Aici o fi intrarea? Nu credem, este intr-adevar o poarta, dar in fata ei sunt cativa muncitori care joaca tenis de picior cu un fileu improvizat dintr-un gard metalic. Probabil ca intrarea este altundeva. Oprim langa un barbat care merge pe strada si il intrebam pe unde este intrarea in fabrica de hartie Letea. ”Acolo, de unde ati venit”, ne raspunde barbatul, indicandu-ne poarta de care tocmai trecusem. ”Dar sa stiti ca nu mai e productie, e oprita fabrica”. Ii spunem ca stim, ii multumim pentru informatie si ne intoarcem. Muncitorii dau la o parte fileul improvizat si ne fac loc sa trecem.

O femeie-paznic ne iese in intampinare, ne intreaba pe cine cautam. Ii raspundem, aproape strigand pentru a acoperi corul de latraturi al celor sase-sapte caini care ne arata coltii de dincolo de poarta, ca suntem jurnalisti la wall-street.ro si ca avem o intalnire cu Florin Dragomir, asociat coordonator al Sierra Quadrant, lichidatorul judiciar al fabricii Letea. Femeia ne deschide poarta si ma grabesc sa intru in masina, n-as vrea sa fac cunostinta cu patrupedele de dincolo de gard.

Ajungem in dreptul unei case in care se afla ”birourile” si trei persoane ne ies in intaminare: Florin Dragomir, Petru Isaic, fost director tehnic al fabricii de hartie Letea, pensionat in 2005 si Rodica Padureanu, fosta sefa a sectiei tipografice a fabricii si actualul administrator special, reprezentantul actionarilor – fabrica a apartinut fostului primar al Bacaului, Dumitru Sechelariu, prin firma Selena. Dupa decesul lui Dumitru Sechelariu, in 2013, firma Selena a fost preluata de mostenitorii acestuia.

Rompetrol a inaugurat prima...
Citeste si: Rompetrol a inaugurat prima statie cu incarcare electrica din Bacau

Schimbam cateva vorbe si pornim in descoperirea ruinelor fostei fabrici de hartie Letea. Prima oprire: cladirea care adaposteste masina 11, un colos pe trei niveluri, care a produs diverse tipuri de hartie – hartie de ziar, hartie de bani, hartie pentru diplome, hartie cu bumbac, cu filigran si multe altele.

”In 1976 a fost fabricata masina 11 si cladirea a fost facuta pe masura masinii. La vremea aia existau patru masini de tipul asta in lume, la valoarea asta si de tipul asta, ca productie, ca latime de lucru, ca gramaje, cum se socoteste in industrie, grame pe metru patrat”, ne spune Petru Isaic, fost director tehnic al fabricii, iesit la pensie in 2005, dupa 38 de ani de munca in fabrica de hartie Letea.

Masina 11, vedeta fabricii de hartie Letea

Intram in interiorul halei si nu putem sa nu remarcam starea de degradare a peretilor. Mirosul de mucegai este intens. Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant, ne observa privirile: ”Cladirile au viata lor si apar infiltratii. Cu toate acestea, structural, cladirea nu are nicio problema. Astea sunt cladiri facute pe sistemul industriei grele, adica stalpi, grinzi si acoperis din chesoane din beton. E aproape un monolit din punct de vedere al structurii. Reconversia ei e o alta problema, adica sa-i dai alta destinatie, asta numai un proiectant in functie de ce se comanda ar putea sti. In rest ea face fata la orice norma speciala de astazi. Daca faci tesatorie, de exemplu, vii si pui echipamentele, modifici sistemele de filtrare, adaptezi, cureti, alimentarile cu energie electrica sunt disponibile. Nu e greu sa reconvertesti halele, e greu sa gasesti destinatia. Sunt mari consumatoare de energie, ganditi-va ce inseamna sa incalzesti o asemenea sala. Multi prefera sa darame si sa construiasca din nou”.

