In cele cateva zile de la demiterea domnului Valentin Ionescu de catre Consiliul Bursei de Valori Bucuresti s-au consumat deja primele reactii, majoritatea aratand surprindere din partea actorilor pietei care nu au luat parte la aceasta decizie.
In continuare voi detalia cateva dintre aspectele pozitive si negative ale mandatului domnului Ionescu. Inainte de acestea, remarc ca maniera in care a avut loc demiterea a atras atentia in mod neplacut.
Daca piata de capital are pretentia ca la un moment dat sa se aseze drept domeniu de real interes in Romania, alaturi de piata bancara si de asigurari, pastrand aici niste proportii si decalaje acumulate in timp, atunci astfel de momente care pot aparea in viata unei organizatii cum este BVB, trebuie comunicate catre public intr-o maniera adecvata.
Daca au existat disfunctionalitati si neindepliniri ale unor obiective si probabil ca au fost, acestea trebuia discutate in perimetrul oamenilor din Consiliu.
Cineva din afara domeniului pietei de capital care ar citi comunicatul BVB referitor la demiterea directorului general, ar ramane cu impresia unei neglijente a acestuia in exercitarea atributiilor, lasand loc mai degraba de zvonuri si speculatii decat de certitudini.
Daca se dorea indepartarea fostului CEO pe motiv de neindeplinire a unor obiective, cu siguranta s-ar fi putut folosi ocazia sedintei de Consiliu din august, atunci cand i s-a prelungit mandatul cu 6 luni, activitatea sa urmand a fi reevaluata semestrial.
Reusite versus nereusite
Domnul Valentin Ionescu a declarat inca de la numire ca vede in cativa ani BVB undeva in zona de dezvoltare a pietelor din Budapesta si Praga si nu cred ca i se poate imputa vreunui CEO faptul ca dupa 14 luni de mandat, realitatea este inca departe de tinte.
Nu putini au observat un suflu nou dinspre Bursa de Valori Bucuresti in ultimele cateva trimestre, pe evenimente care aparent nu induc o crestere a volumelor de tranzactionare, ci intr-o prima faza o crestere a interesului publicului fata de bursa.
Multe dintre aceste evenimente raspund cate unei preocupari care a persistat in randul investitorilor:
- avem mai multe instrumente disponibile la tranzactionare decat in urma cu un an, BVB oferind posibilitatea oricui de a tranzactiona marfuri prin cateva instrumente specifice, precum si actiuni ale unor emitenti straini din domenii nelistate la BVB (vezi sectorul telecom sau auto); nu au lipsit comentariile ironice privind volumele generate de aceste instrumente, insa progresul merita notat;
- raspandirea conturilor globale solicitata de ani de zile de investitorii institutionali straini,
- incurajarea activitatii market makerilor, absolut necesara in cresterea lichiditatii unor instrumente. Pana la introducerea market makerilor, piata futures de la BVB, desi functionala, era ca si inexistenta;
Desigur, toate acestea nu tin locul a una sau doua listari de calibru, insa aici stim ca lucrurile depind in mare masura si de alti factori precum capacitatea societatilor de brokeraj de a mobiliza cererea din partea clientilor si oferta din partea companiilor private, iar in cazul listarilor de stat un element cheie devine si flexbilitatea guvernantilor in tot acest proces.
Fostul CEO al BVB ar putea avea de partea sa argumentul incheierii procesului de listare a Fondului Proprietatea la 4 luni de la preluarea mandatului. Desi mare parte a pregatirilor au fost realizate de conducerea executiva anterioara, evenimentul se cere a fi punctat deoarece, mai ales in cazul BVB, definitivarea unui proces de listare poate fi trecut la capitolul reusite.
O conturare a strategiei de comunicare, preocuparea pentru aducerea unui manager de resurse umane si a unui director financiar cu o abordare corporatista sunt pasi care conduc la consolidarea institutiei BVB.
Orice contraargument de tipul “lucrurile tot nu sunt la nivelul dorit” ar insemna sa se ignore ca in trecut toate aceste elemente de structura aproape lipseau.
