Un restaurant pe saptamana cu George Butunoiu: Casa Ardeleneasca (Caredy)

In urma cu vreo doi ani mi-au dat un peste stricat la restaurantul asta. Nu m-a afectat prea tare pentru ca, aproape toata viata mea mancand departe de casa (mai intai la cantina, apoi pe la restaurante), am vazut multe si mi s-au intamplat si lucruri mai rele. Nu m-a mirat prea tare nici ca ospatarul a pierdut un moment prielnic sa-si ceara scuze. M-am enervat, insa, cand am vazut ca pe nota de plata pestele cu pricina era bine-mersi! Evident, i-am spus sa mi-l scoata de pe nota, propunere cu care ospatarul a fost ferm impotriva. Cand m-a vazut atat de hotarat sa nu platesc, a incercat sa ma convinga aruncand in lupta argumentatia rationala: “Pai, ati mancat, deja, din el!” “Sigur ca am mancat, altfel cum imi dadeam seama ca era stricat?” “Da, dar ati mancat aproape jumatate din el!” – imi zice triumfator, sigur de victorie.

Adevarul e ca am luat vreo doua inghitituri, pana sa ma dumiresc, a gustat si vecinul meu de masa, ca sa imi risipeasca orice urma de indoiala, si astea 2+1 inghitituri aproape au injumatatit pestele. Nu i-am cerut, totusi, sa constate ca ultimul dumicat era deja scuipat, pe marginea farfuriei. Ne-am mai contrazis o vreme asupra numarului de inghitituri necesare ca sa-ti dai seama ca ceva nu e in regula dupa care, eu ramanand darz pe pozitie, a incercat sa ma ia pe coarda sensibila: “Ce o sa ma fac acum, pentru ca va trebui sa platesc eu, din buzunarul meu, pestele asta?” “?!?” “Da, sefu’ ma va obliga sa-l platesc daca s-a mancat din el”. Se vedea de la o posta ca minte... Toata discutia a durat aproape jumatate de ora, in mijlocul restaurantului. Nu am platit pana la urma si mi-am zis sa nu mai calc pe acolo vreodata.