GrowModel, afacerea americana...
Citeste si: Afacerea americana de un milion de dolari a unui tanar din Bacau

Florin Dragomir (foto mai sus) aduce in discutie starea solida a cladirii care adaposteste masina 11 – in total au fost 12 masini in fabrica, in vremurile de glorie, si erau fabricate 160 de sortimente de hartie – pentru ca, alaturi de cladirea in care maculatura era transformata in materie prima, hala este unul dintre elementele care pot prezenta interes pentru investitori si care inca exista pe platforma industriala.

”Pentru a duce la obtinerea a cat mai multor bani din vanzarea de echipamente, am cerut creditorilor aprobarea pentru urmatoarea strategie: identificarea tuturor bunurilor care au valoare, casarea celorlalte, vanzarea bunurilor pe piata second hand cu cumparatori cunoscuti sau necunoscuti – exista o lista in asteptare cu diverse firme care si-au manifestat interesul pentru anumite piese si subansamble – pastrarea utilitatilor la gard, la incinta, nu taiem nimic care ar putea afecta bransarea fabricii la utilitati. Exista statie de transformare curent electric, exista o statie de gaz – intra gazul cu un debit si volum foarte mare si se transforma in functie de nevoile utilizatorului, exista aceasta linie ferata care este functionala, necesita mici intretineri ca sa obtii avizul la zi al AFER, exista liniile de inalta tensiune”, explica Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Actuala strategie a lichidatorului judiciar pentru fabrica Letea presupune transformarea platformei intr-un hub industrial, prin trasarea fostelor drumuri uzinale si transformarea lor conform cu dimenisunile, latimile si acesebilitatea cerute de lege, angajarea unui topometrist care sa actualizeze toata documentatia cadastrala.

”Parcelele sunt impartite intre creditori, iar ca sa le pot alipi trebuie ca ei sa stie si sa zica da, de acord. Si e partea cea mai grea din munca noastra. Legea ii da dreptul creditorului, sub aspectul oportunitati,i sa vina motivat cu alte masuri, dar foarte rar se intampla, de obicei discutam cu consilieri juridici care nu stiu realitatea din teren. Intentia este sa stabilim cu topometristul optimizarea terenului pentru a permite accesul mai multor potentiali investitori. Hala de maculatura se poate constitui oricand intr-un activ independent cu acces la cale ferata, cu acces si pe la poarta, ca sa scape de acest labirint de drumuri. In acelasi timp, calea ferata permite accesul si la hala masinii 11, si la celelalte terenuri pe care ar putea sa fie edificate cladiri”, spune Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant, companie in al carui portofoliu de societati in insolventa si faliment se afla Insula Mare a Brailei si RAFO Onesti.

McDonald`s inaugureaza al...
Citeste si: McDonald`s inaugureaza al doilea restaurant din Bacau

Urcam cateva seturi de trepte si ajungem la cel mai de sus nivel al masinii 11, sala de productie. Ne aflam in capatul masinii prin care iesea hartia. Masina este intr-o stare buna de conservare, sunt vizibile valturile de noua metri lungime, diversele piese si subansamble, robineti si supape.

”In general, in cazul masinilor de hartie de ziar, constructia trebuie sa fie destul de solida si spatiul ramas liber trebuie sa fie egal cu latimea masinii, pentru a putea manipula valturile si piesele. A functionat ultima data in mai 2010, ultima suflare, ultima zi de productie”, explica Petru Isaic (foto mai jos), fost director tehnic al fabricii de hartie Letea.

Mai 2010, momentul opririi productiei la fabrica de hartie Letea

Rodica Padureanu, administrator special si fosta sefa a sectiei tipografice a fabricii confirma informatia si isi aminteste momentul opririi activitatii masinii 11.”Cand s-a oprit curentul, in mai 2010, m-a prins cu hartia in masini, eu tipaream”, isi aminteste Rodica Padureanu. Iar curentul s-a oprit atunci, in mai 2010, pentru ca E.ON, astazi unul dintre creditorii fabricii, alaturi de trei banci (Banca Transilvania, BRD si OTP) si Statul Roman, prin ANAF, a decis ca nu va mai furniza energie electrica fabricii Letea, pe datorie.

