Peste mai putin de 24 de ore veti merge la vot, adica veti da gir aparatului statal si al unei ideologii etatiste (oricare dintre cele de pe buletinul de vot) sau veti miza pe solutia boicotului. Este o alegere personala, dumneavoastra stiti mai bine la ce vreti sa participati, nu despre acest lucru scriu randurile de mai jos, ci despre doua teme esentiale: falsa lupta politica pe care am vazut-o in ultima luna de campanie electorala si finantarea promisiunilor electorale.
Totul a fost inert si banal in cea mai putin creativa campanie electorala din ultimul deceniu. Eu sunt convins ca, de fapt, campania a fost premeditata: putini candidati au fost dispusi sa riste pe cartea inovatiei si au preferat sa se alinieze unor interese de comunicare proprii partidelor politice. Am vazut tot felul de schimburi de replici intre actorii politici, tentative contrafacute de a intra pe terenul celuilalt. Intentii insipide si lipsite de studiere a concurentei, precum intalnim, de cealalta parte, in mediul privat. Spre exemplu, oferta politicienilor are ca obiectiv discreditarea celeilalte elite politice, care ar trebui sa isi asume esecul politicilor publice, oferind o adevarata solutie. Insa, adevaratul raspuns la problema lipseste, caci un ingredient este absent din “razboiul” politic: competitia sau, cel putin, monitorizarea inteligenta a rivalilor.
Sistemul politic romanesc este privat de trasaturile competitiei, asa ca va propun sa-l comparam cu cel economic, in care se lupta antreprenorii reali, cei cu doua palarii inovatoare - chipiul mijlocitorului intre capital si forta de munca si, in acelasi timp, tichia producatorului de bunuri si servicii de care piata are nevoie.
Va propun sa mergem pe teren, cu aparatul de fotografiat in mana, cu scopul de a identifica acea lectie invatata de toti creativii din agentiile de publicitate: Unique selling proposition (USP). Care este acea idee puternica, caracteristica unica a produselor electorale din ultimele campanii electorale? Foarte pe scurt: “Sa-l distrugem pe adversar”, o idee slaba, prezentata in ambalaje lipsite de creativitate, cu slogane putin percurtante.
Mai concret, va invit in doua incursiuni paralele.
Prima calatorie este in spatiul promisiunilor electorale, in care controlul consumatorului (votantul) este limitat, oricare ar fi formatiunea politica de pe panourile electorale: cetateanul este obligat sa sustina orice promisiune (autostrazi, sali de sport, stadioane, spitale) cu banii din impozite.
Il intalnim mai jos pe politicianul Ghita, care este amenintat cu procurorii DNA, cu o justitie aparent independenta de factorul politic.
.jpg)
Mergem mai departe si ii vedem pe populistii-supravietuitori, care se opun oricaror schimbari radicale.
.jpg)
Dam peste "elitisti", al caror discurs se articuleaza pe moralitate.
.jpg)
Ii reintalnim pe populistii supravietuitori. Mesajul lor este evident, ca in comunicarea celor de mai sus: orice individualitate este nefasta.
.jpg)
Urmeaza a doua calatorie: va propun sa facem un salt urias, dar accesibil catre publicitatea privata, care lauda bunuri si servicii care poti fi incercate direct de consumator si la care clientul poate renunta.
Iata, de exemplu, cum Carrefour promite un Unique selling proposition: "cele mai mici preturi". Aici nimeni nu baga mana in buzunarul consumatorului prin impozite viitoare. Clientul va alege singur produsele intr-o piata bazata pe competitie autentica intre doi retaileri.
In continuare, va propun o sedere in industria ospitalitatii, tot mai competiTIva in ultima vreme: cam asa ceva vede un client Marriott din camera de hotel – un mesaj, o promisiune din partea Radisson Blu, hotel evaluat de actionarul majoritar la 103,5 milioane euro net (de altfel, un calcul economic imposibil in lumea politica sau in companiile de stat). Consumatorul va decide singur daca promisiunea este corecta printr-o plata constienta.
.jpg)
In final, facem o vizita in afara Bucurestiului si gasim in imediata apropiere a centrului comercial Ploiesti Shopping City, dezvoltat de NEPI si Carrefour Property, cum concurentii de la AFI Europe, companie care la randul ei dezvolta un mall in oras, au pus un outdoor cu un atac “subtil” la adresa competitiei.
