Reforma pensiilor: Masuri nepopulare, dar mai mult decat necesare

Scaderea natalitatii din ultimii 20 de ani influenteaza deja structura demografica, iar prognozele pentru urmatoarele decade sunt cel putin ingrijoratoare.

„Eurostat estimeaza ca in decurs de 50 ani Romania va ajunge printre primele trei tari cu populatie imbatranita. In 2050, in Romania, o persoana din trei va avea peste 65 de ani. Rata de dependenta pentru varsta a 3-a (adica populatia peste 65 de ani raportata la populatia de varsta activa 15-64 ani) se va tripla, de la 21% in prezent la 65% in 2060”, citeaza raportul anual de analiza si prognoza al SAR.

De unde reiese ca in sistemul de pensii vor fi semnificativ mai multi pensionari si mai putini contributori.

Pentru a gasi rezolvarea si asa destul de amanata a acestor probleme, fondul public de pensii (care este de tip PAYG si deci cel mai expus) trebuie sa devina sustenabil, situatie exact invers decat in prezent.

La aceasta data, sistemul de pensii este deja dezechilibrat, raportul dintre contributori si pensionari fiind deja de aproape 1:1, adica un salariat sustine plata pensiei pentru un pensionar.

„Acest lucru nu poate fi atribuit schimbarilor demografice, deoarece acestea abia de acum inainte face simtite efectele. Avem de-a face cu efectul exclusiv al unor politici nesabuite. Intreaga restructurare economica din anii 90 si dupa s-a bazat pe pensionari anticipate. In loc sa creasca atractivitatea pentru investitii si sa rezolve rigiditatile pietei muncii, guverne succesive au preferat sa impovareze sistemul public de pensii”, potrivit aceleiasi surse.

Apoi, incercarile de echilibrare a bugetului de asigurari sociale, cresterea contributiilor de la sfarsitul anilor ’90 nu a avut alt efect decat iesirea unui numar mare de contributori din economia formala.

„Guvernantii au considerat ca acestea sunt solutii bune, dar efectele pozitive au fost numai aparente si pe termen scurt. Cand se deconteaza costurile reale, devine evident ca solutia a fost extrem de costisitoare si inechitabila”, spun specialistii SAR.

Efectele politicilor lipsite de viziune pe termen lung sunt puternic vizibile in statutul social al pensinarilor de astazi. In 2009, cheltuielile cu pensiile au ajuns la 39 miliarde de euro, reprezentand circa 8% din PIB, spune raportul, adaugand ca aceste cheltuieli sunt aproape la fel de mari cu tot ce s-a cheltuit pentru sanatate si educatie la un loc.

Mai mult decat atat, deficitul fondului a ajuns la 1.5 miliarde de euro, suma care a fost acoperita de la bugetul de stat, marindu-se astfel deficitul bugetului consolidat cu aproape un sfert.

„Pentru acoperirea deficitului neacoperit la fondul de pensii, suma necesara echivaleaza cu majorarea TVA (taxei pe valoarea adugata) la 22% sau cu majorarea cotei unice la 25% sau cu o crestere a impozitului pe profitul firmelor de la 16% la 25%. Mai devreme sau mai tarziu, realitatea va trebui privita in fata, deoarece estimarile FMI arata ca acest deficit se va largi pana la 4 miliarde de euro in 2025”, se mentioneaza in raport.

Iar daca structura actuala a veniturilor bugetare si la fondul asigurarilor sociale se va mentine, va fi nevoie de o supra-taxa TVA de 8% (adica 27% in total) in 2025 pentru a sustine pensiile de stat aflate in plata.