”Datoriile nu sunt foarte mari raportat la dimensiunea unui asemenea colos, ele se ridicau, in momentul falimentului, la opt-noua milioane de euro. Proprietarul a incercat sa o scape de datorii si a platit multe din ele fata de dosarul initial, insa in momentul in care intri in conflict cu utilitatile, s-a terminat. A incercat cativa ani, am vazut contracte de ipoteca, a incercat sa se impace cu furnizorii de curent. O fabrica ca asta consuma pe utilitati undeva intre 30 si 50% din costul de productie (gaz, energie electrica – utilitati primare) si aburul (utilitate secundara), restul fiind materia prima si angajatii”, explica Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Ne-am deplasat cam 20 de metri de-a lungul nivelului superior al masinii 11 si am ajuns pe la mijlocul lungimii sale, iar Petru Isaic ne ofera câteva explicatii tehnice: ”Ne aflam in zona calandrului, unde avea loc satinarea hartiei, era presiune foarte mare intre aceste valturi. Grosimea hartiei era corectata, apoi venea infasuratorul, se masurau aici si gramajul, umiditatea. La masina erau 5 pe schimb, in total erau 120, mai erau jos 7-8 persoane pentru bobinator, apoi la preparare era un operator”.

Intrebam daca nu s-a gandit nimeni la a transforma in muzeu aceasta hala. Pana la urma, la vremea respectiva, existau doar patru astfel de masini in toata lumea, dintre care una in Romania, la fabrica de hartie Letea din Bacau.

”A face un muzeu inseamna participarea obligatorie a unei autoritati de stat. Majoritatea fabricilor vechi nu au ajuns muzeu, ci au capatat alta destinatie, au fost golite. Am stat doi ani pana cand am epuizat toate caile de a o vinde ca atare, am avut clienti – unii le zic samsari, eu le zic intermediari – care au incercat s-o vanda in India, in Pakistan, in tari care mai au utilaje sau mai fabrica hartie cu metode vechi, pentru ca nu-i intereseaza costul utilitatilor. Au venit cu echipe de specialisti aici, au mers de sus pana jos si au zis ca logistic e imposibil. Ea mai ascunde inca trei nivele”, spune Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

In maruntaiele masinii 11 din fabrica de hartie Letea

Ajungem la celalalt capat al masinii, cel care era alimentat cu materialele preparate sub supravegherea operatorilor din camera de comanda, aflata in apropiere, o incapere care seamana intrucatva cu puntea navei Enterprise din primele episoade ale serialului Star Trek.

”Aici sunt regulatoare de nivel, regulatoare de consistenta, in diverse puncte. Aici era partea de rafinatoare, pentru macinarea fibrei celulozice. Aici erau operatori, aici sunt ampermetre, aici butoanele de pornire. Operatorul urmarea procesul”, explica Petru Isaic, fost director tehnic al fabricii de hartie Letea, cooptat de catre Florin Dragomir in echipa lichidatorului judiciar Sierra Quadrant, printre altele, pentru a ajuta la identificarea pieselor componente ale masinii 11 care ar putea avea o valoare mai mare decat cea obtinuta din vanzarea la fier vechi.

Rodica Padureanu ne intreaba daca nu vrem sa coboram in ”maruntaiele” masinii si acceptam entuziasmati. Nu in fiecare zi poti vizita o relicva a industriei romanesti, iar fabrica de hartie Letea, printre ai carei primi actionari s-au numarat Regele Carol I si politicienii reprezentativi ai vremii, este o astfel de bijuterie.

