Paradoxul burnoutului: "Daca esti asa de bun la job, cum se face ca inca mai muncesti 70 de ore pe saptamana?"
Munca in exces dauneaza grav sanatatii fizice si psihice si poate ameninta calitatea muncii. Dar putini stiu ca la baza mult invocatului burnout sta un mecanism psihologic foarte subtil, cel al nesigurantei de sine. O astfel de atitudine, grefata pe cultura controlului social creata de organizatiile profesionale de elita, genereaza workaholicii. Despre toate aceste resorturi emotionale care pot declansa dependenta de munca si epuizarea vei afla in acest articol, scrie Revista CARIERE.
Se da urmatorul scenariu: „X isi adora jobul si e foarte motivat sa performeze. Managerii sai sunt incantati de implicarea, atasamentul, profesionalismul si dedicatia lui. X lucreaza ore intregi pentru a se asigura ca echipa sa e bine manageriata, ca termenele limita sunt respectate si ca munca echipei e mereu peste standardele impuse. Impuse de el.
In primele doua luni, organizeaza de unul singur o conferinta importanta pentru compannie – de la organizare, la promovare, marketingul si tot ce presupune un eveniment de anvergura. O realizare remarcabila.
„Aproape am devenit un robot”, explica X unui manager al unei firme de contabilitate. Desi lucreaza deseori peste program, spune ca i se pare normal: „Este ca o spalare pe creier. Ma simt ca intr-un set-up cu cerinte care cresc mereu si iti spui ca nu conteaza, ca te vei odihni dupa, dar acel moment nu vine niciodata.”
Citeste continuarea pe Revista CARIERE