.jpg)
Concluziile mele sunt simple: fara competitie in lumea economica si cea politica nu putem evolua catre o piata libera si autentica, singurul spatiu in care consumatorul are de castigat. Cat despre vot, alegeti dumneavoastra daca veti merge sau il veti boicota, insa nu uitati un singur lucru: cand luati in considerare promisiunile politicienilor (in cazul de fata, cele de pe panourile cu chipuri zambitoare) intrebati-va care va fi sursa resurselor economice necesare concretizarii lor. Nu cumva din buzunarele si conturile noastre din 2013-2017?
Totul a fost inert si banal in cea mai putin creativa campanie electorala din ultimul deceniu. Eu sunt convins ca, de fapt, campania a fost premeditata: putini candidati au fost dispusi sa riste pe cartea inovatiei si au preferat sa se alinieze unor interese de comunicare proprii partidelor politice. Am vazut tot felul de schimburi de replici intre actorii politici, tentative contrafacute de a intra pe terenul celuilalt. Intentii insipide si lipsite de studiere a concurentei, precum intalnim, de cealalta parte, in mediul privat. Spre exemplu, oferta politicienilor are ca obiectiv discreditarea celeilalte elite politice, care ar trebui sa isi asume esecul politicilor publice, oferind o adevarata solutie. Insa, adevaratul raspuns la problema lipseste, caci un ingredient este absent din “razboiul” politic: competitia sau, cel putin, monitorizarea inteligenta a rivalilor.
Sistemul politic romanesc este privat de trasaturile competitiei, asa ca va propun sa-l comparam cu cel economic, in care se lupta antreprenorii reali, cei cu doua palarii inovatoare - chipiul mijlocitorului intre capital si forta de munca si, in acelasi timp, tichia producatorului de bunuri si servicii de care piata are nevoie.
Va propun sa mergem pe teren, cu aparatul de fotografiat in mana, cu scopul de a identifica acea lectie invatata de toti creativii din agentiile de publicitate: Unique selling proposition (USP). Care este acea idee puternica, caracteristica unica a produselor electorale din ultimele campanii electorale? Foarte pe scurt: “Sa-l distrugem pe adversar”, o idee slaba, prezentata in ambalaje lipsite de creativitate, cu slogane putin percurtante.
Mai concret, va invit in doua incursiuni paralele.
Prima calatorie este in spatiul promisiunilor electorale, in care controlul consumatorului (votantul) este limitat, oricare ar fi formatiunea politica de pe panourile electorale: cetateanul este obligat sa sustina orice promisiune (autostrazi, sali de sport, stadioane, spitale) cu banii din impozite.
Il intalnim mai jos pe politicianul Ghita, care este amenintat cu procurorii DNA, cu o justitie aparent independenta de factorul politic.
Mergem mai departe si ii vedem pe populistii-supravietuitori, care se opun oricaror schimbari radicale.
Dam peste "elitisti", al caror discurs se articuleaza pe moralitate.
Ii reintalnim pe populistii supravietuitori. Mesajul lor este evident, ca in comunicarea celor de mai sus: orice individualitate este nefasta.
Urmeaza a doua calatorie: va propun sa facem un salt urias, dar accesibil catre publicitatea privata, care lauda bunuri si servicii care poti fi incercate direct de consumator si la care clientul poate renunta.
Iata, de exemplu, cum Carrefour promite un Unique selling proposition: "cele mai mici preturi". Aici nimeni nu baga mana in buzunarul consumatorului prin impozite viitoare. Clientul va alege singur produsele intr-o piata bazata pe competitie autentica intre doi retaileri.
In continuare, va propun o sedere in industria ospitalitatii, tot mai competiTIva in ultima vreme: cam asa ceva vede un client Marriott din camera de hotel – un mesaj, o promisiune din partea Radisson Blu, hotel evaluat de actionarul majoritar la 103,5 milioane euro net (de altfel, un calcul economic imposibil in lumea politica sau in companiile de stat). Consumatorul va decide singur daca promisiunea este corecta printr-o plata constienta.
In final, facem o vizita in afara Bucurestiului si gasim in imediata apropiere a centrului comercial Ploiesti Shopping City, dezvoltat de NEPI si Carrefour Property, cum concurentii de la AFI Europe, companie care la randul ei dezvolta un mall in oras, au pus un outdoor cu un atac “subtil” la adresa competitiei.
Concluziile mele sunt simple: fara competitie in lumea economica si cea politica nu putem evolua catre o piata libera si autentica, singurul spatiu in care consumatorul are de castigat. Cat despre vot, alegeti dumneavoastra daca veti merge sau il veti boicota, insa nu uitati un singur lucru: cand luati in considerare promisiunile politicienilor (in cazul de fata, cele de pe panourile cu chipuri zambitoare) intrebati-va care va fi sursa resurselor economice necesare concretizarii lor. Nu cumva din buzunarele si conturile noastre din 2013-2017?