”Letea a fost prima fabrica de hartie din Romania. La sfarsitul perioadei industriale a Europei, a fost facuta cu eforturi la nivel national, regele si cei mai reprezentantivi parlamentari s-au numarat printre primii actionari. A fost facuta prin subscribtie publica si a fost ales Bacaul datorita faptului ca era foarte aproape de materia prima, de padure. Era o zona foarte impadurita, chiar si satul Letea, care acum face parte din Bacau, era plin de padure si avea 100 de locuitori cu totul. Apa a fost un alt motiv pentru care a fost ales Bacaul, amplasat in valea comuna a raurilor Bistrita si Siret. Apa era o cale foarte buna de a transporta lemnul, e o traditie care tine pana in ziua de azi, meseria de plutas. Aduceau lemnul la fabrica pe plute, coborand pe afluentii Siretului si Bistritei. Bistrita trece prin padurile Neamtului. Fabrica a primit concesiuni multe de la statul roman atunci, in 1881 sau ulterior, pe toata durata, s-a luat legatura si cu Biserica, au primit niste drepturi si au adus oameni la munca. Era un targ cu specific negustoresc si mestesugaresc Bacaul, de la atestare si pana la 1900, fiind la o incrucisare de drumuri si avand o legatura directa cu Ardealul, inspre Onesti si unde apar targovetii si negustorii apar si mestesugarii”, ne explica Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant, in timp ce coboram, pe alte seturi de trepte, in ”maruntaiele” masinii 11, care avea o viteza de 900 de metri de hartie pe minut, pentru gramaj de la 45 la 60 de grame pe metru patrat de hartie.

Ajungem la cel mai de jos nivel al masinii 11, cuprins de intuneric si aprindem lanternele de la telefoanele mobile. Lumina dezvaluie o imagine postapocaliptica, cu bucati mari de spuma poliuretanica desprinse de undeva de sus, cu echipamente, rezervoare si pompe de circulatie care nu au mai functionat de mai bine de 8 ani.

”Indianul ala aici s-a speriat. El era multimilionar, traieste in Australia si l-a speriat volumul, probabil ca n-a mai lucrat in domeniul asta, probabil ca i s-a spus: «Dom`le, vrem sa facem o fabrica de ziare, pe undeva prin India, intr-o provincie», mi-a zis ca asta vrea. A aflat de la samsarii din Spania ca e o masina de facut hartie de ziar de vanzare la Bacau si a venit sa estimeze daca sa-si bage banii si ce ar insemna. Avea logistica, vapoare, companie de transport. M-a intrebat cat il costa demontatul si i-am zis sa vina sa vada, ca eu nu o demontez. A venit si i-am facut turul si mi-a zis ca vorbim saptamana viitoare, dar nu m-a mai sunat. Si-a dat seama ca nu e rentabil sa muti tot ce e pe dedesubt pe aici”, povesteste Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Strategiile Sierra Quadrant de revitalizare pentru fabrica de hartie Letea

Multimilionarul indian nu a fost singurul client interesat de fabrica de hartie Letea. Florin Dragomir spune ca, la un moment dat, un om de afaceri roman cu activitati in industrie a spus ca vrea sa cumpere intreaga fabrica si sa reporneasca productia. Florin Dragomir spune ca Sierra Quadrant a avut trei strategii pentru a reusi sa stinga datoriile fabricii. Prima a fost sa vanda masina 11 si utilajele din sectia de maculatura si apoi sa vanda ce ramane ca activ imobiliar, insa aceasta strategie a fost abandonata in momentul in care omul de afaceri mentionat mai sus, caruia nu doreste sa-i faca public numele, si-a exprimat intentia, concretizata printr-o ”hartie scrisa”, de a achizitiona fabrica pentru a reporni productia.

”Prima strategie a fost sa vindem utilajele principale si imobilele din afara incintei fabricii propriu-zise. Fabrica, de la infiintarea ei si pana azi, a tot acumulat in jurul ei terenuri, a avut liceu, a avut gradinita, a avut bloc de locuinte, a avut terenuri in Neamt, in Brasov, pentru padure, pentru materia prima. O parte din ele s-a pierdut pe drum, o parte s-a vandut in diverse etape. Am vandut imobilele care puteau avea o destinatie alternativa, independenta de productia din fabrica si de incinta industriala. Urma vanzarea celor doua utilaje principale si a catorva secundare si ulterior vanzarea ca activ principal sau pe bucati. Am fost intrerupti de acea oferta de cumparare, cu acordul creditorilor am schimbat strategia, am recompus toata incinta industriala pentru vanzare in bloc. Am semnat o reevaluare a intregului patrimoniu si vanzarea in bloc, perioada care a a durat un an si jumatate-doi, pana azi. N-a depus nimeni nicio o oferta”, explica Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Reprezentantul lichidatorului judiciar crede ca au fost doua motive pentru care potentialul investitor s-a razgandit si ambele au legatura cu incertitudinea cauzata de reglementari si autoritati.