Reprosurile aduse in comunicat fostului Director General al Bursei au facut referire si la:
- nemultumirea unor investitori privind functionarea produselor structurate; in conditiile noutatii acestor instrumente, nu exclud sa se fi inregistrat disfunctionalitati tehnice de tipul suspendarii temporare a unora dintre ele. Aici insa din nou, modalitatea de comunicare a indus neincredere catre public, fapt care ingreuneaza inclusiv sarcina urmatorului CEO al Bursei de a diversifica instrumentele pietei;
- lichiditatea pietei derivatelor sa reprezinte minim 70% din Bursa de la Sibiu. Intr-adevar, acest obiectiv era inca de la inceput unul foarte ambitios pentru a fi indeplinit in circa 1 an de zile, insa atitudinea de a reprosa neatingerea lui poate induce rezerve pentru viitorul director general in a-si asuma alte tinte ambitioase.
Ce se asteapta de la urmatorul CEO al Bursei de la Bucuresti?
Privind catre viitor, am retinut din cateva comunicari ale reprezentatilor Consiliului Bursei faptul ca urmatorul CEO va fi evaluat periodic prin prisma unor indicatori de dezvoltare a pietei, lichiditate, listari si altii similari. Oare decizia de pastrare sau nu a unui director general se va putea lua studiind doar home page-ul site-ului BVB unde sunt prezentate statisticile de lichiditate si de numar de emitenti?
In ce masura si-ar putea asuma viitorul director general niste obiective cu efect pe termen lung, precum organizarea de seminarii de educare si popularizarea ideii de piata de capital, ori discutii cu emitentii in vederea listarii, unde probabil in aceasta perioada rata de succes este de 1 la 100?
Caci daca s-ar aplica unele dintre criteriile invocate in cazul inlaturarii domnului Valentin Ionescu, s-ar putea ca exact atunci cand noul CEO ar fi implicat in astfel de proiecte de dezvoltare a pietei, “home page-ul” site-ului Bursei sa ne indice ca ar trebui sa ne pregatim de o noua demitere.
In orice caz, viitorul va stabili daca hotararea Consiliului a fost una oportuna si ar fi de dorit ca factorii de decizie sa fie pregatiti sa evalueze cu aceeasi unitate de masura rezultatele urmatorului director general al BVB.
In continuare voi detalia cateva dintre aspectele pozitive si negative ale mandatului domnului Ionescu. Inainte de acestea, remarc ca maniera in care a avut loc demiterea a atras atentia in mod neplacut.
Daca piata de capital are pretentia ca la un moment dat sa se aseze drept domeniu de real interes in Romania, alaturi de piata bancara si de asigurari, pastrand aici niste proportii si decalaje acumulate in timp, atunci astfel de momente care pot aparea in viata unei organizatii cum este BVB, trebuie comunicate catre public intr-o maniera adecvata.
Daca au existat disfunctionalitati si neindepliniri ale unor obiective si probabil ca au fost, acestea trebuia discutate in perimetrul oamenilor din Consiliu.
Cineva din afara domeniului pietei de capital care ar citi comunicatul BVB referitor la demiterea directorului general, ar ramane cu impresia unei neglijente a acestuia in exercitarea atributiilor, lasand loc mai degraba de zvonuri si speculatii decat de certitudini.
Daca se dorea indepartarea fostului CEO pe motiv de neindeplinire a unor obiective, cu siguranta s-ar fi putut folosi ocazia sedintei de Consiliu din august, atunci cand i s-a prelungit mandatul cu 6 luni, activitatea sa urmand a fi reevaluata semestrial.
Reusite versus nereusite
Domnul Valentin Ionescu a declarat inca de la numire ca vede in cativa ani BVB undeva in zona de dezvoltare a pietelor din Budapesta si Praga si nu cred ca i se poate imputa vreunui CEO faptul ca dupa 14 luni de mandat, realitatea este inca departe de tinte.
Nu putini au observat un suflu nou dinspre Bursa de Valori Bucuresti in ultimele cateva trimestre, pe evenimente care aparent nu induc o crestere a volumelor de tranzactionare, ci intr-o prima faza o crestere a interesului publicului fata de bursa.
