“Impresionant”. Acesta a fost cuvantul care mi-a venit imediat in minte cand, dimineata devreme, am deschis computerul si am fost inundat, de pe orice site, blog, retea sociala, de trista stire a plecarii dintre noi a lui Steve Jobs.
“Covarsitor”. Acesta a fost cuvantul pe care l-am rostit printre buze cand am inceput sa scriu despre moartea omului Steve Jobs. Mergeam din site in site, nu am gasit unul singur pe care sa nu fie scris macar un rand, un titlu, o frantura dintr-unul dintre citatele ce vor ramane in istorie ale fondatorului si managerului Apple.
M-a impresionat cum, macar pentru cateva minute, oameni din intreaga lume tehnologica, companii cu care Apple este “la cutite”, au fumat istorica pipa a pacii si si-au unit glasurile pentru a oferi comfort familiei, prietenilor, fanilor companiei, angajatilor Apple.
Multe dintre mesaje par sincere, transmise din suflet.
Mai departe insa de randurile ce transmit condoleante, mesaje de admiratie m-a frapat sentimentul absolut covarsitor de unitate pe care l-am simtit, ca niciodata.
Nu sunt fan Apple. Nu l-am cunoscut nici macar “de departe” pe Steve Jobs. Tot ce am scris despre Apple a fost obiectiv, pur jurnalistic. Astazi insa am simtit, prin fibra optica a Internetului, toata energia transmisa de cei indurerati sau socati de moartea omului.
Am simtit, pentru o clipa, cum Omenirea se poate uni pentru o cauza, intr-un scop comun, fie el si trist.
Sunt constient ca exista tragedii mult mai mari decat moartea unei singure persoane dar, din pacate, acestea poate nu sunt mediatizate atat cat ar trebui. Nu rasuna in sufletul oamenilor, in mintea lor, nu strabat toate canalele Internetului. Mi-am pus intrebarea – oare moartea carui alt om va provoca sau poate provoca astfel de reactii, zeci de mii de articole, sute de mii de comentarii si reactii, tristete si parere de rau? Barack Obama, cel mai puternic om din lume? Dalai Lama? Papa Benedict al XVI-lea? Personal, cred ca nu.
Traim intr-o lume tehnologizata si atunci cand unul dintre cei ce “a pus umarul” la crearea mediului in care traim trece in lumea celor drepti, ne permitem sa ne oprim putin si sa contemplam, privind in urma, ceea ce a facut, sa apreciem cu adevarat. Sa constientizam Omul din spatele produsului, din spatele marketing-ului. Sa ne permitem sa ne apropiem mai mult de cei cu care am putea interactiona zilnic prin intermediul Internetului, dar, din diferite ratiuni, nu o facem.
Chiar daca iubesti sau urasti Apple – sau te incadrezi undeva la mijloc -, este greu sa nu accepti faptul ca Jobs a fost un om vizionar, carismatic. Totodata, este un om despre care de fapt nu prea stim multe lucruri dar a reusit sa schimbe viata multora. Steve Jobs a reusit si in moarte sa faca ceea ce a reusit si in viata. Sa formeze o comunitate, sa atraga simpatie si solidaritate, sa lasam la o parte micile noastre razboaie, pentru un mesaj comun.
Multumesc pentru ca ai unit Omenirea, chiar si printr-un scurt mesaj comun, de adio.
“Covarsitor”. Acesta a fost cuvantul pe care l-am rostit printre buze cand am inceput sa scriu despre moartea omului Steve Jobs. Mergeam din site in site, nu am gasit unul singur pe care sa nu fie scris macar un rand, un titlu, o frantura dintr-unul dintre citatele ce vor ramane in istorie ale fondatorului si managerului Apple.
M-a impresionat cum, macar pentru cateva minute, oameni din intreaga lume tehnologica, companii cu care Apple este “la cutite”, au fumat istorica pipa a pacii si si-au unit glasurile pentru a oferi comfort familiei, prietenilor, fanilor companiei, angajatilor Apple.
Multe dintre mesaje par sincere, transmise din suflet.
Mai departe insa de randurile ce transmit condoleante, mesaje de admiratie m-a frapat sentimentul absolut covarsitor de unitate pe care l-am simtit, ca niciodata.
Nu sunt fan Apple. Nu l-am cunoscut nici macar “de departe” pe Steve Jobs. Tot ce am scris despre Apple a fost obiectiv, pur jurnalistic. Astazi insa am simtit, prin fibra optica a Internetului, toata energia transmisa de cei indurerati sau socati de moartea omului.
Am simtit, pentru o clipa, cum Omenirea se poate uni pentru o cauza, intr-un scop comun, fie el si trist.
Sunt constient ca exista tragedii mult mai mari decat moartea unei singure persoane dar, din pacate, acestea poate nu sunt mediatizate atat cat ar trebui. Nu rasuna in sufletul oamenilor, in mintea lor, nu strabat toate canalele Internetului. Mi-am pus intrebarea – oare moartea carui alt om va provoca sau poate provoca astfel de reactii, zeci de mii de articole, sute de mii de comentarii si reactii, tristete si parere de rau? Barack Obama, cel mai puternic om din lume? Dalai Lama? Papa Benedict al XVI-lea? Personal, cred ca nu.
Traim intr-o lume tehnologizata si atunci cand unul dintre cei ce “a pus umarul” la crearea mediului in care traim trece in lumea celor drepti, ne permitem sa ne oprim putin si sa contemplam, privind in urma, ceea ce a facut, sa apreciem cu adevarat. Sa constientizam Omul din spatele produsului, din spatele marketing-ului. Sa ne permitem sa ne apropiem mai mult de cei cu care am putea interactiona zilnic prin intermediul Internetului, dar, din diferite ratiuni, nu o facem.
Chiar daca iubesti sau urasti Apple – sau te incadrezi undeva la mijloc -, este greu sa nu accepti faptul ca Jobs a fost un om vizionar, carismatic. Totodata, este un om despre care de fapt nu prea stim multe lucruri dar a reusit sa schimbe viata multora. Steve Jobs a reusit si in moarte sa faca ceea ce a reusit si in viata. Sa formeze o comunitate, sa atraga simpatie si solidaritate, sa lasam la o parte micile noastre razboaie, pentru un mesaj comun.
Multumesc pentru ca ai unit Omenirea, chiar si printr-un scurt mesaj comun, de adio.