”Unul dintre motive a fost incertitudinea data de autoritatile locale, care nu au garantat pastrarea profilului mixt industrial si rezidential al zonei si altul a fost faptul ca astazi Agentia de Mediu nu-ti mai garanteaza repornirea unui colos industrial cu mijloacele de productie aflate acolo la momentul respectiv. Cu alte cuvinte, cumperi o fabrica care ieri s-a oprit, in cazul fericit. Vine a doua zi cineva si cumpara tot si nu are de facut decat sa bage in priza, sa plateasca datoria si sa porneasca productia. Nu se poate: din momentul in care persoana juridica care avea autorizatie de mediu a «decedat», cumparatorul trebuie sa obtina o noua autorizatie de mediu, ea nu se transmite. Aici vorbim de obligatiile Romaniei preaderare si postaderare. Legislatia prevede astfel: ca sa obtii o autorizatie de mediu trebuie sa dispui de asa-numitul BAT (best available technologies). Tu, care faci proiectul si ceri autorizatia de mediu, trebuie sa-ti descrii utilajele, sa spui intrarile si iesirile din fabrica, sub aspectul mediului, adica apa, materii prime, curent electric, gaz, sa identifici riscurile de mediu, sa descrii principalele instalatii, sa spui ce substante chimice deversezi, ce altceva mai produci in afara de produse finite, ce ramane in urma productiei. Ei vin, vad si iti pot spune ca nu este cea mai buna tehnologie disponibila pe piata, pentru ca au gasit ei un utilaj mult mai performant. Din perspectiva unui investitor, exista un grad de incertitudine pe care majoritatea nu si-l permite”, explica Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Nostalgii in sala Doamnei Giustina din fabrica de hartie Letea

Ne deplasam prin subsolul intunecat, condusi de Rodica Padureanu si ajungem in sala Doamnei Giustina, asa cum numesc gazdele noastre, cu afectiune, masina de rectificat valturi cu o lungime de noua metri intre capete si o sarcina de cel putin 30 de tone, dupa cum ne spune Petru Isaic, fostul director tehnic al fabricii de hartie Letea.

”Singura isi comanda bombament, se fixa in niste parametri si piatra de polizor se plimba dintr-o parte in alta si facea bombamentul care trebuie facut la fiecare valt. Foarte greu se gasesc utilaje din astea. Poti sa rectifici si valturi mai mici. Avem acces de afara sa le aducem de la linia ferata, de aici le bagam in hala masinii, avem poduri rulante care ridicau si schimbau la masina”, explica Petru Isaic, acum un barbat in varsta de 80 de ani in vocea caruia se simte nostalgia pentru vremurile de glorie ale fabricii, acum apuse.

Parasim sala Doamnei Giustina in aceasta atmosfera nostalgica, accentuata si de Florin Dragomir, care spune ca ”aici viermuia de oameni, care verificau si supravegheau, vorbim de epoca in care erau foarte putini senzori, in afara de cei de presiune. Drama nu e destinul unei fabrici in sine, ci perioada de timp de la inceperea declinului pana la gasirea unei noi destinatii. In aceasta perioada de timp, omul imbatraneste, capitalul uman s-a pierdut in Romania, majoritatea au disparut. S-a pierdut o generatie de oameni care stiau sa faca ceva si aveau experienta”.