Multe dintre aceste evenimente raspund cate unei preocupari care a persistat in randul investitorilor:
- avem mai multe instrumente disponibile la tranzactionare decat in urma cu un an, BVB oferind posibilitatea oricui de a tranzactiona marfuri prin cateva instrumente specifice, precum si actiuni ale unor emitenti straini din domenii nelistate la BVB (vezi sectorul telecom sau auto); nu au lipsit comentariile ironice privind volumele generate de aceste instrumente, insa progresul merita notat;
- raspandirea conturilor globale solicitata de ani de zile de investitorii institutionali straini,
- incurajarea activitatii market makerilor, absolut necesara in cresterea lichiditatii unor instrumente. Pana la introducerea market makerilor, piata futures de la BVB, desi functionala, era ca si inexistenta;
Desigur, toate acestea nu tin locul a una sau doua listari de calibru, insa aici stim ca lucrurile depind in mare masura si de alti factori precum capacitatea societatilor de brokeraj de a mobiliza cererea din partea clientilor si oferta din partea companiilor private, iar in cazul listarilor de stat un element cheie devine si flexbilitatea guvernantilor in tot acest proces.
Fostul CEO al BVB ar putea avea de partea sa argumentul incheierii procesului de listare a Fondului Proprietatea la 4 luni de la preluarea mandatului. Desi mare parte a pregatirilor au fost realizate de conducerea executiva anterioara, evenimentul se cere a fi punctat deoarece, mai ales in cazul BVB, definitivarea unui proces de listare poate fi trecut la capitolul reusite.
O conturare a strategiei de comunicare, preocuparea pentru aducerea unui manager de resurse umane si a unui director financiar cu o abordare corporatista sunt pasi care conduc la consolidarea institutiei BVB.
Orice contraargument de tipul “lucrurile tot nu sunt la nivelul dorit” ar insemna sa se ignore ca in trecut toate aceste elemente de structura aproape lipseau.
Reprosurile aduse in comunicat fostului Director General al Bursei au facut referire si la:
- nemultumirea unor investitori privind functionarea produselor structurate; in conditiile noutatii acestor instrumente, nu exclud sa se fi inregistrat disfunctionalitati tehnice de tipul suspendarii temporare a unora dintre ele. Aici insa din nou, modalitatea de comunicare a indus neincredere catre public, fapt care ingreuneaza inclusiv sarcina urmatorului CEO al Bursei de a diversifica instrumentele pietei;
- lichiditatea pietei derivatelor sa reprezinte minim 70% din Bursa de la Sibiu. Intr-adevar, acest obiectiv era inca de la inceput unul foarte ambitios pentru a fi indeplinit in circa 1 an de zile, insa atitudinea de a reprosa neatingerea lui poate induce rezerve pentru viitorul director general in a-si asuma alte tinte ambitioase.
Ce se asteapta de la urmatorul CEO al Bursei de la Bucuresti?
Privind catre viitor, am retinut din cateva comunicari ale reprezentatilor Consiliului Bursei faptul ca urmatorul CEO va fi evaluat periodic prin prisma unor indicatori de dezvoltare a pietei, lichiditate, listari si altii similari. Oare decizia de pastrare sau nu a unui director general se va putea lua studiind doar home page-ul site-ului BVB unde sunt prezentate statisticile de lichiditate si de numar de emitenti?
In ce masura si-ar putea asuma viitorul director general niste obiective cu efect pe termen lung, precum organizarea de seminarii de educare si popularizarea ideii de piata de capital, ori discutii cu emitentii in vederea listarii, unde probabil in aceasta perioada rata de succes este de 1 la 100?
Caci daca s-ar aplica unele dintre criteriile invocate in cazul inlaturarii domnului Valentin Ionescu, s-ar putea ca exact atunci cand noul CEO ar fi implicat in astfel de proiecte de dezvoltare a pietei, “home page-ul” site-ului Bursei sa ne indice ca ar trebui sa ne pregatim de o noua demitere.
In orice caz, viitorul va stabili daca hotararea Consiliului a fost una oportuna si ar fi de dorit ca factorii de decizie sa fie pregatiti sa evalueze cu aceeasi unitate de masura rezultatele urmatorului director general al BVB.
