniturile si nu puteti face un imprumut, atunci sunteti terminati, insolventi, in faliment si in imposibilitate de plata. Totusi, nici atunci nu e sfarsitul lumii, dupa cum putem observa exemplul Rusiei (unde chiar ma aflu acum intr-o calatorie de afaceri). In 1998, Rusia era in imposibilitate de plata, iar acum sunt membri ai faimosului grup de natiuni BRIC, care va ramane, conform asteptarilor majoritatii, lider mondial in crestere pana in 2050.

Finlanda este un alt exemplu. Desi nu a fost in imposibilitate de plata cand URSS a colapsat, dupa caderea zidului Berlinului, a avut multe banci in faliment, o rata a somajului de aproape 20% in 1994 si o crestere de -6% in 1991. Astazi, din punct de vedere al schimbarii, investitiilor si inovatiilor, Finlanda se distinge net de celelalte tari din Europa. Finlandezii au decis sa infrunte realitatea, sa stea umar la umar in fata crizei si sa isi regandeasca abordarea.

Aceasta este o alta lectie pentru Grecia; cu cat eviti infruntarea adevarul, cu atat rezolvi datoria cu datorie, cu atat groapa pe care o sapi este mai adanca, intrucat noul inceput necesita o trauma initiala si mai mare. Politicienii tind sa subestimeze capacitatea alegatorilor lor de face fata unei crize. Daca marea majoritate a populatiei este constienta de iminenta unei crize, atunci oamenii vor putea si chiar o vor infrunta. Multi dintre politicienii generatiei de azi uita ca bunicii lor au trecut prin doua razboaie mondiale, marea depresiune si mai multe prabusiri bursiere doar pentru a crea cea mai robusta perioada de crestere din istoria moderna.

Am vazut ca presa de weekend sugereaza ca potentialul pentru usurarea datoriei externe a Greciei este ceva pozitiv. Dar nu poate fi pozitiv, daca tara este in faliment. Da, vor exista tulburari si o volatilitate crescuta pe termen scurt, daca Grecia continua reformele incepute, dar dupa cum se spune in lumea sportului: fara durere, nu exista castig.

De fapt, o criza 2.0 ar putea fi exact ceea ce este nevoie, pentru a crea platforma economica si politica ce va rezolva problemele Europei, adica o uniune fiscala. Va rog sa nu ma intelegeti gresit - sunt agnostic in privinta intrebarilor existentiale ale Europei, dar UE a fost creata ca o institutie politica, nu una economica. Europa este o casa fara baza financiara: nu are ministru de finante. Acum este momentul pentru cateva decizii majore, daca se doreste supravietuirea marelui experiment european. Zona Euro are nevoie de un Minister de Finante, unul care va emite probabil obligatiuni euro pentru EFSF/ESM.

Ideea ca intr-o buna zi alegatorii din Europa se vor „dezmetici” si vor imbratisa idealul UE se estompeaza rapid. Tensiunile sociale in crestere din toata Europa ne spun - similar nerabdarii mele in privinta nationalei daneze de fotbal - ca nu mai avem timp. Macar sa primim o data un raspuns direct de la UE si ECB, sa punem capat acestui non-sens al extinderii si conditiilor si sa ridicam valul de pe ochii publicului larg. Altfel, Europa va continua sa isi dea autogoluri. Si e pacat, deoarece un nou start - chiar daca dureros la inceput - ar putea pune bazele unor decenii de crestere sustinuta pe masura ce din ce in ce mai multa transparenta si mai putine piedici vor aduce piete financiare mult mai stabile.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.