Parcurgem in continuare ”maruntaiele” masinii 11, echipament modernizat pentru ultima oara in 1996, si ajungem in centrala de ulei si in sala in care era taiata hartia si ambalata pentru clienti. Iesim din nou la lumina, ne urcam in masini si mergem sa vizitam hala de maculatura, al doilea obiectiv important al platformei. Ne oprim in drum la cazanul de aburi, unul dintre echipamentele mai noi, care ar putea fi valorificat. Pe drum, Petru Isaic, fostul director tehnic la fabricii de hartie Letea si angajat timp de 38 de ani pe platforma industriala, ne mai da cateva detalii.

”Ne alimentam aici si aveam statii, decantoare primare, secundare, statia de tratarea a apei pentru CET, care a avut trei sau patru cazane de abur, turbine care-si produceau singure energia si din turbine scoteam aburul de 12 si de 4. Turbinele erau si cu condensatie. Cand au inceput sa cada masinile, nu mai era rentabil sa fac energie si atunci, incet-incet, au disparut si cazanele si turbinele si am cumparat un cazan nou aici. Cazanul este aproape nou, a fost folosit cativa ani. Produce 40 de tone de abur pe ora, are doua arzatoare. E din 2008, doar trei ani a fost folosit”, explica Petru Isaic.

Hala de maculatura din fabrica Letea, unul dintre putinele atuuri inca existente

Ajungem in hala de maculatura, o investitie din anii `90, facuta in scopul schimbarii tehnologiei de pe lemn pe materie prima obtinuta din reciclarea hartiei. Dupa aducerea maculaturii in hala cu tirurile – exista un spatiu destinat special descarcarii din camioane –, aceasta era presortata si incarcata in benzile transportoare, care o duceau la banda cu celule de sarcina, unde era cantarita. Calculatorul inregistra, se oprea alimentarea cand se atingea greutatea, apoi erau dozate chimicalele in functie de cantitatea de hartie si maculatura era transportata la instalatia de descernelizare, apoi la epuratoarele de inalta consistenta, unde era inlaturate capsele metalice. Urma o epurare mai fina, apoi instalatia de flotatie, unde era injectat aer si scotea deasupra cernelurile. Materialul ramas mergea apoi la ingrosare intr-o alta instalatie si apoi era prelucrat la masina din ”marele turn de 1.000 de metri cubi”, asa cum il denumeste Petru Isaic.

”Hala de maculatura poate fi o destinatie separata, intentia mea este ca toata lumea sa aiba acces la calea ferata. Pot fi doi intreprinzatori care sa foloseasca aceste cladiri, aici poti pune utilaje, masini de prelucrat, poti face o hala mecanica cu totul sau poti sa faci un simplu depozit, e calea ferata aici. Sunt atat de multi producatori, diversi, de la textile pana la productie mestesugareasca, ateliere de strungarie, productie industriala de mica anvergura, care vor fi izgoniti incet-incet din diverse zone de presiunea investitionala imobiliara si aducandu-i pe multi aici, deja ar respira. Sau service-uri de camioane, sau firme de depozitare, de logistica, poti lasa vagonul peste noapte. In jurul Bacaului sunt hale multe de acest tip”, revine Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant, la modalitatile de recuperare a datoriilor inregistrate de fabrica.

Care au fost motivele falimentului fabricii Letea?

Vizita noastra in fabrica se incheie. Ne luam la revedere de la Rodica Padureanu si Petru Isaic si mergem la biroul lui Florin Dragomir, pentru a continua discutia. Suntem curiosi care au fost motivele pentru care fabrica a intrat in faliment, in conditiile in care datoriile nu au fost, totusi, atat de mari.

”Noi am preluat Letea la vreo doi ani si jumatate dupa ce s-a deschis insolventa, a fost un lichidator desemnat de patron, de firma Selena. Dupa ce s-a declansat falimentul, intentia la vremea respectiva, inainte sa intre in faliment, a fost de reorganizare cu vanzare, pentru ca toata lumea stia ca patrimoniul face mai mult decat valoarea datoriilor. Nu s-au gasit investitori, intre timp a decedat Sechelariu si atunci a disparut creierul decizional in randul actionarilor si a fost hotarat falimentul. Am fost desemnati noi de creditori. Sunt trei banci, Banca Transilvania, OTP si BRD, un furnizor principal de curent electric, E.ON si Ministerul de Finante, prin ANAF. Cel dinaintea noastra a scris asa, legat de motivele falimentului: «Societatea era in insolventa la data deschiderii procedurii, din cauza, in principal, a reducerii cifrei de afaceri pe fondul situatiei economice actuale ca o continuare a scaderii din 2010 fata de anul 2009, adica dupa criza economica. Cauzele principale au radacinile in contractul de privatizare cu APAPS, printre care numarul de angajati pastrat constant, mentinerea obiectului principal de activitate hartie de ziar, cifra de minimum 70% din vanzarea hartiei de ziar si a unei capacitati de productie nerentabile. Adaptarea instalatiilor si echipamentelor tehnologice la noile cerinte de piata impuse de UE pentru schimbarea retetelor de fabricatie in vederea utilizarii exclusive a maculaturii si inlocuirea astfel a celulozei». Nu contine cifre si explicatii foarte detaliate, dar ce eu sunt convins ca s-a intamplat este acel fir rosu care a unit toata industria romaneasca dupa 1990: o tehnologie care deja era invechita – prin anii 80 Romania a intrerupt retehnologizarea, prima criza puternica a industriei socialiste a fost 1978-1980”, explica Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Concurenta cu importurile a fost, asadar, unul dintre motivele pentru care fabrica Letea a intrat in faliment. Ironic, daca ne gandim ca motivul principal al infiintarii fabricii a fost, acum mai bine de 130 de ani, contracararea importurilor. Este adevarat, Statul Roman, desi tanar, era pe atunci cu totul altceva decat este astazi, iar aceasta afirmatie este sustinuta si de istoria fabricii Letea.

”Printre cauze s-a numarat si importul masiv de hartie, dar cred ca si marii consumatori, grupurile de presa, nu aveau bani, nu plateau la timp, erau sincope din astea. Am gasit o lista intreaga cu procese verbale de dinainte de privatizare pe care la avea Letea cu grupurile de presa pentru neplata facturilor. Daca nu-i platesti lui Letea timp de un an, dupa aceea poti cumpara linistit de la altul. Nu pot sa inteleg cum investesti niste milioane de dolari in anii `90 sa tehnologizezi masina 11 si dupa aia lasi fabrica, tu ca proprietar statul, o lasi pe campii inca sase-sapte ani, pana ajunge pe minus, adica valoarea tuturor proprietatilor e mai mica decat valoarea datoriilor. Nu pot sa inteleg asta, dupa ce ai investit 12 milioane de dolari in tehnologie”, spune Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Fabrica de hartie Letea, condamnata la industrie

La inrautatirea situatiei fabricii Letea a contribuit si contextul general in care s-a aflat economia romaneasca in anii `90. In perioada in care au fost finalizate investitiile mentionate mai sus – construirea si dotarea halei de maculatura si modernizarea masinii 11 – a inceput declinul, ca in intreaga societate romaneasca. Potrivit lui Florin Dragomir, undeva intre anii 1994 si 1996 a inceput declinul masiv al industriei romanesti in toata tara, in urma cumularii mai multor factori: tehnologia deja invechita in 1990 si descentralizarea decizionala.

”Totul era integrat pe orizontala si verticala, o fabrica avea furnizorii ei, care erau coordonati de aceeasi centrala, era un creier si luptau pentru piata, locala, internationala. Cand a disparut acel creier si noua realitate era: «Concurati-va, sunteti pe piata libera!», proprietarul a ramas tot statul. Cand e o piata libera si proprietarul e unul privat, in functie de pricepere, ca interes are, unii dau faliment, altii nu. La noi proprietarul era Statul Roman, si la unele fabrici, cum e si cazul la Letea, am vazut niste nume de oameni care aveau firme din domeniu si erau in Consiliul de Administratie, numiti de Statul Roman. Cand proprietarul este statul, in perioada aia cel putin, a fost o lipsa decizionala, care a avut ca efecte decapitalizarea societatilor romanesti de stat, pierderea luptei cu concurenta venita din afara, invatata cu o lupta acerba. In plus anumite parghii economice nu au fost utilizate corect. Pai tu ai o fabrica pe care o ajuti sa se tehnologizeze si permiti importul de hartie cu scutire de taxe sau cu taxe vamale simbolice? Hotaraste-te! Fabrica Letea, inainte de privatizare cu cativa ani, avea 80,9% din piata de hartie de ziar din Romania, iar in 2004, Consiliul Concurentei zicea ca are doar 52%, deci pierduse deja imens, pe fondul cresterii importurilor”, spune Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Il intrebam pe reprezentantul lichidatorului judiciar de ce nu ar putea fi data o alta destinatie fabricii Letea, in afara celei industriale, iar raspunsul este ca reconversia este foarte grea, din motive ce tin de reglementarile de mediu, in principal.

”Orice fabrica, orice zona industriala are stabilit ca obligatie de mediu intocmirea unui plan de inchidere. Trebuie sa arati autoritatii ce inseamna sa inchizi fabrica si sa nu mai desfasori niciodata activitati industriale acolo. Asta inseamna, in afara de demolare, care duce la deseuri cu impact vizual, netoxice pentru mediu, probe de sol, verificarea zonei subterane – majoritatea intreprinderilor, inclusiv Letea, au canalizari speciale, iar acolo te poti trezi cu surprize, exista situatii in care pot spune sa decopertam tot terenul pana la 60 de centimetri adancime si sa aducem pamant fertil. Prabusirea zonei imobiliare de dupa 2009, concomitent cu cresterea pretentiilor pe linia de mediu, face neatractiva dezvoltarea rezidentiala aici. Nu stii ce gasesti dedesubt, s-ar putea sa trebuie sa rascolesti pana la 10 metri adancime ca sa fii sigur ca poti sa realizezi proiectul sub aspectul rezistentei. Atunci, toata lumea se fereste, e mai bine sa ramana cu profil industrial”, conchide Florin Dragomir, asociat coordonator in cadrul Sierra Quadrant.

Incheiem interviul, desi am mai fi putut sta de vorba ore intregi despre Letea, prima fabrica de hartie din Romania, construita intr-o vreme in care autoritatile statului erau mult mai preocupate decat cele de astazi de contracararea importurilor prin productie interna si de economie in general. Avem un drum lung de parcurs pana in Bucuresti, de cel putin patru ore si jumatate, pe deja ”celebrul” drum european E85, soseaua-hibrid cu o banda si jumatate pe sens. Un drum lung, aglomerat si greu, presarat cu vanzatori ambulanti de diverse pe margine. Care parca vor sa ne confirme ca, desi in anumite aspecte Romania a evoluat vizibil, in altele suntem blocati cumva in timp.

Ne oprim la Mausoleul de la Marasesti. Anul acesta se implinesc 100 de ani de la Marea Unire. Si in perioada aceasta se implinesc 101 ani de la Batalia de la Marasesti, ramasa in istorie drept cea mai importanta operatiune militara de pe frontul romanesc din timpul Primului Razboi Mondial.

Sunt peste 30 de grade afara si un nor de praf zace peste monument si sosea. Parca peste toata istoria. Cativa turisti (sau doar trecatori ca noi) se plimba pe alei si isi fac fotografii artistice, catarati pe tunuri sau pe gloante. Tocmai bune de pus pe Facebook si de dat un check-in patriot in an centenar. Fata de acum 100 de ani, bataliile noastre de astazi se dau in social media, nu pe front. Si ale noastre, si ale politicienilor. Fata de acum 100 de ani, statul nu construieste nimic, doar darama si vinde pe bucati.

Cu gandurile acestea si cu apasarea caldurii greu de suportat, pornim din nou la drum. Care pare parca si mai greu, incarcati de emotii de la vizita la fabrica Letea. De emotii si de multe intrebari care incep cu „ce ar fi fost daca”…